Nu a fost unul dintre agentii secreti interbelici ai celebrului serviciu SSI. A fost doar un cercetas nascut acum 100 de ani. Astazi nu mai este printre noi.
A fost suficient de ordonat in viata ca sa isi pastreze o arhiva personala, in care s-au gasit si patru documente cercetasesti, pe care le-am vazut la un colectionar din Sibiu. Nu am putut sa le las sa se imprastie in cele patru zari si am sfarsit prin a le cumpara.
Asadar, la 100 de ani de cercetasie in Romania, avem mai jos un lot (ce sec suna acest termen in tranzactiile de gen, netransmitand emotii, ci doar ca niste obiecte se leaga cumva intre ele) de 4 documente al unui cercetas nascut acum 100 de ani (10 martie 1913, Bucuresti).
Pe 1 noiembrie 1923 (avea 10 ani), Corneliu Anghelescu s-a inscris ca cercetas incepator in Cohorta “Negoiul” din Sibiu (unde probabil s-a mutat cu familia). A fost, succesiv, sef de echipa (1924), sef de patrula (1926), sef de grupa (1929) si cercetas de frunte (1929). Pe 15 iunie 1930 a luat examenul de sef de centurie (vezi organizarea cercetasilor)
“Foarte bun cercetas, a tinut mult timp locul de secretar al cohortei” - se noteaza de catre comandantul cohortei in Cartea sa de cercetas.
De remarcat conditiile de calatorie pe care cercetasii le aveau in acei ani: 75% reducere pentru trenurile personale si accelerate, in baza unui parteneriat incheiat intre Asociatia "Cercetasii Romaniei" si Ministerul Comunicatiilor - Directiunea Generala a Cailor Ferate Romane.
In 1932 (anul Jamboreei de la Sibiu), il gasim la Bucuresti (orasul natal), in Cohorta III "Mihai Voda", Legiunea “Pastorul Bucur”. Departe de o imaginea idealizata, Romania acelor ani avea si ea problemele ei. Peste care o posibila suprapunere a unui moment de rascruce adolescentina (C.A. avea 19 ani) il determina pe comandantul sau de cohorta (cpt. Marin Georgescu*) sa ii scrie in carnetul de cercetas un indemn:
“Daca in fiecare clipa gandul nostru ar fi la Dumnezeu, singura perfectiune existenta, am ramane intr’o continua trezire pe drumul curat al cinstei si al iubirei de oameni.
Zilele prin care strabatem acum sunt pline de semne rele. Amaraciuni peste tot.
Cercetasia - conceptie sublima de viata, pare sa-si piarda florile ce le cultiva, in desimea alunecarilor de tot soiul.
Iti scriu astfel, ca nu asi vrea sa te stiu vre-odata pierdut din lumea senina a tineretului curat cercetasesc.
Si am marturia ca poti fi un excelent conducator de cercetasi!”
Firul informatiilor si deductiilor noastre se intrerupe aici.
Documentele de mai sus au fost expuse si la expozitia nationala “100 de ani de cercetasie in Romania” de la Muzeul Militar National (ultima zi de vizitare - 16 iunie). Blocate de o vitrina de protectie, nu au putut fi rasfoite, drept pentru care m-am gandit sa o fac aici, impreuna cu cei interesati.
Documentele de mai sus au fost expuse si la expozitia nationala “100 de ani de cercetasie in Romania” de la Muzeul Militar National (ultima zi de vizitare - 16 iunie). Blocate de o vitrina de protectie, nu au putut fi rasfoite, drept pentru care m-am gandit sa o fac aici, impreuna cu cei interesati.
Alin Dimancescu
vezi si:
* unul din comandantii cu activitate deosebita in anii interbelici, colaborator la revista “Cercetasul”, autor al multor lucrari, printre care “Cercetasii Romaniei la Kandersteg si Paris – 1931” si “Sub poala de codru verde”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu