In memoriam Nicolae Decusara

O veste trista pentru cercetasia noastra.

In aceasta dimineata s-a stins din viata unul dintre ultimii seniori ai cercetasiei traditionale din Romania, domnul Nicolae Decusara.

Nascut in anul 1919, Nicolae Decusara a intrat in cercetasie in anul 1928. Prima uniforma a primit-o de la bunicul sau, care fusese unul din comandantii cercetasilor sanitari din Corpul Cercetasilor de Razboi, in anii primul razboi mondial. Acesta i-a propus: “Mai, daca vrei sa fii om de isprava si stimat de toată lumea, fa-te cercetas ca si mine!”

Tatal sau era si el fost cercetas. In anii primului razboi mondial fusese translatorul generalului Berthelot (seful corpului expeditionar francez care a reorganizat armata romana in timpul retragerii din Moldova – n. red.)

In anul 1932 Nicolae Decusara a participat la a doua Jamboree Nationala de la Sibiu. Intr-un entuziasm specific acelor ani, asemeni altor cercetasi vroia sa faca fapte prin care sa isi dovedeasca curajul. Asa ca a plecat la Sibiu pe bicicleta. Si a si ajuns!

In anul 1936 primeste Virtutea Cercetaseasca de bronz, dupa ce participa la operatiunile de salvare a ranitilor de la defilarea de 8 Iunie, cand o parte din tribunele de pe campul Cotroceni au cedat. La jamboreea de la Brasov, in toamna aceluiasi an, obtine un pretios autograf de la sir Hubert S. Martin, Directorul Biroului International al Cercetasiei.

Crescut in valorile cercetasiei, dupa desfiintarea acesteia si dupa schimbarea de regim din Romania, Nicolae Decusara a fost un exemplu de profesionalism, ca inginer constructor, pe santierele hidro-energetice ale tarii (Olt, Sadu si Dunare). Ramanand mai departe cercetas, cu inima.

In aceeasi perioada a facut parte din grupul fostilor membri care se intalneau clandestin, de cele mai multe ori sub pretextul comemorarii fostilor eroi si comandanti, mentinand vie flacara cercetasiei. Liderul lor era Alexandru Daia (fost comandant al Cohortei III Bucuresti in perioada interbelica), cel care in anii '80 publica in doua editii cartea jurnal, autobiografica, "Eroi la 16 ani", cea mai frumoasa evocare a contributiei aduse de cercetasie in anii participarii noastre la primul razboi mondial.

Pe 31 martie 1990, vechii cercetasi aveau sa reinfiinteze cercetasia, dupa o pauza de 53 de ani. Nicolae Decusara, impreuna cu alti seniori cercetasi a facut parte din echipa care a reluat aceasta pagina de traditie din istoria Romaniei.

Cu acelasi entuziasm pe care il avea si in anii interbelici, impreuna cu tinerii cercetasi a reluat activitati de traditie, cum ar fi tabere de vara si excursii, plantarea de copaci in Padurea Comana si Branesti. A fost unul din cei care a militat pentru refacerea Statuii Cercetasului de la Tecuci (statuia originala fusese inlaturata si topita in 1954), inaugurarea avand loc in anul 1997.

Prin tot ce a realizat, a inspirat tanara generatie sa faca o fapta buna in fiecare zi.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Alin Dimancescu

surse:
-Daniel Befu, Cand cercetasii insemnau ceva, Gandul, 13.08.2007
-Sheilah Cast, Jim Rosapepe, Dracula is Dead, How the Boy Scouts Survived Communism, 2009

citeste si:

• Virtutea Cercetaseasca de Bronz. Nicolae Decusara

_____________________________________________________

Serviciul religios s-a tinut ieri (19 ianuarie 2012) la Biserica Sf. Petru si Pavel din capitala.
Au asistat familia si prietenii, numerosi fosti colegi de la Energomontaj, precum si reprezentanti ai cercetasiei de astazi si seniori ai cercetasiei traditionale.
Nicolae Decusara a fost inmormantat simplu si crestineste, avand alaturi o esarfa cercetaseasca si un buchet de crini. Cei prezenti au improvizat un mic cor, care pe ultimul drum i-a cantat Marsul Cercetasilor.