Cercetasii in timp de rasboiu

"Cercetasii in timp de rasboiu" isi au originea in experienta pe care gen. Robert Baden-Powell a avut-o cu cativa ani inainte de a infiinta cercetasia (1907-1908), in cel de-al doilea razboi al burilor. Situat pe pozitii defensive la asediul de la Mafeking (1899-1900), a folosit cu succes si un corp de cadeti pentru misiuni auxiliare .

Peste numai cativa ani cercetasii din lumea intreaga aveau sa isi probeze insusirile morale, fizice si tehnice dobandite pe timp de pace in conditiile primului razboi mondial.

Dezvoltarea sustinuta a cercetasiei romanesti in primii doi ani (1914-1916) isi poate gasi explicatia si in pregatirile premergatoare intrarii in razboi, factorii de decizie din tara (Casa Regala, parlament, guvern si institutii) anticipand importanta miscarii de tineret intr-un asemenea context, pe baza informatiilor venite din vest.

Articolul de mai jos este aparut cu patru luni inainte de ultimatumul primit de Romania din partea Antantei  (august 1916) si de iesirea din neutralitate. Cercetaseste eram deja alaturi de aliati.

In continuare, faptele eroice ale cercetasilor romani (link #1, #2, #3, #4)  isi gasesc corespondent in ceea ce faceau de doi ani cercetasii din Marea Britanie, Franta sau alte tari aliate.
Cercetasia isi dovedea, ca metoda, un caracter unitar, valorile ei fiind aceleasi, oriunde.

Alin Dimancescu

Cercetasii in timp de rasboiu 

de Sir Baden Powell 

Stiti ca un cercetas este un baiat vesel, uneori rasfatat, dar adesea bun la inima, imbracat ca un cowboy, cu genunchii goi, dar in orice caz cu o palarie cu boruri largi şi un baston mare. Dar ce legatura poate fi intre un cercetaş şi rasboiu? 

Ei bine, asculta! Ma aflu de catva timp intr’o localitate din Franta si azi dimineata, voind sa'ntreb pe cineva de drum, intâiu ce-mi iesi in cale fu un cereetas biciclist imbracat la fel cu camarazii sai din Anglia. II Intrebai ce aveam nevoie, el in cateva cuvinte, ma lamuri si pleca la treburile lui. 

“Domnule”, se amestecă în vorbă un cetaţean care asistase la conversatia noastra, “aceşti cercetasi sunt cu totul altfel decat ceilalti baieti. Nici cu noi, parintii lor, nu se aseamana deloc! Ei au, dacă as putea spune, darul a prevedea totul, a sti cate in luna, şi a fi în tot locul!" 

Daca, in adevar cercetasii sunt asa, atunci sa stiti ca unul dintre cele mai importante scopuri ale miscarii cercetasilor a fost atins.

 Noi Englezii avem multe calitati, dar suntem lipsiti de vioiciune si de imaginative, suntem mai degraba inclinati să lucram intr’o directiei in care succesul ne este asigurat, decat sa cautam noi singuri alte Iucruri unde am putea avea sorti de izbanda. 

0 mobilizare excepţional de grabnica 

Rasboiul ne-a apucat, am putea spune, cam pe nepregatite; nu avusesem in vedere decat cele ce erau probabile, nu si cele ce erau posibile. Pe cercetasi insa rasboiul i-aprins pregatiti. Lozinea lor este “Gata Oricand", ceea ce insemneaza ca ei trebue sa fie gata pentru orice intamplare oricat de neobisnuita si neasteptata ar fi. 

De indata ce incepu rasboiul, cercetasii alergara cu miile la postul lor, adica la paza podurilor, cailor ferate, a Jiniilor telegrafice sau in serviciul politiei, ca patrule si ajutoare de sergenti. 

Aceasta a amintit unora un episod similar al marinei engleze: mobilizarea unei parti a Flotei Britanice savarsita cu o repeziciune uimitoare. Acum cativa ani, un sultan al unei tari din zarile departate avu pofta sa se hartueasea cu Marea Britanie, deschizand asa, tam-nesam, focul asupra unui vas de rasboiu englez singuratec ce se avantase in afara din port. Aceasta se petrecea inainte de descoperirea telegrafiei fara fir. Ei bine, inainte de a se scurge douazeci si patru de ore, şase vase de rasboiu puternice, venind din toate unghiurile marii, erau la, faţa locului. Sultanul facu ochii mari. Credea, ca viseaza, cand vazu ca palatul sau a fost prefacut in cenuse. De aci zarva mare. Europa intreaga astepta cu nerabdare rezultatele şi, mai ales, sa afle prin ce imprejurare miraculoasa, forţele navale britanice se putusera strange in asa scurta vreme. De abia peste cativa ani misterul fu desvaluit. Stapanitorul acelei tari indepartate deschisese, din intamplare, focul chiar in ziua hotarita de amiral, cu mult inainte, pentru inspectia tuturor vaselor din acele ape. 

Tot astfel se petrecu si cu mobilizarea boyscoutsilor. Se intampla iarasi ca data isbucnirii rasboiului sa coincida cu o zi de sarbatoare din luna August, cand majoritatea gruparilor de cercetaşi erau intruniti in taberile lor; astfel ei putura raspunde imediat chemarii, şi multumita educatiei lor se dusera de-a dreptul la treaba. 

Voiu aduce aci tot deodata tributul meu de admiratie acelora care s'au gandit sa atraga pe tineri la cercetasie, organizandu-l si invatandu-l in mod atat de chibzuit si sistematic. 

Tot timpul cercetasii fusesera obisnuiti cu viata de campament si devenisera indemanateci la gatit, la cautarea de urme, la semnalizari, la ajutoare de dat in caz de accident, desvoltandu-li-se astfel foarte mult spiritul de observatie. Totdeodată se cultiva intr'insii sentimentul responsabilitatii, al ascultarii celei mai scrupuloase si dragostea de tara. 

Exercitiile dinainte i-au facut foarte apti pentru toate acestea. Patrule de cate opt baieţi cu un sef de patrula, grupati cate 30-40 sub conducerea unui instructor puteau raspunde la toate cerintele de organizare si raspandire, echipati cum erau cu carucioare si cu toate cele necesare pentru campanie. 

In unele districte de pilda, cincizeci de cercetasi intrară ca biciclisti in serviciul politiei; in altele fu nevoie de cateva grupuri de semnalizatori. Ei formara si anumite linii de garda pentru paza de zi si de noapte la mai multe stabilimente si se instalară acolo imediat cu serviciile lor de bucatarii, de ajutoare, de transport. 

Cercetasii ca marinari si ostasi 

Cercetasii marinari trebue sa aiba, in afară de altele, cunostinte elementare de navigatie. Ei trebue sa stie sa vasleasca, sa manueasca carma, sa faca semnalizari, sa faca paza la tarmuri. Una din datoriile lor de capetenie este salvarea naufragiatilor. Foarte bine instruiti, ei fura detasati de Amiralitate in multe puncte si sunt si acum la diferite servicii pe toata coasta britanica. 

Locuitorii din acele parti inca nu pot intelege cum niste tineri, aproape inca niste copii, pot sa faca patrulari zi si noapte si pe orice  vreme, si aceasta numai din dragostea pentru tara si in mod cu totul voluntar. Cat de mult ii apreciaza autoritatile, vedem din faptul ca ele nu se multumesc cu cei pe cari ii au la dispozitie, ci cer mereu grupuri de cercetasi.

Corpul de aparare cercetasesc

Se întelege dela sine ca 150.000 de cercetasi organizati si exercitati in modul aratat mai sus ar fi de folos mai mare in momente de grea cumpana pentru tara, decat cercetasi in numar de doua ori mai mare injghebati in unitati de mai mult de 100 si facand numai exercitii mllitaresti sau de tragere la semn. Cea mai buna dovada despre aceasta ne-o dau foloasele adrnirabile aduse de cercetasi in rasboiul actual. 

S'a infiintat acum o ramura de activitate cercetaseasca provizorie pentru tinerii cari ar dori sa devie soldati iscusiti. Flacaul trebue sa fie cel putin de 16 ani si sa aiba la activul sau cateva fapte prin cari sa se fi distins ca cercetas. 

In acest corp de aparare s'au inscris peste 6000 cercetasi. Nu exista in lume un corp de flacai in varsta atat de frageda si atat de bine oteliti. 

Dar instruirea cercetasilor pentru feldefel de intrebuintari nu da roade bune, decat daca se fac exercitii practice de specializare. Astfel anume grupe se specializeaza in construirea de poduri, in semnalizare, la servicii de transport, de mesagerii, la serviciile ambulantei, etc. 

Paralel cu aceasta insa flacaii isi vad de studiile lor scolare, pentru a-şi putea pregati un drum in viata. Cercetasia face pe baieti sa inteleaga ca ei trebue sa invete la scoala numai si numai spre binele lor, ca invatatura de sila nu le serveste la nimic, si ca instructia este o completare, daca am putea spune asa, a educaţiei. 

Alţi 20.000 de flacai, fosti cercetasi au intrat ca voluntari in corpurile regale si ofiterii nu contenesc cu laude la adresa lor, zicand ca sunt mult mai priceputi si mai destoinci ca ceilalţi soldati. 

Si totusi, cercetasii nu fac exercitii militare propriu zise. Putem chiar spune ca armata, straduindu-se sa faca din recrut un fel de automat si comprirnand intr'insul toată individualitatea, este in mare contrazicere cu cercetasia, care este cladita pe desvoltarea spiritului de initiativa, de ingeniozitate si de raspundere. La cercetăşie caracterul este totul. Avand ca baza un caracter bine otelit, un tanar isi va putea oricand insusi anumite cunoştinte practice technice, cari ii vor putea servi cand patria va avea nevoie de bratul lui, sau mai tarziu, la alegerea unei cariere sau a unui mestesug. 

Acest adevar a fost recunoscut, acum in urma, de toate autoritatile civile, militare si cele din invatamant. Ele si-au putut da seama, ca nu aceia care fac intr'una exercitii militaresti si de tragere la semn sunt soldati cu adevarat buni, ci acei care stiut sa-si insuseasca anumite calitati sprijinite pe o baza morala solida. 

Chiar scolile de cadeti nu raspundeau in totul menirii de a forma adevarati ostasi. Factorul cel mai  important pentru pregatirea unui luptător disciplinat si fiziceste bine desvoltat cred ca este instructorul de cercetas. De aceea ma gandesc ca titlul acestui articol ar fi fost mai nimerit sa fie: „Instructorii de cercetasi si partea ce ei au luat la rasboiu". Dragostea si straduinta cu care ei au cautat sa, patrunda bine sufletul tineretului, programele sistematice si foarte ingrijite dupa care au muncit, i-au adus in foarte scurta vreme la un rezultat cu adevarat stralucit. 

Trebue insa sa recunosc ca graţie indemnului ce li s'a dat, cercetasii au stiut si ei sa se ridice mai presus chiar de toate asteptarile. Cand s'au chemat cetatenii in serviciul drapelului, mai toti instructorii de cercetasi cari aveau varsta militara si-au lasat flacaii si s'au dus sa se inroleze. 

Dar plecarea instructorilor nu se resimti asa de mult la cercetasi. Sefii de grupe si patrule luara fara intarziere toata raspunderea asupra lor, caci li se daduse inainte adesea prilejul la aceasta, isi stransera grupurile lor si-si indeplinira datoria eu cea mai mare scrupulozitate. Prin aceasta nu s'au desorganizat cohortele de cercetasi si nu s'a destrămat de loc cercetasia. 

De la declararea rasboiului, in loc ca numarul cercetasilor sa scaza el s'a inmultit.  S'a mai format chiar si o noua alcatuire „The Wolf Cubs" (pui de lup), care numara mai mult de 13.000 de tineri, sub etatea de 11 ani a cercetasilor. 

Concluzii 

Parinti si invatatori, daca veti cauta sa intelegeti modul de educare al tineretului dupa programul cercetasesc, sunt sigur ca veţi gasi anume parti din acest program care sa corespunda in totul vederilor ce nutriti.

Eu, care am inchinat 34 ani din viata mea pentru instrucţia militara, credeti-ma, ca, cu toata aceasta experienta indelungata, nu dau nimic pe ea singura. Cat s'ar dovedi instructia militara de buna la inceput, rezultatele ei nu sunt prea stralucite. Primul lucru ce trebue, avut in vedere este formarea caracterului. Victoria finala a acestui rasboiu in care este secerată toata floarea tinerimii, nu va fi a acelui popor care, va invinge prin tactica pe campul de lupta, ci a aceluia ale carui generatii viitoare vor produce cetatenii cei mal apţi a repara pirerderile de oameni si banesti, adica o generatie de oameni cu insusirile sufletesti si morale cele mai alese. 

Dezvoltarea caracterului intra in domeniul educatiei individuale (nu a instructiei) si a mediului in care traim. Este deci un punct de cel mai mare interes national sa luam de acum pe fiecare tanar in parte si sa cautam sa dezvoltam intr’insul toate calitatile fizice si intelectuale pentru a avea mai tarziu un cetatean valoros. 

Zic “fiecare baiat”, caci nu trebue cumva sa mai ingaduim acum, ca vreunul din copii nostrii mai zburdalnic sau nesupus, sa-si faca de cap si sa se piarda astfel din materialul uman atat de pretios in urma acestui rasboiu distrugator de vieti.

A desvolta caracterul, iata tinta cea mai de seama a miscarii cereiatasesti. Un instructor de cercetasi ce-si indeplineste aceasta datorie face foarte mult pentru patria lui! Multi din cei ramasi la caminul lor, din cauza varstei sau a altor piedici, dar care ar dori la randul lor sa se puie si ei in serviciul patriei, ar trebui sa se duca sa inloceaseca pe acesti aprigi educatori ai tineretutui, pe instructori cari s'au dus sa-si verse sangele pentru o cauza sfanta. Astfel vor putea si dansii sa contribue la triumful final al Imperiului Britanic in acest mare rasboiu.

Tradus din englezeste

de Olly Costanta

articol (cu 3 ilustratiuni) aparut in revista Cercetasul, anul II, nr.4, aprilie 1916

• prestigiul cercetasiei in societate a fost folosit si in propaganda de razboi

"Nu ingrijim caini turbati, ii omoram!"

carte postala de propaganda WW1, Edition Patriotique, Paris, 1915
cu stampila "La coltul artistic" Bucuresti

colectia Dimancescu