Despre cercetasie in raport cu educatia fizica

D. Capitan I. Dem. Dimancescu ne vorbeste
"Despre cercetasie in raport cu educatia fizica (jocurile educative, sporturile, escursiile si turismul, taberele de vara, etc.)"

Solicitand o convorbire in legatura cu cercetasia d-lui capitan I. Dem. Dimancescu, comandantul tineretului cercetasesc, d-sa ca intotdeauna s’a aratat de o extrema bunavointa, dandu-ne pentru cetitorii “Gazetei Sporturilor” lamuriri ample asupra acestui subiect de ordin principal.

-Puteti sa ne dati oarecari lamuriri asupra cercetasiei?
Da, primesc cu placere sa dau aceste lamuriri, cu nadejdea ca aceste informatiuni ar putea lamuri mai bine felul in care se cauta a lucra la cercetasie, pentru binele tineretului.
Cercetasia are ca scop, potrivit principiilor de educatie ale lui Baden-Powell, sa desvolte in toti tinerii insusiri individuale ca: vigoare, indemanare fizica, initiativa, curaj, demnitate si onoare, precum si insusiri sociale ca solidaritate, patriotism si altruism.

-Care este scopul cercetasiei?

In chipul acesta, Cercetasia e o scoala de energie fizica si morala, o scoala de hotarari si fapte, inchinate tarii, poporului, omenirii intregi.
Si mai bine este definit acest scop in noul regulament al cercetaselor: cercetasia contribue la armonizarea educatiei nationale, morale si fizice a fetelor din orice clasa sociala, pregatindu-le mai bine pentru viata, prin indrumari practice.

-Ce este cercetasia?
Nu este o scoala; este gresita aceasta teorie. Ea e ceva care vine sa completeze scoala. Cercetasia bine indrumata, inseamna viata in aer liber, in mijlocul naturii, unde copiii pot pipai singuri ceeace invata in scoala si unde li se da posibilitatea prin jocuri si diferite execitii practice sa-si dezvolte in mod natural calitatile lor.

-Cine intra la cercetasie?

Copii intre 7-11 ani, ca pui de soimi sau la fete, micile cercetase; intre 11-18 ani ca cercetasi sau cercetase si peste 18 ani ca cerceasi seniori sau cercetase calauze. Dupa cum se vede, varstele categoriilor de cercetasi corespund cu varstele tineretului din scoli: primar, liceal si universitar.

-Are cercetasia vre’o legatura cu educatia fizica?
Mare si indisolubila. Sunt nenumarate avantagiile pe cari le pot avea copiii la cercetasie, insa voi insista putin asupra urmatoarelor puncte: jocurile educative, sporturile, escursiile si turismul, precum si taberile de vara.

Jocurile educative
Este bine cunoscuta tuturora influenta pe care o au jocurile in formarea caracterului copiilor si ajutorului pe care ele il dau unei cresteri firesti a copilului. Desi ar parea ceva de mica importanta, totusi este unul din capitolele cele mai de seama ale cercetasiei. Spiritul de observatie, spiritul de cercetare, spiritul de judecata, (intr’o situatie grea) se pot castiga mai lesne prin jocuri cercetasesti decat prin lecturi sau sfaturi date la sezatori cercetasesti. In toate tarile, conducatorii cercetasiei au dat o deosebit de mare importanta jocurilor si sunt foarte multe brosuri de tot felul de jocuri, cari sunt socotite de toti ca un auxiliar puternic in educatia care se incearca a se da copiilor.

Sporturile
Trebuie sa se stie ca cercetasul este un prieten al sportului. Aproape toate sporturile sunt practicate de cercetasi si ei mai bine decat altii stiu a le folosi la vremea lor; adica obisnuiesc a juca football, a face curse de cross-country si rugby in timpul toamnei; a face ski, sporturi de iarna si diferite sporturi de interior in timpul iernii; atletism, volley-ball, oina pe timpul primaverii; sporturi de apa si excursii de lunga durata pe timpul verii.
La cercetasie se pune mare baza pe foloasele cari pot rezulta din practicarea sportului pe echipe. Cred ca e bine a mentiona ca cercetasii stiu intotdeauna sa respecte spiritul adevarat sportiv care ar trebui sa caracterizeze orice competitie sportiva. Cercetasul stie sa asculte totdeauna de regulele arbitrului si nu este galagios. Deasemenea trebuie sa se stie ca printre diferitele specialitati cercetasesti figureaza: atlet, inotator, calauza, arbitru etc. si pentru a face parte din aceste categorii, individul trebuie sa dovedeasca anumite aptitudini fizice necesare practicarii si cunostintii lor.
Serbarile cercetasesti au totdeauna in programul lor un loc de frunte rezervat sporturilor.

Escursiile si turismul
Cercetasii nu uita ca mersul pe jos este unul dintre cele mai bune exercitii fizice.
De mic, cercetasul este invatat cum sa mearga intr’o escursiune ca sa se poata folosi cat mai mult de tot ceea ce natura ii pune cu atata darnicie la indemana. Din primele zile, cercetasul capata indrumari practice de felul cum trebuiesc respectate anumite reguli de higiena si de aceea nu-i de mirare ca in toate escursiunile sale este atat de voios.
La cercetasie exista o progresie bine stabilita in ajungerea scopului cautat prin escursii. Cercetasii incepatori fac mai intaiu plimbari si vizite scurte in oras si in imprejurimi, ca dupa cateva luni de zile sa mearga intr’o escursie mai mare de o zi sa doua in imprejurimile orasului sa uneori la departari ceva mai mari.
Muntele in special este mult pretuit de catre cercetasi, cari cauta sa faca intr’un an cel putin 2-3 escursii, oricat de departe s’ar gasi cohorta lor de regiunea muntoasa.
Cercetasii din regiunile muntoase sunt foarte bine organizati si de multe ori sunt calauze pretioase nu numai pentru cercetasi dar si pentru diferitele grupuri de escursionisti cari vin pe timpul verii la munte.
S’ar putea spune chiar ca avem cercatasi de munte cari cunosc in parte alpinismul si skiul. Cei mai buni skiori-calauze in munti au fost dati de cohorta din Sinaia.

Taberele de vara
Se spune despre tabere ca ele ar fi laboratorul de lucru cel mai bun prin care s’ar putea intregi educatia tineretului, intrucat pe un timp mai indelungat (1-2 luni) cercetasii traesc laolalta in mijlocul naturii, avand ocazia ca din greutatile vietii zilnice sa poata trage invatamintele cele mai bune, care ii vor conduce apoi in viata.
De la inceputurile cercetasiei la noi, taberele au jucat un rol important in activitatea cercetaseasca, ele insemnand incununarea muncii de puse in intervalul unui an. Cercetasii au tinut tabere atat la munte cat si la mare. Totdeauna insa cele de la munte au oferit cercetasului locul cel mai prielnic dezvoltarii acestor insusiri prin varietatea terenului si posibilitatea organizarei de excursii instructive etc.
Tabara in cercetasie nu a fost confundata cu o colonie unde se obisnuiesc a se trimite copii debili pentru intremare si unde nuiaua d-lui Pedagog joaca un rol de seama.
Taberele cercetasesti sunt caracterizate prin voie buna si spiritul de prietenie si ajutor al aproapelui care domneste in viata de toate zilele din tabara. (Cercetasii isi construesc singuri adapostul, isi prepara mancarea, aprind focul si isi intocmesc mijloacele de trai cele mai convenabile prin tot felul de lucrari facute de mana lor).
Trebuie iarasi adaugat ca un cercetas care a trait intr’o astfel de tabara nu poate uita niciodata: spalatul cu apa rece dimineata, exercitiile de inviorare, diferitele jocuri si sporturi cu mingea, baia zilnica, innotul, canotajul, sezatorile de seara in jurul unui foc etc.
Cercetasia a gasit un puternic sprijin in Oficiul National de Educatie Fizica care si-a luat asupra sa in mod efectiv partea educatiei fizice, punand la dispozitia cercetasilor, instructori, terenuri si dand indrumarile necesare unei bune orientari in aceasta directie.

-Ce s’a realizat pana acum in cercetasie?

Asa cum a fost condusa aceasta miscare la noi, ea s’a afirmat ca o institutie educativa necesara tineretului si prin felul in care s’a lucrat, ea a dat dovada tuturora de forta pe care o reprezinta. In anul acesta se implinesc 16 ani dela recunoasterea ei oficiala. In acest timp au fost perioade cand activitatea ei a fost mai redusa. Totusi, datorita programului sau, ea a putut trece usor peste aceste crize.
Astazi sunt in Romania aproape 10.000 de cercetasi si prin noua indrumare speram ca numarul cercetasilor va spori.
Printre cauzele de seama cari au slabit pe ici, pe colo, cercetasia s’ar putea enumera: lipsa de conducatori bine pregatiti; lipsa de sprijin din partea autoritatilor (scoala, stat); lipsa de manuale cercetasesti.
Privitor la conducatori s’ar putea spune ca cercetasii nu au nevoe de comandanti de cercetasi, ci de cercetasi conducatori, adica de conducatori cari mai intai sa fie ei cercetasi. Nici cercetasia nu a scapat de boala entuziasmului care se stinge repede si la cercetasie sunt conducatori care din diferite motive nu pot face fata imprejurarilor si cari foarte repede parasesc cercatasia. Conducatorii cercetasilor sunt voluntari si foarte greu se gasesc persoane pricepute cari de buna voie sa-si dea timpul lor, cel putin o jumatate de zi pe saptamana pentru educatia fizica si morala a tineretului. Atunci cand cercetasia va putea rezolva aceasta chestiune, ea va putea fi sigura de o dezvoltare excelenta.

Si acum incheiu prin cuvintele d-lui general Manolescu, care intre altele aratand ce vrem noi prin cercetasie spune:
“Vrem sa invingem toate greutatile din drumul vietii noastre si sa ne pregatim prin cat mai mult contact cu natura. Noi iubim cerul, pamantul, apa, aerul si toate frumusetile lor. Noi iubim familia, neamul, omenirea si credem in Dumnezeu care le-a creat pentru bucuria si folosinta noastra.
Idealul nostru este sa biruim, sa fim curagiosi, entuziasti, cinstiti, muncitori, pregatiti si gata oricand”.


sursa:
  • cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre Cercetasie, Gazeta Sporturilor, Sambata 12 Aprilie 1930

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

lista postari (144)

esentiale (9)

jamboree (9)

primul razboi mondial (8)


activitati (11)

principii (3)

instructie, concursuri (11)


recompense si pedepse (4)

inedit (15)

in memoriam (13)

colectii (7)

Biblioteca Cercetasului (10)

Personalitati cercetasie (19)

Asociatii cercetasesti de ieri (3)


Asociatii cercetasesti de azi (8)

Cercetasia astazi (13)