de Alexandru Daia
Inspector la Ministerul Agriculturii și Domeniilor
Implinirea celor 75 de ani, de splendidă activitate, a centrului de cultură, care este liceul „Gh. Lazăr", ne dă prilejul binevenit, de a aminti în acest volum comemorativ, despre o altă aniversare, pe care numai această şcoală, în Ţara Românească, o poate revendica.
In anul şcolar de faţă s'au împlinit 21 de ani dela înfiinţarea cercetăşiei în România. Este o aniversare, care parţine în bună parte, tot vechiului Liceu „Gh. Lazăr". A trecut sub tăcere, fie din necunoaşterea faptelor, fie din pricini pe care nu aveam cum să le ştim.
Era în primele zile ale toamnei lui 1913. Vigurosul elev al liceului „Lazăr", Titi Dimăncescu, citind un număr din re-vista parisiană „Lecture pour tous", găseşte un articol, frumos ilustrat, intitulat „Les eclaireurs", denumirea pe care Francezii o dau cercetaşilor, corespondentul britanicului „boy-scout", în ţara unde, în 1908, s'a început pentru întâia oară, mişcarea, cercetăşească.
Mai bine de cinci ani trecuseră, de când această idee se realizase în Anglia şi de când începuse să se răspândească in tot occidentul Europei, ca şi în America. La noi, ţară latină, cu legături de cultură prea strânse cu Franţa, informânclu-ne mai întotdeauna de stările din alte ţări mai mult prin ceeace ne aducea publicistica franceză, nu se cunoştea noul crez al tineretului, cercetăşia. Mişcarea, de altfel, pătrunsese târziu şi In Franţa.
A fost suficient ca „Lecture pour tous" să treacă din mână în mână şi ca entuziasmul neîntrecut al prietenului Titi Dimăncescu, astăzi consul al României la San-Francisco, să scoată din toropeala lăsată de vacanţă, pe câţiva dintre colegii de liceu, pentru ca mişcarea cercetăşească să ia fiinţă şi la noi. Prima patrulă cuprindea pe Dimănceşti - Titi şi Nelu - pe Berindey - Mustic, Bebe, Emil şi Vlad - toţi elevi ai liceului „Lazăr". Curând după aceia, s'au mai adăogat alţi 35 de elevi, perfect echipaţi, purtând costume aduse direct dela Paris, deoarece, dispunând de mijloace, putuseră să şi le procure fără întârziere.
Incerc să amintesc pe toţi aceia care, adevăraţi pioneri ai cercetăşiei, au format atunci acel grup dela Liceul „Lazăr", împrejurul căruia, mai târziu, s'a desvoltat întreaga noastră mişcare cercetăşească.
Titi Dimăncescu, managerul lor, voluntar şi entuziast, era un şef în toată puterea cuvântului. Fraţii Berindey aveau aptitudini muzicale şi formau „orchestra" noastră de ocarine, în sunetele căreia mergeam în pas cadenţat, pe melodia unui imn garibaldian. Iată-i pe fraţii Morţun, Bădică şi Bebe; primul, gras şi greoi ca un pachiderm, trăgea după el pe cel de-al doilea, întocmai ca un elefant care-şi târăşte puiul. Iată-l pe Sandu Crivetz, cu părul vâlvoi în cap, pedalând furios, pe bicicleta cu venea în goană la adunări; iată-l pe blondul Riri Aslan, mare, puternic şi veşnic râzător. Şi alţii: Bebe Bălăcescu „bon enfant", cu aer blazat, distant şi dându-şi importanţă; Ion Dumitrescu, temutul, de astăzi, polemist al „Curentului", sportiv şi biciclist; Radu Beller, aviatorul de mai târziu, înalt, slab, mergând cu paşi de bărzoi şi „navigând", cu înălţimea lui, pe deasupra capetelor celorlalţi, urmat de Gh. Beller, frate-său, ofiţer în marina de comerţ; Sever Alexandrescu, elegant și „poseur"; fraţii Gesticone, timizi ca nişte fete de pension; fraţii Costa-Foru, tăcuţi şi convinşi în rolul de cercetaşi; Alexandru Bogdan, Nicu Istraty, Gărdescu, Niţescu (voluntarul dela 1913), Mihnea Socec (acum aflat prin America), Ioachimescu, Ştefan şi Gheorghe Balş, Volansky, Ionel Ţăranu, Ghica-Budeşti, Gody Simionescu, Dinu Băicoianu, Lipăneanu, fraţii Dimolescu, Brancovici (Box) şi subsemnatul, care deşi nu învăţam atunci la „Lazăr", însă, prieten cu cei mai mulţi dintre ei, mă adăogasem grupului, pentru a nu mai părăsi, până astăzi, cercetăşia.
La început, grupul nostru producea nedumerire. Lumea se uita după noi, curioasă şi intrigată în acelaş timp. Nu aveam un program bine stabilit şi căutam să stabilim o doctrină (?) (dacă se poate folosi acest cuvânt) mişcându-ne în excursiuni mici şi timide.
Noutatea faptului, mai mult decât altceva, ne amuza îndestul, pentru a continua să activăm. In acest timp, apare colonelul adjutant Gr. Berindey, astăzi general în rezervă şi preşedinte al Asociaţiei Cercetaşilor din Războiul 1916-1919. Acesta, inţelegând importanţa mişcării începute de tineretul Liceului „Lazăr", printre care erau proprii săi nepoţi şi copii, ia în mâna sa chestiunea cercetăşiei şi în vara lui 1914, cu un comitet central, din care făceau parte o seamă de personalităţi, cercetăşia ia fiinţă în chip oficial. In fruntea cercetkiei era Principele Carol, regele de astăzi, cu o concepţie generoasă şi cu idei rnari, în ce priveşte opera de educare a tineretului. Sunt aceleaşi idei pe care, mai târziu, le-a extins şi le-a aplicat maselor populare, prin „Fundaţia" Sa.
Multă vreme, activitatea cercetăşească s'a concentrat la Liceul „Lazăr", căci, cu toate că mişcarea se întinsese, cuprinzând toate şcolile secundare din Bucureşti şi mai apoi pe cele din întreaga ţară, centuria I-a „Lazăr", era cea mai numeroasă centurie din Bucureşti, aceea către care tindeau cercetasii şi din alte scoli. Era o centurie socotită „de elită", o centurie cu „tradiţie", la care Principele Carol venea mai des, o inspecta sau o conducea ca un adevărat comandant înnăscut. Principele Nicolae, însoţit de bunul fost secretar al M. S. Reginei Maria, Denize Gaetan, venea, deasemeni, în chip regulat, spre a-şi face activitatea. cercetăşească.
Când aveam o festivitate mai însemnată, centuria I-a „Lazăr" era prezentă; când o delegaţie de cercetaşi trebuia să participe la vreun legământ al noilor cercetaşi din provincie, aci se forma grupul care trebuia să plece; când se făcea o excursie mai importantă, tot în sânul acestei centurii se puneau la cale cele necesare; când trebuia să urăm de Moş Ajun sau de Anul Nou, la Palatul Regal, de aci porneau colindătorii.
Cu centuria „Lazăr" am făcut excursiuni de neuitat. Cu ea am ajuns să cunosc împrejurimile mai depărtate ale Bucureştilor, pe cari puţini le cunoşteau pe atunci: Perişul, Scroviştea, Ţigăneştii, Căldăruşanii, Snagovul, Gherghiţa, Grecii, etc.. Vedeam locuri frumoase, prin pitorescul lor şi măreţe, prin tre-cutul istoric pe care îl evocau puternic. Mi-amintesc şi de o excursie făcută la Copăceni, în a treia zi de Crăciun, în anul 1914, ca invitaţi ai Principelui Carol. Câtă voioşie, câtă. tinereţe! Câtă admiraţie nu a născut în noi toţi, simplitatea, atitudinea prietenoasă pe care o avea faţă de fiecare dintre noi, viitorul rege al țării!
Dar a venit răsboiul şi activitatea de excursiuni a încetat. Cercetaşii liceului „Lazăr" s'au dus şi ei, să-şi facă. datoria pentru ţară. Unii, cei mai mari, au trecut în rândul ostaşilor ca voluntari; cei mai mici au rămas să slujească în spitale şi la serviciile lipsite de braţele celor cari luptau pe front. Liceul „Lazăr", acela de unde pornise cercetăşia, a bine-meritat Incă odată, de la Patrie.
După răsboi, activitatea cercetă'şească la Liceul „Lazăr" a reînceput sub auspiciile cele mai bune, caşi întreaga cercetă-şie din Bucureşti. Era lncadrată de vechii cercetaşi dinainte de 1916, oţeliţi în refugiul Moldovei şi crescuţi la şcoala Soleştilor şi Sculenilor, sub conducerea pedagogului înţelegător, d-l G. D. Mugur, comandantul-ajutor al Marei Legiuni în timpul răsboiului şi după terminarea lui. A avut, însă, cercetăşia şi în special „Lazăr"-ul, nenorocul schimbărilor prea dese. Comandanţii veniţi la conducerea acestei centurii n'au făcut nimic, în afară de activitatea pe care semnatarul acestor rânduri a avut-o in calitate de comandant al centuriei III-a a Internatului Lazăr, în anii 1920 şi 1921, precum şi în anii 1923 şi 1924. Insă activitatea aceasta se mărginea numai la cei 120 de elevi interni, la care se adăogau şi câţiva externi, atraşi de dorinţa de a face cercetăşie.
Inainte de răsboi, cercetăşia înflorise la Liceul „Lazăr" sub privirea binevoitoare a bunului director Const. Ionescu. După răsboi, cercetăşia se desfăşoară cu entuziasm la internat cu sprijinul cald şi înţelegător al admirabilului conducător de copii care era directorul, dl. Grigore Niculescu. De pe urma activităţii de atunci dela internat, a rămas o pleiadă de iubitori ai cercetăşiei cu care, în 1929, când cercetăşia s'a reorganizat, s'au putut încadra centuriile cohortei III-a de Albastru, cu cei mai buni comandanţi, cu cei mai activi şi mai pregătiţi educatori. In jurul Liceului „Lazăr", am înţeles să concentrez activitatea cohortei de Albastru. Făceam aceasta nu numai din avântul romantic al primelor începuturi pe care acest liceu î1 lăsa să mi se nască în suflet, dar şi pentru amintirile nenumărate, care îmi vor rămâne valori de neuitat, din epoca când am trecut pe la această şcoală, ca cercetaş şi comandant.
Cercetăşia la Liceul „Lazăr" a avut norocul, ca după 1929, să găsească un sprijin perfect din partea conducătorilor actuali ai instituţiunii. Inţelegând importanţa mişcării cercetăşeşti pentru tineretul şcolar, aceştia ne-au dat întotdeauna tot ajutorul de care am avut nevoie, pentru promovarea acestei mişcări. Este suficient să amintesc doar faptul că la Liceul „Lazăr" este sediul cohortei de Albastru şi că pentru adunările de orice fel ale cercetaşilor, oricând se pot folosi clasele acestui liceu primitor, ca şi frumoasa lui sală de festivităţi. Deasemeni, socotesc necesar să amintesc că în fiecare an Liceul subvenţionează cohorta cu o sumă importantă, cu care să se poată duce în taberile de vară, cercetaşii ,săraci şi merituoşi, ai centuriei „Lazăr". Astfel, Liceul „Lazăr", instituţia de unde a început cercetăşia, unde totdeauna a fost o centurie de elită, îşi păstrează mai departe vechiul rol, acela de pivot, pentru cercetaşia românească, in general şi pentru activitatea cercetăşească din sectorul III Albastru, în special.
Deaceea, în acest al 75-lea an de activitate al Liceului ,,Lazar“, se cuvine să-i aducem, din partea cercetașilor convinși, prinosul nostru de recunoștință. Ii dorim să se urce tot mai sus, pe piedestalul de lumină pe care și l-a alcatuit. li dorim să stralucească cu aceeași putere între asezămintele de cultură românească, aceea în slujba căreia a stat neobosit, plin de tinerețe, de prospețimi si de vigoare, atiția ani de-a rândul!
articol aparut in Monografia Liceului “Gheorghe Lazar” din Bucuresti, 1860-1935, pag. 282-287, Institutul de Arte Grafice, Bucuresti, 1935
citeste si:
citeste si:
