Dupa intalnirea cu delegatia ONCR in prezenta reprezentantului OMMS (WOSM) din 27 februarie 1997, dar mai cu seama dupa demisia presedintelui ONCR - Alexandru Nestorescu, urmata de scrisoarea noului presedinte Ion Calinescu din 20 mai 1997 (vezi episodul anterior), discutiile dintre cele doua asociatii au continuat accelerat.
Pe 14 iulie 1997 cele doua parti semneaza o Conventie de Asociere
in care se recunoasteau “de facto” si de “jure”, iar prin asociere erau afiliate la Organizatia Mondiala a Miscarii Scout*.
in care se recunoasteau “de facto” si de “jure”, iar prin asociere erau afiliate la Organizatia Mondiala a Miscarii Scout*.
Cele doua conduceri hotarau sa coopereze si sa se sustina reciproc pe plan intern si extern, stabileau un presedinte de onoare comun si cate 1 presedinte executiv.
Se prevedea si o data pentru stabilirea etapele urmatoare de asociere.
Pe 23 martie 1998 se semna o Conventie Pregatitoare de Unire,
care, pastrand toate punctele agreate in Conventia de Asociere din 14 iulie 1997, stabilea ca fiecare parte sa isi trimita cate 2 reprezentanti la reuniunile consiliilor de conducere ale celeilalte parti, pana la fomarea unui Consiliu ONCR comun.
care, pastrand toate punctele agreate in Conventia de Asociere din 14 iulie 1997, stabilea ca fiecare parte sa isi trimita cate 2 reprezentanti la reuniunile consiliilor de conducere ale celeilalte parti, pana la fomarea unui Consiliu ONCR comun.
Se mai convenea deschidere pentru participarea cercetasilor fiecarei parti la activitatile celeilalte si programe comune in orasele unde ambele asociatii erau prezente.
Pe 25 noiembrie 1998 ONCR si ATCR semnau o Conventie de Unire
care prevedea intrarea ATCR in ONCR, sub forma unui Centru Traditional, pastrandu-si structura anterioara: Consiliu superior si unitati in Bucuresti si provincie.
care prevedea intrarea ATCR in ONCR, sub forma unui Centru Traditional, pastrandu-si structura anterioara: Consiliu superior si unitati in Bucuresti si provincie.
Comasarea unitatilor ATCR cu cele ONCR era deschisa acolo unde se dorea.
O comisie comuna urma sa elaboreze statutul, fiecare consiliu urmand sa il aprobe separat, iar mai apoi in Conferinta celor 2 structuri reunite.
Pe 3 aprilie 1999 in cadrul AG a ATCR si pe 24-25 aprilie 1999 in cadrul AG a ONCR se aproba unirea celor doua asociatii (vezi extras proces verbal Conventia Nationala)
Printre invitatii la Conferinta Nationala s-au numarat reprezentanti de la Ministerul de Interne si de la alte ministere, dar si de la Serviciul Roman de Informatii (SRI) (marturii ale participantilor la eveniment). Prezenta acestora in sala trebuie pusa in legatura nu doar cu raspunsul la invitatiile primite, ci mai ales cu efectele produse de Hotararea nr. 83 / 17.10.1995 a CSAT, componenta a sprijinului de care ACER/ONCR a beneficiat din partea statului si a structurilor sale (in neconcordanta cu caracterul apolitic si neguvernamental al ONG-urilor), discriminand dezvoltarea celorlalte asociatii cercetasesti.
In urma discutiilor finale si a votului din Conferinta Nationala ONCR, reprezentantii Centrului Traditional primeau 1 post din 9 (cel de al doilea vicepresedinte) in Biroul Executiv si 5 posturi din 21 in Consiliul National:
Lucian Radulescu - vicepresedinte (presedintele Centrului Traditional)Cristian Banciu - membru in Secretariatul General
Iosefina Cheler - Departamentul de Educatie Spirituala si Religioasa
Dana Gavrila - membru in Departamentul Economic
Petre Costinescu - membru in Secretariatul Central (inlocuit ulterior de Sorina Hanea)
(seniorii le dadeau credit liderilor din linia a doua)
Tratativele incepute in martie 1997 de pe pozitii echilibrate lasau deschisa solutia unei unificari in care noua constructie putea sa capaciteze potentialul celor doua asociatii. In final s-a ajuns la o comasare prin absorbtie a ATCR de catre ONCR si la o prezenta decorativa a liderilor Centrului Traditional in noile foruri de conducere.
Au contribuit la aceasta situatie mai multi factori:
-negocierea purtata de conducerea ONCR dintr-o pozitie privilegiata, de asociatie prin care se facea accesul in OMMS
-dorinta seniorilor ATCR de a intra cu orice pret cu structura lor intr-o formula recunoscuta de OMMS
-factorul biologic (numarul seniorilor se restrangea dramatic de la an la an) care genera tendinta de a gasi solutii pe termen scurt
-factorul biologic (numarul seniorilor se restrangea dramatic de la an la an) care genera tendinta de a gasi solutii pe termen scurt
-presiunea pe care liderii ATCR din linia a doua au efectuat-o asupra seniorilor, urmare a oportunitatilor pe care le vedeau sau li se ofereau in noua formula
(ultimii 3 factori au generat compromisuri majore)
(ultimii 3 factori au generat compromisuri majore)
In hotararea votata si legalizata ca anexa la statutul ONCR se mentioneaza:
“Desfiintata in anul 1937, ONCR si Asociatia Traditionala Cercetasii Romaniei (ATCR) s-au reinfiintat in anul 1990, iar in 1999 cele doua asociatii s-au unit conform conventiei de unire”.
Aceasta afirmatie este neadevarata. In anul 1990 s-au infiintat “Asociatia Fostilor Cercetasi si Cercetase” (redenumita ATCR in 1992) si “Asociatia Cercetasilor din Romania” (redenumita ONCR in 1993). Ele nu aveau cum sa se desfiinteze in 1937 pentru ca nu existau la acea data.
Este doar o formula prin care ONCR incerca sa preia istoricul, palmaresul si prestigiul fostei Asociatii "Cercetasii Romaniei" (activa intre anii 1914-1937), asupra careia s-a vorbit si in episoadele trecute.
La acel moment se intarea aceasta pretentie prin preluarea ATCR, dar aceasta, se infiintase in 1990, sub un alt nume, nu era fosta asociatie si nici nu avusese aceasta pretentie la infiintare (vezi statutul din 1990).
Este doar o formula prin care ONCR incerca sa preia istoricul, palmaresul si prestigiul fostei Asociatii "Cercetasii Romaniei" (activa intre anii 1914-1937), asupra careia s-a vorbit si in episoadele trecute.
La acel moment se intarea aceasta pretentie prin preluarea ATCR, dar aceasta, se infiintase in 1990, sub un alt nume, nu era fosta asociatie si nici nu avusese aceasta pretentie la infiintare (vezi statutul din 1990).
In luna mai 1999, la Tecuci lua fiinta Cohorta “Oltea Doamna”. Noua unitate se adauga celorlalte cohorte traditionale din Bucuresti, Sibiu, Resita, Craiova, Slatina, Calugareni, Bacau, Barlad si Buzau, dar nu pentru mult timp.
In perioada care a urmat, conducerea Centrului Traditional nu a reusit sa mentina identitatea cercetasiei traditionale in cadrul ONCR. Mai mult decat atat, in anul 2002 presedintele Centrului Traditional reinscria ultimele cohorte ca centre locale in ONCR, desfiintand practic CT.
Un raspuns la ce s-ar fi putut face pentru pastrarea platformei traditionale in cadrul ONCR ar putea fi dat de exemplul Asociatiei Scout Catolice din Romania (ASCRO), infiintata in anul 1991 cu sprijinul cercetasilor catolici italieni din AGESCI.
“Cercetasii catolici pentru a putea fi in legatura cu Miscarea Mondiala si cu cercetasii catolici din alte tari au cerut sa fie primiti in ONCR in anul 2002. Acum in organizatie sunt noua centre locale cu specific catolic, iar lideri si cercetasi catolici mai sunt si in alte patru centre locale. Pentru a ne pastra identitatea si specificul catolic in procesul educativ in cadrul organizatiei suntem grupati si ne intalnim si separat.”
(extras din comunicatul Consiliul National al Scoutului Catolic, 30 septembrie 2015)
(va urma)
Alin Dimancescu
* Un acord asemanator exista si intre ONCR si UCMR. In conditiile in care OMMS nu recunoaste oficial decat o singura asociatie in Romania, acest acord permite cercetasilor maghiari accesul la OMMS fara a fi in aceeasi structura cu ONCR. Totul, cu un accept tacit al OMMS, in baza lobby-ului facut de Forumul International al Cercetasilor Maghiari.
