Imediat dupa infiintarea Cercetasiei in Romania, oameni politici, istorici, personalitati din cultura sau din mediul academic se implica in sustinerea si promovarea noii miscari.
Urmeaza doua marturii inedite:
1. insemnari din jurnalul cercetasului Ioan Dem. Dimancescu legate de participarea in 1916 la o conferinta tinuta de profesorul Nicolae Iorga si
2. un extras din textul integral al conferintei, publicat trei ani mai tarziu in volumul No.3 al Seriei B din Biblioteca Asociatiei "Cercetasii Romaniei" (tipografia Jockey Club, 1919).
Alin Dimancescu
1. "Vineri 26 Martie 1916 – Seara
Conferinta D-lui Prof. Iorga: “Cercetasul Roman in fata Momentelor Istoriei”
Tinuta la Fundatia Regele Carol I. Sala e plina de cercetasi. La 8,45 vine si A.S.R. Principele Carol. Imediat Dl. Iorga incepe sa-si expuna conferinta sa. Vorbeste mai intai despre poezia populara. De modul ce trebuie intrebuintat pentru a putea culege poezii, legende si bazme populare.
Ne da apoi lamuriri de ceea ce trebuie sa faca un cercetas cand ajunge inaintea unei biserici care ar putea avea o cat de neinsemnata urma istorica, care insa ar da foloase reale pentru cei care se ocupa cu istoria neamului romanesc. Ne indeamna apoi de a lua schite si planuri de case cu adevarat romanesti, de porti frumoase si fantani etc.
Pe la orele 10,15 D-l Iorga isi termina conferinta sa, cand cu totii ne retragem in liniste pe la casele noastre, dupa 2, 3 vorbe schimbate, cercetas intre cercetasi."
(preluare din Jurnal de cercetas)
2. Cercetasii si Monumentele noastre de istorie si arta
- Cateva invataturi si sfaturi -
- Cateva invataturi si sfaturi -
de Nicolae Iorga
[fragment]
"Daca inteleg bine, cercetasia are scopul frumos de a scoate pe scolari din cercul lucrurilor scrise pentru a-i pune inaintea lucrurilor vazute.
"Daca inteleg bine, cercetasia are scopul frumos de a scoate pe scolari din cercul lucrurilor scrise pentru a-i pune inaintea lucrurilor vazute.
Cercetasii
Acum, in scoala, fiecare dintre voi, baietilor, aveti inainte carti in cari se cuprind lucruri cari traesc si in afara cartii. Cartile sunt foarte bune, insa cu o conditie: sa se stie ca in afara de litera cartii este o lume intreaga care acolo, in carte, e infatisata, dar care, vazuta deadreptul, este mult mai interesanta decat cum se infatiseaza in cartea cea mai bine scrisa. Prin urmare scopul cercetasiei este acela de a va face sa treceti dincolo de slova cartilor pentru a vedea lucrul cel adevarat si frumos care se gaseste in natura insasi. De aceea, in excursiile pe care le intreprindeti, intalniti lucruri din atatea domenii ale naturii pe cari le vedeti dea-dreptul, le prindeti in minte si daca se poate, ni si aduceti din toate cate le-ati vazut, ni aduceti noua, oamenilor mai in varsta, o mica recolta din cele descoperite.
Numele acesta de “cercetas” mi se pare foarte bine ales, din doua motive: Intaiu, fiindca de fapt, cercetati, si nu numai pentru placerea voastra, dar si pentru folosul societatii, anumite lucruri pe cari, noi cestialalti, le putem cerceta mai greu. La oarecare varsta, cu anumite ocupatii, nu poate mearga cineva, necontenit in cele mai necercetate colturi de tara ca sa vada ce se ascunde acolo, putand aduce folos pentru toata lumea.
Noi, daca facem, o excursie, o facem cu mai multa greutate, in imprejurari mai putin prielnice, o facem cu tot bagajul, cu tot balastul pe care-l aduce varsta noastra si rostul nostru in societate, pe cand voi porniti liberi in lume, cand de o parte, cand de alta, intalniti o sumedenie de lucruri neasteptate si se poate intampla ca printre ele sa mai gasiti de acelea cari sunt intr’adevar de cel mai mare folos si pentru noi, cei mai in varsta, pentru profesorii vostri si pentru profesorii profesorilor vostri, cari ne deslocuim mai greu, cari prin urmare nu putem gasi tot ceeace rasare neprevestit inaintea voastra. Botanistul va va spune ca puteti aduce o multime de fapte noi de cari n’avea cunostiinta; acelasi lucru il poate spune tovarasul botanistului in orice alt domeniu al stiintelor naturale; tot asa poate spune si istoricul, ba el chiar in primul rand, caci prin cercetarile voastre puteti aduce istoricilor o sumedenie de informatii cari pot fi de cel mai mare folos. Caci poate nu exista tara pe lume in care, la fiecare colt, sa se gaseasca mai multe lucruri neasteptateca interes si profitabile stiintei ca in tara noastra.
In alte tari, prin orasele mari, in musee se strang comorile de arta ale trecutului; noi n’am avut in vremuri vechi putinta de a strange in palatele oraselor mari ramasitele trecutului nostru cu toata frumusetea de arta pe care acest trecut a cuprins-o. Noi am fost batuti de multe nevoi, si de aceea e bine sa va pregatiti si voi, inca de la varsta voastra, pentru nevoile cari o sa ne bata si de acum inainte. Nu sa va pregatiti pentru vremuri cari au sa fie toate bune si toate usoare. Daca este un mare folos al cercetasiei, este si acesta: ca se pregateste astfel tineretul pentru furtunile grele cari se vor tot abate asupra oricarii natiuni si mai ales asupra celor mici.
Revenind la ce va spuneam, in vremuri grele am trait noi si in trecut si de aceea n’am putut face ce au facut Germanii, Francezii, Italienii, Englezii, strangand in anumite locuri bine zidite, frumos intretinute, din orasele mari, ce este mai frumos in trecutul neamului, ci am risipit comorile noastre de amintiri si de arta prin biserici, le-am raspandit prin toate satele; prin toate vaile, prin toate colturile pamantului acestuia am raspandit cate putin din frumusetile de arta si bogatiile istorice cari aiurea se gasesc stranse laolalta pe acelasi punct.
Cercetasii si monumentele istorice
Cand, in alte tari, vrei sa vezi orice din domeniu artei, te duci – am spus-o – in cutare oras, deschizi portile cutarui museu si vei fi lamurit pe deplin; la noi ca sa stii cata arta adevarata s’a alcatuit de inaintasii nostri, cate urme sfinte ale trecutului nostru sunt samanate in toate partile, trebue sa iei tara dela un capat la celalalt, ceeace noi nu mai putem face , caci aceasta cere picioare foarte agere, cere tot timpul vostru liber care va poate permite ceeace noua imprejurarile vietii, in cea mai mare parte, ne interzic. Nu e biserica de sat la noi, cat de mica, in care sa nu se cuprinda lucruri cari, prin vechimea sau frumsetea lor, sa nu formeze un obiect de atentie pioasa, si, deoarece cu miile sunt satele de la noi si deoarece oamenii din timpurile mai noua n’au cladit biserici, - multe le-au daramat, dar de cladit biserici noua, nu prea s’au apucat in vremile noastre, - mai toate aceste biserici au fost ridicate de boierii de pe vremuri, cari stateau la mosia lor, iar nu la Bucuresti, laolalta cu taranii lor, lucrand impreuna cu taranii lor, avand aceeasi viata cu dansii, legati sufleteste de ei, ori au fost ridicate de negustori, ba chiar de tarani, de obstiile lor. Si asemenea biserici sunt cu miile in toate colturile Romaniei si de la pragul bisericii pana in fund, la altar, la fiecare gasesti obiecte de cea mai mare frumuseata. Si e pacat sa nu se stie pana nu se pierd: de cate ori descopere cineva lucruri ca acestea, sa nu le tina numai pentru dansul, ci e o datorie pentru fiecare sa spuie: iata ce am vazut.
Nu trebuie sa fii mare invatat pentru a schita o descoperire. Un baiat de patrusprezece pana la optsprezece ani poate foarte bine, cu cunostiintele si indemnurile pe care le are, sa ni dea icoana desavarsita a unei biserici. Si ceea ce zic despre o biserica inteleg despre orice monument, in afara de acele forme mai vechi si mai grele de inteles ale trecutului despre care o sa vorbesc indata ce voiu intra in materia insasi a acestei sfatuiri, - caci nu este o conferinta, - pe care cei mai in varsta o pot prinde intreaga, cei mai tineri pe cat li ingadue varsta, desi peste cativa ani ea va putea sa li foloseasca si lor.
Dar nu e numai atata: in afara de gasirea lucrurilor cari intereseaza pe istoric – si pe toata lumea, pentru ca trecutul tarii nu este al istoricilor, ci este al poporului intreg si este nenorocit poporul care-si inchipue ca ceeace priveste trecutul sau intereseaza numai pe profesori, pe oamenii de stiinta cari se ocupa de istorie, asemenea fapte interesand natia intreaga, - cu atat mai mult din trecut o sa se cuprinda in sufletul fiecaruia, cu atat mai bine. Pentruca fiecine e cu atat mai puternic, cu cat are in el mai mult din viata celor dinaintea lui, si, adaug, cu cat cuprinde intr’nsul mai multe din nadejdile oamenilor cari vor veni dupa dansul.
Un biet om razlet, fara trecut, fara gand de viitor e o nimica toata; ceeace face puterea omului este toata amintirea care dela el merge in urma si toata asteptarea care de la el se indreapta inainte. Nu numai pentru istoric, dar pentru toata societatea si pentru voi insiva trebuie sa prindeti farami din trecut, farami de arta pe care sa le raspanditi in drumul vostru. Inca odata, e pacat sa treceti pe langa asemenea lucruri fara sa le vedeti bine si, odata ce le-ati vazut, este inca mai pacat sa nu le faceti cunoscute si altora.
Cercetasii si literatura poporului
Trecand dincolo de chemarea mea si de obiectul acestei cuvantari, v’as mai putea spune chiar ca si in alte domenii cercetasia va poate pune pe drumul cel bun pentru a imbunatati cunostiintele noastre si pentru a pastra ceva mai mult din sufletul poporului nostru. Daca ar fi un filolog mai putin “invatat” si mai putin pretentios, care sa stie vorbi cu toata lumea – se zice ca sunt si de acestia; ba poate sa fi vazut si eu, dar am uitat, - el ar putea spune ca in toate colturile tarii se pot prinde cantece populare si povesti, ca se pot urmari si regasi datine ale poporului. Pentru aceasta nu trebuie nici un fel de “invatatura”, ci trebue tragere de inima, atentie si constiinta a datoriei sociale si nationale. Cu gandul acesta stanjenitor, va veti intoarce intotdeauna cu o recolta folositoare. Caci distractia cea buna este numai aceea care pleaca dupa implinirea unei datorii si care ispraveste prin implinirea altei datorii. Intre doua datorii, acolo este distractia. Iar cea care incepe dela o lene si merge catre alta lene e mai rea si decat cei doi termini intre care e asezata."
nota: cuvantarea prof. N. Iorga avea sa fie preluata in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni (serie noua), pe parcursul mai multor numere din anul 1930
(textul de mai sus apare in Nr.2, Aprilie 1930)
