Cercetasia - o militarizare timpurie?

Celor ce va intreaba daca cercetasia este o militarizare timpurie, raspundeti-le cu surasul vostru bun, ca cercetasia este intr'adevar armata iubirei, a actiunei si a muncei productive.

Ca cercetasul are drept arma veselia si increderea in el, iar ca rasplata multumirea binelui facut.

Ca patrulele cercetasesti sunt micile trupe ale binelui, ale actiunei si ale frumosului in munca si datorie.

Ca actiunile cercetasului sunt proprii, iar nu poruncite.

Ca cercetasii cunosc puterea solidaritatii si a disciplinei, si ca acestea nasc numai din dragoste si intelegere sufleteasca pentru servirea vietei colective.

Ca intr'o patrula toti cercetasii sunt frati intre ei si ca nimic nu e silit. 

Ca supunerea lor fata de sefi porneste din buna voie si pentru binele tuturor. 

Ca aceasta e legea pe care cercetasul o practica si o apara ca pe un drept sfant.

sursa: Principele Nicolae, "Tineri cercetasi!", Carnetul Cercetasului, Oficiul pentru Educatia Tineretului Roman (OETR), 1936

Istorica: Cercetasia - Straja Tarii - Pionierii

Ultima editie Istorica, difuzata in data de 11 iulie 2011 la Radio Romania Actualitati i-a avut ca invitati pe prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Universitatea Bucuresti si prof. dr. Aurel Soare, director adjunct al Colegiului Militar “Dimitrie Cantemir", Breaza.
Pe parcursul a 55 de minute, realizatorul George Popescu a moderat interventiile invitatiilor sai intr-un demers menit sa reconstituie aparitia cercetasiei la noi in tara, precum si sa ofere o valoroasa decantare a strajeriei lui Carol al II-lea. S-a incercat sa se inlature falsa teza a pionierilor romani ca si continuatori ai strajerilor, in conditiile in care organizatia comunista trebuie privita ca un produs de export al defunctei URSS.

Emisiunea a inclus si un interviu ([29:02-34:36], transcrierea mai jos) realizat in redactia Istoria Cercetasiei de catre Mirela Bazavan, redactor Radio Romania Actualitati.

Pagina emisiunii si inregistrarea audio integrala se gasesc aici.

Alin Dimancescu


[29:02]
George Popescu: Ioan Dimancescu este cel mai statornic organizator si comandant al cercetasilor, ulterior al strajerilor. Nepotul sau, domnul Alin Dimancescu, a fost de acord, la cererea colegei mele, Mirela Bazavan, sa povesteasca succint cateva din momentele organizatiei Cercetasii Romaniei din timpul bunicului sau.

Alin Dimancescu: Bunicul meu, Ioan Dimancescu, a fost unul din primii cercetasi, impreuna cu fratele sau, Dimitrie Dimancescu. Erau o generatie care vroia altceva, experientele cu Micii Dorobanti in contextul in care se lectura Jules Verne si alta literatura de aventuri nu mai aveau relevanta. A fost un gest spontan al fratilor Dimancescu care s-au organizat in aceste prime doua patrule, dupa care si-au cumparat uniforme, comandandu-le din Franta, de la un magazin de efecte cercetasesti. In acelasi timp un profesor Giurgea distribuia in scolile din Bucuresti o brosura, prin care populariza fenomenul cercetasiei, asa cum il descoperise in afara.

Mirela Bazavan: Dumneavostra ati staruit mult cercetand documentele bunicului asupra fenomenului cercetasiei in Romania. Pana la urma ce ii mana in lupta pe cercetasi?

AD: O suma de principii frumoase: Sa-ti servesti regele si tara, sa faci fapte bune, sa-ti ajuti aproapele, sa fii disciplinat, sa iti respecti colegii si comandantii. Trebuie sa luam in considerare si un context local, premergator intrarii Romaniei in primul razboi mondial, unde pe un fenomen de patriotism real, atat generatia matura cat si generatia tanara vroiau sa faca ceva pentru tara, si acestea nu sunt cuvinte mari, ca sa le spunem noi acum.

MB: Am vazut ca aveti foarte multe documente, foarte multe fotografii, insemne si insigne pastrate de la bunicul dumneavoastra. Poate ne spuneti ceva si despre uniformele cercetasilor.

AD: Ele in linii mari urmau specificatiile scoutismului englez, adica exista un standard legat de vestimentatie. Am avut placerea sa le vad la Muzeul Militar National, unde exista singura uniforma cercetaseasca completa, din cate cunosc. A apartinut lui Ulisse Samboteanu, directorul cercetasiei in perioada interbelica. Uniforma era intradevar de culoare kaki, cu centura cu pafta avand crinul si deviza “Gata Oricand”, palaria cu boruri si pantaloni trei-sferturi. Esarfa - de culoare rosie, cu un inel de prindere.

MB: Exista si un insemn distinctiv pentru fiecare cohorta?

AD: Erau chiar la nivelul grupelor. Exista traditia ca fiecare grupa sau centurie, unitatea superioara, sa aiba ca emblema un animal, stilizat. Aparea pe steagul unitatii respective si unitatea se mandrea ca este reprezentanta acelui animal, de la care cauta sa ia calitatile pozitive.

MB: Asadar aveau uniforma, steag, o lege, cantece…

AD: Cantece si cred ca aveau, mai presus de toate, principii si onoare. Comandantii lor veneau din zona militara sau din zona pedagogica, si poate ca acest nivel de competenta, de oameni seniori, a asigurat din primul moment o consistenta miscarii cercetasesti.
In jurnalul bunicului meu am o consemnare a unei conferinte tinuta la Fundatiile Carol I, acolo unde Nicolae Iorga a conferentiat catre tinerii cercetasi si el le-a dat cateva sfaturi. In momentul in care calatoresc, fac excursii, fac tabere, sa fie preocupati de ceea ce vad si sa-si noteze in mod ordonat in carnetelele lor, sa faca schite ale bisericilor pe care le intalneau, intr-o biserica sa vorbeasca cu preotul si sa vada daca mai sunt alte obiecte care sa poata fi interesante si valorificate intr-un circuit public.

MB: Mi-ati vorbit mult despre ce insemna spiritul cercetasesc. S-a transmis mai departe si in organizatiile strajerilor? Pentru ca, inteleg, bunicul dumneavoastra a trecut in ’37 in organizatia de atunci.

AD: Exista toata componenta de traditie cercetaseasca vis-a-vis de activitati si de organizare desi unele unitati fusesera rebotezate. Majoritatea cadrelor fusesera preluate de la cercetasie. Ulterior s-au facut doua centre (de comandanti) - Breaza si Predeal.
O caracteristica a strajeriei este ca a fost o miscare de tineret obligatorie. Totul se subjuga personalitatii marcante a regelui Carol al II-lea.

MB: Noi, cei care am cunoscut inainte de 1989 ceremonialul acela prin care deveneai pionier, putem face o asemanare?

AD: Putem sa facem, dar cred ca nu ar fi in avantajul pionerilor, ca sa spun asa. Daca maximum de atmosfera la pionieri era sa fi primit in organizatie la inchisoarea Doftana, la cercetasie si la strajerie festivitatile de initiere in organizatie aveau un caracter mult mai national, erau facute in anumite zile legate de sarbatori romanesti, de multe ori in prezenta membrilor casei regale, si prin acest lucru, un cu totul alt prestigiu.
Cel mai frumos lucru pe care l-am descoperit e legat de crezul care l-au avut acele generatii, legat de ce pot sa ofere ei tarii. Promovarile si functiile veneau in contextul in care iti ajutai tara si ajutai societatea.

GP: Alin Dimancescu – curantul istoriei miscarii cercetasilor din Romania.

Despre cercetasie in raport cu educatia fizica

D. Capitan I. Dem. Dimancescu ne vorbeste
"Despre cercetasie in raport cu educatia fizica (jocurile educative, sporturile, escursiile si turismul, taberele de vara, etc.)"

Solicitand o convorbire in legatura cu cercetasia d-lui capitan I. Dem. Dimancescu, comandantul tineretului cercetasesc, d-sa ca intotdeauna s’a aratat de o extrema bunavointa, dandu-ne pentru cetitorii “Gazetei Sporturilor” lamuriri ample asupra acestui subiect de ordin principal.

-Puteti sa ne dati oarecari lamuriri asupra cercetasiei?
Da, primesc cu placere sa dau aceste lamuriri, cu nadejdea ca aceste informatiuni ar putea lamuri mai bine felul in care se cauta a lucra la cercetasie, pentru binele tineretului.
Cercetasia are ca scop, potrivit principiilor de educatie ale lui Baden-Powell, sa desvolte in toti tinerii insusiri individuale ca: vigoare, indemanare fizica, initiativa, curaj, demnitate si onoare, precum si insusiri sociale ca solidaritate, patriotism si altruism.

-Care este scopul cercetasiei?
In chipul acesta, Cercetasia e o scoala de energie fizica si morala, o scoala de hotarari si fapte, inchinate tarii, poporului, omenirii intregi.
Si mai bine este definit acest scop in noul regulament al cercetaselor: cercetasia contribue la armonizarea educatiei nationale, morale si fizice a fetelor din orice clasa sociala, pregatindu-le mai bine pentru viata, prin indrumari practice.

-Ce este cercetasia?
Nu este o scoala; este gresita aceasta teorie. Ea e ceva care vine sa completeze scoala. Cercetasia bine indrumata, inseamna viata in aer liber, in mijlocul naturii, unde copiii pot pipai singuri ceeace invata in scoala si unde li se da posibilitatea prin jocuri si diferite execitii practice sa-si dezvolte in mod natural calitatile lor.

-Cine intra la cercetasie?
Copii intre 7-11 ani, ca pui de soimi sau la fete, micile cercetase; intre 11-18 ani ca cercetasi sau cercetase si peste 18 ani ca cerceasi seniori sau cercetase calauze. Dupa cum se vede, varstele categoriilor de cercetasi corespund cu varstele tineretului din scoli: primar, liceal si universitar.

-Are cercetasia vre’o legatura cu educatia fizica?
Mare si indisolubila. Sunt nenumarate avantagiile pe cari le pot avea copiii la cercetasie, insa voi insista putin asupra urmatoarelor puncte: jocurile educative, sporturile, escursiile si turismul, precum si taberile de vara.

Jocurile educative
Este bine cunoscuta tuturora influenta pe care o au jocurile in formarea caracterului copiilor si ajutorului pe care ele il dau unei cresteri firesti a copilului. Desi ar parea ceva de mica importanta, totusi este unul din capitolele cele mai de seama ale cercetasiei. Spiritul de observatie, spiritul de cercetare, spiritul de judecata, (intr’o situatie grea) se pot castiga mai lesne prin jocuri cercetasesti decat prin lecturi sau sfaturi date la sezatori cercetasesti. In toate tarile, conducatorii cercetasiei au dat o deosebit de mare importanta jocurilor si sunt foarte multe brosuri de tot felul de jocuri, cari sunt socotite de toti ca un auxiliar puternic in educatia care se incearca a se da copiilor.

Sporturile
Trebuie sa se stie ca cercetasul este un prieten al sportului. Aproape toate sporturile sunt practicate de cercetasi si ei mai bine decat altii stiu a le folosi la vremea lor; adica obisnuiesc a juca football, a face curse de cross-country si rugby in timpul toamnei; a face ski, sporturi de iarna si diferite sporturi de interior in timpul iernii; atletism, volley-ball, oina pe timpul primaverii; sporturi de apa si excursii de lunga durata pe timpul verii.
La cercetasie se pune mare baza pe foloasele cari pot rezulta din practicarea sportului pe echipe. Cred ca e bine a mentiona ca cercetasii stiu intotdeauna sa respecte spiritul adevarat sportiv care ar trebui sa caracterizeze orice competitie sportiva. Cercetasul stie sa asculte totdeauna de regulele arbitrului si nu este galagios. Deasemenea trebuie sa se stie ca printre diferitele specialitati cercetasesti figureaza: atlet, inotator, calauza, arbitru etc. si pentru a face parte din aceste categorii, individul trebuie sa dovedeasca anumite aptitudini fizice necesare practicarii si cunostintii lor.
Serbarile cercetasesti au totdeauna in programul lor un loc de frunte rezervat sporturilor.

Escursiile si turismul
Cercetasii nu uita ca mersul pe jos este unul dintre cele mai bune exercitii fizice.
De mic, cercetasul este invatat cum sa mearga intr’o escursiune ca sa se poata folosi cat mai mult de tot ceea ce natura ii pune cu atata darnicie la indemana. Din primele zile, cercetasul capata indrumari practice de felul cum trebuiesc respectate anumite reguli de higiena si de aceea nu-i de mirare ca in toate escursiunile sale este atat de voios.
La cercetasie exista o progresie bine stabilita in ajungerea scopului cautat prin escursii. Cercetasii incepatori fac mai intaiu plimbari si vizite scurte in oras si in imprejurimi, ca dupa cateva luni de zile sa mearga intr’o escursie mai mare de o zi sa doua in imprejurimile orasului sa uneori la departari ceva mai mari.
Muntele in special este mult pretuit de catre cercetasi, cari cauta sa faca intr’un an cel putin 2-3 escursii, oricat de departe s’ar gasi cohorta lor de regiunea muntoasa.
Cercetasii din regiunile muntoase sunt foarte bine organizati si de multe ori sunt calauze pretioase nu numai pentru cercetasi dar si pentru diferitele grupuri de escursionisti cari vin pe timpul verii la munte.
S’ar putea spune chiar ca avem cercatasi de munte cari cunosc in parte alpinismul si skiul. Cei mai buni skiori-calauze in munti au fost dati de cohorta din Sinaia.

Taberele de vara
Se spune despre tabere ca ele ar fi laboratorul de lucru cel mai bun prin care s’ar putea intregi educatia tineretului, intrucat pe un timp mai indelungat (1-2 luni) cercetasii traesc laolalta in mijlocul naturii, avand ocazia ca din greutatile vietii zilnice sa poata trage invatamintele cele mai bune, care ii vor conduce apoi in viata.
De la inceputurile cercetasiei la noi, taberele au jucat un rol important in activitatea cercetaseasca, ele insemnand incununarea muncii de puse in intervalul unui an. Cercetasii au tinut tabere atat la munte cat si la mare. Totdeauna insa cele de la munte au oferit cercetasului locul cel mai prielnic dezvoltarii acestor insusiri prin varietatea terenului si posibilitatea organizarei de excursii instructive etc.
Tabara in cercetasie nu a fost confundata cu o colonie unde se obisnuiesc a se trimite copii debili pentru intremare si unde nuiaua d-lui Pedagog joaca un rol de seama.
Taberele cercetasesti sunt caracterizate prin voie buna si spiritul de prietenie si ajutor al aproapelui care domneste in viata de toate zilele din tabara. (Cercetasii isi construesc singuri adapostul, isi prepara mancarea, aprind focul si isi intocmesc mijloacele de trai cele mai convenabile prin tot felul de lucrari facute de mana lor).
Trebuie iarasi adaugat ca un cercetas care a trait intr’o astfel de tabara nu poate uita niciodata: spalatul cu apa rece dimineata, exercitiile de inviorare, diferitele jocuri si sporturi cu mingea, baia zilnica, innotul, canotajul, sezatorile de seara in jurul unui foc etc.
Cercetasia a gasit un puternic sprijin in Oficiul National de Educatie Fizica care si-a luat asupra sa in mod efectiv partea educatiei fizice, punand la dispozitia cercetasilor, instructori, terenuri si dand indrumarile necesare unei bune orientari in aceasta directie.

-Ce s’a realizat pana acum in cercetasie?
Asa cum a fost condusa aceasta miscare la noi, ea s’a afirmat ca o institutie educativa necesara tineretului si prin felul in care s’a lucrat, ea a dat dovada tuturora de forta pe care o reprezinta. In anul acesta se implinesc 16 ani dela recunoasterea ei oficiala. In acest timp au fost perioade cand activitatea ei a fost mai redusa. Totusi, datorita programului sau, ea a putut trece usor peste aceste crize.
Astazi sunt in Romania aproape 10.000 de cercetasi si prin noua indrumare speram ca numarul cercetasilor va spori.
Printre cauzele de seama cari au slabit pe ici, pe colo, cercetasia s’ar putea enumera: lipsa de conducatori bine pregatiti; lipsa de sprijin din partea autoritatilor (scoala, stat); lipsa de manuale cercetasesti.
Privitor la conducatori s’ar putea spune ca cercetasii nu au nevoe de comandanti de cercetasi, ci de cercetasi conducatori, adica de conducatori cari mai intai sa fie ei cercetasi. Nici cercetasia nu a scapat de boala entuziasmului care se stinge repede si la cercetasie sunt conducatori care din diferite motive nu pot face fata imprejurarilor si cari foarte repede parasesc cercatasia. Conducatorii cercetasilor sunt voluntari si foarte greu se gasesc persoane pricepute cari de buna voie sa-si dea timpul lor, cel putin o jumatate de zi pe saptamana pentru educatia fizica si morala a tineretului. Atunci cand cercetasia va putea rezolva aceasta chestiune, ea va putea fi sigura de o dezvoltare excelenta.

Si acum incheiu prin cuvintele d-lui general Manolescu, care intre altele aratand ce vrem noi prin cercetasie spune:
“Vrem sa invingem toate greutatile din drumul vietii noastre si sa ne pregatim prin cat mai mult contact cu natura. Noi iubim cerul, pamantul, apa, aerul si toate frumusetile lor. Noi iubim familia, neamul, omenirea si credem in Dumnezeu care le-a creat pentru bucuria si folosinta noastra.
Idealul nostru este sa biruim, sa fim curagiosi, entuziasti, cinstiti, muncitori, pregatiti si gata oricand”.


sursa:

• cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre Cercetasie, Gazeta Sporturilor, Sambata 12 Aprilie 1930

Tabara cercetaseasca (III)

de G.M. Murgoci

Instalarea si randuiala taberei

După alegerea locului si facerea tuturor demersurilor, venim in camp sa ne instalam:
Nu e loc aci sa descriem toata desfasurarea instalarei si randuiala vietei intr’o tabara.
Trimitem la manualele lui Baden-Powell sau a Colonelului Royet. Vom aminti aci numai in treacat lucrurile si masurile cele mai importante:
Pentru alcatuirea unei tabere trebuiesc patru lucruri: a) Adapost, b) Ustensile, c) Provizii si d) Randuiala.

a) Adapostul
l. Cortul, de orice model ar fi, este adapostul cel mai potrivit taberei.
2. Se recomandă deasemenea facerea colibelor de craci (cu lemne sau scanduri) mult mai poetice si mai higienice. Cand poti sa faci coliba nu e nevoe de cort, dar sa o faci larga si inalta.
3. In noptile frumoase sa se doarma sub cerul liber (,,a la belle etoille") sau numai sub un adapost ingust pentru cap, contra rouei, etc.; atunci pui foaia de cort pe un strat de fan sau cetina. Sa nu dormiti nici pe fan prea aromatic, nici pe muschiu moale, dar umed. Hamacul e tot ce-i mai placut in asemenea cazuri.
4. In regiunile calde si uscate este bine de facut cortul pe o groapă de vreo l/2 m. adancime (bordei acoperit cu cort) care tine racoare si da inaltime cortului.
5. In locurile cu tantari, luati poloage, iar in regiunile de camp sau balta, cu ploi rari, pologul este chiar adapostul complect. Daca sunteti cu luntrea, intindeţi pologul chiar in luntre; e mai sanatos decat pe malul umed al apei.
6. Nu e nevoe ca asezarea corturilor sa fie in linie, ci dupa configuratia terenului, cautandu-se ca fiecare cort sa aiba locul cel mai bun (aplicatia principiului primului ocupant). Dacă terenul e uniform de bun, se pot aseza corturile in cerc cu deschiderea spre centru, unde va fi batatura, parul cu steagul, clopotul, vatra focului de seara si sezatoarea.
7. Sa se faca cu pricepere santurile si baterea tarusilor de sprijin si intindere, si sa se controleze mereu in timpul si dupa furtuna sau ploaie.
8. In regiunile cu nopti racoroase se poate pune cortului captuseala pe dinauntru (strat de aer, vezi Royet); iar daca pamantul are cat de putina umezeala, iti faci pat de pae sau fan, de cetine (cu cracute prinse putin in pamant) sau frunzis vested, asezat intre tarusi ca o saltea. Din pamantul santului faci loc ridicat, unde-ti incropesti o perna din ranita, o camasa sau pantaloni umpluti cu pae.
9. In jurul corturilor sa fie curat şi plăcut; nu batatura uscata ci o brazda-doua de floricele, iarba cosita marunt, o movilita, carari innisipate, anumite inscriptii de petricele, etc. Sa fie semnul in satucul pasager de locuitori cu gust si sentiment.
10. Nu inchideti noaptea corturile, decat cand va ploua; iar ziua aerisiti-le ridicand o aripa. Scoateti tot tarhatul la soare si scormoniti paele din pat sa le ia soarele.
11. Noaptea nu esiti desculti si desbracati afara din cort (mai ales spre ziua).
12. Mai la o parte de corturi faceti-va parcul de vehicule ce aveti (caruta, roaba, cotiga, etc.) precum si staulul de animale (cal, magar, caini, etc.).
Luati neaparat un caine de paza.

b) Ustensile
1. Aranjati odata pentru totdeauna ustensilele mari ce va trebuie pentru bucatarie si
masa (caldari, ciaoane de tuciu, tingiri, tigai (de arama), frigari, gratare, castroane si strachini mari, cofe sau galeti, etc. cutite si furculite de bucatarie, etc., precum şi topor, cazma, lopata, ferestrau mare, etc.) cari raman averea cohortei; se iau cu
inventar si se dau asemenea complecte si nestricate.
Se face un bordei (magazie) cu polite pentru pastrarea lor, cand nu sunt in uz. In bordei se tin in curatenia cea mai perfecta, spalandu-se politele cu lesie.
3. Fiecare cercetas sa-si aiba ustensilele lui si vesela de masa. Pe cat se poate cercetasii sa aiba lucrurile si instrumentele prescrise in echipamentul lor de patrula: o funie, un topor, o lopată, un tarnacop, un ferastrau, un felinar, etc.
4. Să se injghebeze cum se poate mai bine si mai frumos o „sala de mancare" sub un stejar batran, pe o piatra sau stanca potrivita, pe o terasa sau o taetura de pamant, ca ,,masa lui Traian". lmprovizati scaune din lemne, butuci, pietre, etc.
5. Faceti instalatie proprie (masa, scaune sau mobile, polite, etc.) Dupa fiecare masa sa se spele vasele si mesele. Curatenie, curatenie si iar curatenie!
6) Ingrijiti de un felinar mare, de clopot (o toba, o goarna, etc.), un par si scripeti pentru steag, etc.

c) Proviziile de alimente
1. Fiecare cercetas sa-si aduca cat mai mult de acasa, caci pentru timpurile de acum cred ca nu scapati nici cu 40 lei de cercetas hrana pe zi. Ce se aduce se socoteste
in bani si se tine seama la contul fiecaruia.
2. Dela instalare aduceti in tabara un sac cu malai, unul cu cartofi, unul mai mic cu fasole, roate de cascaval, un burduf de branza, o bucata de slanina, costite afumate si toate de ale bacaniei. Zilnic sa va cumparati numai lucrurile ce nu tin si cari trebue sa fie totdeauna proaspete.
3. Serviciul de bucatar se face de cineva priceput la gatit (ce se va schimba cu un altul in anumite zile, odata pe saptamana), dar aprovizionarea o va face un instructor sau un sef de grupa. Alergatura după provizii se va face de cercetasi trepadusi) cu schimbul. Pe langă bucatar în fiecare zi sa fie cu schimbul 2-3 ajutoare.
4. Proviziile se tin aşezate cu randuiala la racoare pe polite, in beciul-magazie. Acolo se va pastra si mancarile ce raman dela o masa la alta. Bordeiul sa aiba use buna: sa fie un metru in pamant, sa nu fie accesibil cainilor si animalelor rapitoare cu doua sau patru picioare.

5. In anumite zile de post se face o raita de toti cercetasii pentru adunarea buruenilor bune de mancare: stevie, urzici, macris, papadie, susai, ciuperci (atentie la cele veninoase), ciuciuleti, minatarci, bureti. Se va manca post cel putin de doua ori pe saptamana.
6. Bucataria să fie mai la o parte de corturi. Pentru usurarea la gatit, luati o carte de gatit sau invitati cate o ruda sa vie sa va arate. Curatenie si iar curatenie!
7. Aprovizionarea cu pae sau fan si lemne din apropiere. Sa nu se tae padurea verde, sa nu se strice lucrurile facute si sa nu se arda paele sau fanul. La lemne, daca nu esti in padure, sa se faca economie; focul sa tie cat sezatoarea.

d) Randuiala.
In tabara sa domneasca ordinea, activitatea, disciplina si curatenia.
a. „Ordinea si buna tinuta a taberei trebue sa stea in altceva decat in aparenta si in fatada".
2. „Disciplina in tabara nu se arata prin semne exterioare, ci prin fapte". (Royet)
3. Divizati in fiecare zi munca cu pricepere. Cautati ca fiecare cercetas sa aiba ocaziunea sa faca pe rand toate diferitele treburi din tabara: si ca planton, si ca ajutor de bucatar, si ca trepadus la aprovizionare, si la curatenia taberei, si la diferitele lucrari ale taberei, ca şi la excursii, jocuri, petreceri, etc. Cercetasi-musafiri, de stau mai mult de o zi, se pun si ei la treaba si la plata.
4. Faceti in fiecare zi un program de lucru, ceas cu ceas, desemnand pe fiecare cercetas la o anumita treaba. Treceti programul intr'un registru al taberei, unde se va nota toata activitatea si diferitele evenimente intamplate in tabara. Lasati timp si pentru lucru personal (vezi art. 12 de mai sus).
La plecare faceti un lucru care sa ramae ca o amintire de petrecerea cercetasilor acolo; e bine să fie un lucru de folos.
5. Nu neglijati sezatorile de seara si faceti-le variate; acestea-s adevarata scoala a cercetasului. Ele sa fie punctul de atractie pentru cercetasi si chiar pentru locuitori.
,,Acest foc al bivuacului, care dealungul veacurilor a fost in sufletul stramosilor nostrii in legatura tainica cu emotiile care incetul cu incetul au dat nastere dragostei de tara, vor redestepta aceleasi emotii in inima cercetasilor cari vor avea fericirea sa traiasca cateva clipe ca si strabunii lor in contact cu solul pe care acestia atata l'au iubit. Flacara curata a acelui foc, simbol a tot ce se inalta, triumfeaza si purifica, va destepta in fiecare cercetas constient de datoria lui si supus servitor si credincios al Patriei sale, idealul Tariei, al Virtutii si al Vitejiei". (Benoit).
6. In zilele de sarbatoare sau Duminicile, organizati o petrecere de zi (sau de seara) cu lucru cercetasesc, jocuri, cantece etc., la care invitati si lumea vecina. Puteti organiza chiar o serbare mai pretentioasa - de puteti sa aveti elemente destoinice - la oraşelul sau vreo statie balneara vecina, adunand astfel si fonduri, cu cari sa faceti excursii sau sa prelungiti statul in tabara.
8. Nici o economie in ce priveste higiena si curatenia. Aranjati latrinele dupa regulile militare (un sentulet cu pamant marunt la indemana pentru acoperit). Sa nu fie aproape de isvoare sau fantani. Ingrijiti de desinfectante (hipoclorit de calce, sulfat de fer, etc.)
9. Alegeţi locul de scaldat, aranjati un dus cu o stropitoare (sau chiar o galeata agatata intr'un copac si se hatana cu o sfoara). Nu faceti economie la sapun, nici la apa pentru spalat, oricat de departe ar fi sau greu de adus.
10. Resturile de la bucatarie si masa puneti-le la un loc anumit, intr'o groapa si le ardeti din cand in cand. Maturati batatura si in jurul corturilor, iar gunoaele, hartiile, paele, etc. din batatura sau „sala de mancare" le dati la foc. Curatenia sa domneasca peste tot. Une nu-i curat, nu poate fi veselie.
11. Lucrul in tabara si in general traiul sa fie liber; cat se poate de mult umblati cu capul descoperit, cu picioarele goale si umblati in bluza (sau camase) subtire si cu manecile suflecate.
12. Cand spargeti tabara vedeti sa nu uitati ceva din ustensile, sau din echipament sau din accesorile corturilor. Astupati gaurile si latrina, curatiti gunoaele si le dati foc, adunati paele gramada, datuiti ce aveti de prisos din provizii etc.. Locul sa ramae tot asa curat ca si cand ati tabarat.

vezi si:

• Despre tabara (partea I)
• Pregatirea unei tabere (partea a II-a)
• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Tabara cercetaseasca (II)

de G.M. Murgoci

Pregatirea unei Tabere

1. Epoca de esirea cercetasilor in tabara trebue considerata anume pentru o anumita localitate; aci nu se poate lua o dispozitie generala, caci clima variaza de la loc la loc si cand e frumos intr’o regine a tarei, tocmai atunci se paote sa avem o perioada de ploi in o alta regiune. In genere, tinand cont de climatul Romaniei si de faptul ca cei mai multi cercetasi sunt elevi de scoala, epoca cea mai priincioasa de tabara e intre 15 Iulie si 1 Septembrie. Atunci campul este pe jumatate liber, caci bucatele in afara de porumb s’au strans; vanatoarea nu este inca complect libera, iar manevrele militare n’au inceput.
N’ar fi practic sa stingherim pe tarani la munca campului sau sa interferam cu exercitiile militare. Cat priveste pe vanatori (cari in alte tari invinuesc pe cercetasi ca le sperie vanatul) putin ne intereseaza; sanatatea cercetasilor ne e mai scumpa decat succesul sportului lor. Si apoi Porunca XI din legea cercetasului!

2. Durata taberei va depinde de bugetul trupei si de invoirea parintilor. Este de dorit ca cercetasii sa ia parte la tabara in numar cat mai mare, dar trebue sa cerem totdeauna consimtamantul parintilor. Mai ales la noi, in aceasta privinta instructorii vor trebui sa dea dovada de multa pricepere si putere de convingere.
Pentru ca totul sa mearga bine si pentru ca sa nu se piarda toata vremea cu lucrari de instalare, ar fi de dorit ca o tabara sa tie cel putin 10 zile (ca sa fie si o Duminica in timpul de tabara). Pentru mai multa eficacitate se recomanda doua saptamani.

3. Tabara nu va fi la o departare mai mare de 4-5 km (o ora de umblat) de un centru locuit; nu in varful muntilor si nici in mijlocul baltilor sau al campului. Aceasta pentru ca: 1) familiile sa poata veni usor sa-si vada copii; 2) pentru a se putea lesne trimite acasa sau la un spital cercetasii indispusi sau bolnavi; 3) pentru ca distanta pe care se va transporta materialul mai greu sa fie mai scurta; 4) pentru a se putea ridica tabara si instala cercetasii in case, in caz de vreme foarte urata, pe timp indelungat; 5) pentru a se putea usor aproviziona cu cele ce le trebe zilnic.
Pitorescul si orizontul deschis nu trebue uitat si pierdut din vedere, precum si un loc mai larg pentru exercitii.

4. Dupa ce va fi stabilit timpul si regiunea sefii de trupa vor face cu mult inainte diferite explorari minutioase pentru gasirea terenului celui mai potrivit. Vom alege pe un loc mai asezat sau putin inclinat, pe terenuri permeabile (pe cat posibil nisipoase) pentruca aceste sunt cele mai sanatoase caci apa carand de la suprafata miasmele nesanatoase si traversand cu usurinta straturile solului le duce mai la fund. Apoi in timp de ploae nu stagneaza mult apa si nu se face noroi mare. Vom fugi deci de soluri mai putin permeabile (argiloase), chiar daca la suprafata ele ne-ar ispiti printr’o verdeata ademenitoare. La cea mai mica ploaie, totul se va transforma in baltoace de noroi.

5. Se va cauta si vecinatatea unei ape curgatoare; dar tabara nu se va face chiar la marginea unei garle sau unei balti, pentru ca tabara sa nu fie invaluita in aburi ce se ridica noaptea pe suprafata apei. Se va tabari deci mai pe coasta, camla 100 de m departare de rau sau elesteu.

6. Conditia cea mai importanta insa o va forma prezenta unei ape bune de baut in apropiere, fie din isvoare ori fantani, toate cercetate in prealabil asupra calitatii si a curateniei. In carti militare tiparite acum se da indicatiunile simple asupra modului de a recunoaste o apa buna de baut si asupra filtrarii ei in mod sumar. Acestea nu ne vor impiedica insa de a ne informa de la autoritatile unei localitati (primar, institutor etc.) pentru a ne informa ca apa ce ne intereseaza ofera toate garantiile. De exista vreo banuiala, vom trimete o proba de apa spre analizare unui laborator de chimie sau bacteriologie, unde aceste analize se fac pe gratis. Cand va fi vreo banuiala si totusi nevoie de intrebuintat, apa de baut se va firbe un sfert de ora si se va lasa sa se raceasca.

7. Seful de trupa va alege un loc oarecum umbrit, caci o tabara fara picatura de umbra n’ar avea nici un farmec si va fi chiar tare neplacuta. Se vor evita insa arbori prea stufosi, care sa nu lase sa treaca o adiere de vant si o raza desoare si sub care cresc palcuri de ciuperci. Ciupercile sunt cea mai buna dovada ca solul este umed si deci nesanatos. In tabara cautam sanatate si soare care nu numai ca e datator de viata naturei, dar este distrugatorul microbilor si medicamentul universal contra tuturor bolilor. Realizati insa ca intotdeauna soarele in tabara sa fie si cu umbra.

8. Dar inainte de a stabili tabara este nevoie de autorizarea proprietarului locului sau a comunei. Aceste demersuri vor privi pe seful taberei. Ele se vor face pe cat posibil inainte si in scris.
La instalare vor atrage atentia cercetasilor la art. X “respecta avutul altuia” si ca nu le este permis de a taia craci si frunzis din toate partile, caci s’ar expune la plangeri si nemultumiri si ar devasta repede padurile din imprejurimi, gresind si asupra articolului XI din lege. Sefii de trupe vor lua prealabil intelegere despre portiunile de padure unde taierea crengilor, strangerea lemnelor uscate etc. este permisa.

9. Domnii instructori sa-si intipareasca bine in minte ca trebuie sa vegheze in tot timpul instalarii si al sederii afara in camp la indeplinirea celor mai riguroase masuri sanitare si de higiena. Fiecare tabara va avea o ladita cu farmacie si pansamente pentru primele ajutoare. Ar fi de dorit ca orice trupa mai numeroasa sa fie insotita de un doctor sau student in medicina. In orice caza sefii de trupa se vor aranja astfel ca sa aiba la dispozitie intr’un caz urgent un medic din apropiere. Un examen medical trebue facut impreuna cu cantarirea cercetasilor; dupa statul in tabara, ei se vor cantari iarasi.
Se va trimite acasa un cercetas care ar da semne de oboseala prea mare sau de o indispozitie serioasa. Pentru aceasta se va trece zi cu zi in revizie toti cercetasii, imediat dupa sculare.

10. Veselia si voia buna sa domneasca in tabara; nu exista morocanosi sau pretentiosi in tabara.
Cu cat cercetasii vor fi mai numerosi, mai darnici si mai saritori la lucru, cu atat mai multa veselie va domni printre ei si cu atat vor trai mai bine, deoarece munca si cheltuielile generale la care vor contribui toti vor fi astfel usurate. Sa se pue aceasta in vedere cercetasilor din vreme.

11. Intr’o tabara sub un instructor sa nu fie mai mult de 30 cercetasi. Daca sunt inscrisi pentru tabara ai multi cercetasi decat o grupa, se va alcatui o alta tabara in vecinatate, sub conducerea unui alt instructor.
Daca sunt mai multe tabere, atunci fara pierdere multa de timp, grupele dintr’o anumita regiune se vor putea intruni intr’un singur camp, unde se fac exercitii in comun, jocuri si concursuri cercetasesti.

12. Alcatuirea unei tabere se poate face numai pentru petrecerea in aer liber si la soare, sau pentru ca cercetasii sa faca si o anumita lucrare ca: cercetarea unei regiuni, unui sat, unui munte etc., din punct de vedere stiintific, economic sau social. E de dorit ca cercetasii sa vie cu colectii sau cu un lucru manual facut de ei in tabara, iar pe locul taberei sau in apropiere sa se faca un lucru de pomina cercetasilor.

vezi si:

• Despre tabara (partea I)
• Instalarea si randuiala taberei (partea a III-a)

• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Nicolae Iorga si Cercetasia

Imediat dupa infiintarea Cercetasiei in Romania, oameni politici, istorici, personalitati din cultura  sau din mediul academic se implica in sustinerea si promovarea noii miscari.

Urmeaza doua marturii inedite:

1. insemnari din jurnalul cercetasului Ioan Dem. Dimancescu legate de participarea in 1916 la o conferinta tinuta de profesorul Nicolae Iorga si

2. un extras din textul integral al conferintei, publicat trei ani mai tarziu in volumul No.3 al Seriei B din Biblioteca Asociatiei "Cercetasii Romaniei" (tipografia Jockey Club, 1919).

Alin Dimancescu

1. "Vineri 26 Martie 1916 – Seara

Conferinta D-lui Prof. Iorga: “Cercetasul Roman in fata Momentelor Istoriei”

Tinuta la Fundatia Regele Carol I. Sala e plina de cercetasi. La 8,45 vine si A.S.R. Principele Carol. Imediat Dl. Iorga incepe sa-si expuna conferinta sa. Vorbeste mai intai despre poezia populara. De modul ce trebuie intrebuintat pentru a putea culege poezii, legende si bazme populare.

Ne da apoi lamuriri de ceea ce trebuie sa faca un cercetas cand ajunge inaintea unei biserici care ar putea avea o cat de neinsemnata urma istorica, care insa ar da foloase reale pentru cei care se ocupa cu istoria neamului romanesc. Ne indeamna apoi de a lua schite si planuri de case cu adevarat romanesti, de porti frumoase si fantani etc.

Pe la orele 10,15 D-l Iorga isi termina conferinta sa, cand cu totii ne retragem in liniste pe la casele noastre, dupa 2, 3 vorbe schimbate, cercetas intre cercetasi."

(preluare din Jurnal de cercetas)

2. Cercetasii si Monumentele noastre de istorie si arta
- Cateva invataturi si sfaturi -

de Nicolae Iorga

[fragment]

"Daca inteleg bine, cercetasia are scopul frumos de a scoate pe scolari din cercul lucrurilor scrise pentru a-i pune inaintea lucrurilor vazute.

Cercetasii

Acum, in scoala, fiecare dintre voi, baietilor, aveti inainte carti in cari se cuprind lucruri cari traesc si in afara cartii. Cartile sunt foarte bune, insa cu o conditie: sa se stie ca in afara de litera cartii este o lume intreaga care acolo, in carte, e infatisata, dar care, vazuta deadreptul, este mult mai interesanta decat cum se infatiseaza in cartea cea mai bine scrisa. Prin urmare scopul cercetasiei este acela de a va face sa treceti dincolo de slova cartilor pentru a vedea lucrul cel adevarat si frumos care se gaseste in natura insasi. De aceea, in excursiile pe care le intreprindeti, intalniti lucruri din atatea domenii ale naturii pe cari le vedeti dea-dreptul, le prindeti in minte si daca se poate, ni si aduceti din toate cate le-ati vazut, ni aduceti noua, oamenilor mai in varsta, o mica recolta din cele descoperite.

Numele acesta de “cercetas” mi se pare foarte bine ales, din doua motive: Intaiu, fiindca de fapt, cercetati, si nu numai pentru placerea voastra, dar si pentru folosul societatii, anumite lucruri pe cari, noi cestialalti, le putem cerceta mai greu. La oarecare varsta, cu anumite ocupatii, nu poate mearga cineva, necontenit in cele mai necercetate colturi de tara ca sa vada ce se ascunde acolo, putand aduce folos pentru toata lumea.

Noi, daca facem, o excursie, o facem cu mai multa greutate, in imprejurari mai putin prielnice, o facem cu tot bagajul, cu tot balastul pe care-l aduce varsta noastra si rostul nostru in societate, pe cand voi porniti liberi in lume, cand de o parte, cand de alta, intalniti o sumedenie de lucruri neasteptate si se poate intampla ca printre ele sa mai gasiti de acelea cari sunt intr’adevar de cel mai mare folos si pentru noi, cei mai in varsta, pentru profesorii vostri si pentru profesorii profesorilor vostri, cari ne deslocuim mai greu, cari prin urmare nu putem gasi tot ceeace rasare neprevestit inaintea voastra. Botanistul va va spune ca puteti aduce o multime de fapte noi de cari n’avea cunostiinta; acelasi lucru il poate spune tovarasul botanistului in orice alt domeniu al stiintelor naturale; tot asa poate spune si istoricul, ba el chiar in primul rand, caci prin cercetarile voastre puteti aduce istoricilor o sumedenie de informatii cari pot fi de cel mai mare folos. Caci poate nu exista tara pe lume in care, la fiecare colt, sa se gaseasca mai multe lucruri neasteptateca interes si profitabile stiintei ca in tara noastra.

In alte tari, prin orasele mari, in musee se strang comorile de arta ale trecutului; noi n’am avut in vremuri vechi putinta de a strange in palatele oraselor mari ramasitele trecutului nostru cu toata frumusetea de arta pe care acest trecut a cuprins-o. Noi am fost batuti de multe nevoi, si de aceea e bine sa va pregatiti si voi, inca de la varsta voastra, pentru nevoile cari o sa ne bata si de acum inainte. Nu sa va pregatiti pentru vremuri cari au sa fie toate bune si toate usoare. Daca este un mare folos al cercetasiei, este si acesta: ca se pregateste astfel tineretul pentru furtunile grele cari se vor tot abate asupra oricarii natiuni si mai ales asupra celor mici.

Revenind la ce va spuneam, in vremuri grele am trait noi si in trecut si de aceea n’am putut face ce au facut Germanii, Francezii, Italienii, Englezii, strangand in anumite locuri bine zidite, frumos intretinute, din orasele mari, ce este mai frumos in trecutul neamului, ci am risipit comorile noastre de amintiri si de arta prin biserici, le-am raspandit prin toate satele; prin toate vaile, prin toate colturile pamantului acestuia am raspandit cate putin din frumusetile de arta si bogatiile istorice cari aiurea se gasesc stranse laolalta pe acelasi punct.

Cercetasii si monumentele istorice  

Cand, in alte tari, vrei sa vezi orice din domeniu artei, te duci – am spus-o – in cutare oras, deschizi portile cutarui museu si vei fi lamurit pe deplin; la noi ca sa stii cata arta adevarata s’a alcatuit de inaintasii nostri, cate urme sfinte ale trecutului nostru sunt samanate in toate partile, trebue sa iei tara dela un capat la celalalt, ceeace noi nu mai putem face , caci aceasta cere picioare foarte agere, cere tot timpul vostru liber care va poate permite ceeace noua imprejurarile vietii, in cea mai mare parte, ne interzic. Nu e biserica de sat la noi, cat  de mica, in care sa nu se cuprinda lucruri cari, prin vechimea sau frumsetea lor, sa nu formeze un obiect de atentie pioasa, si, deoarece cu miile sunt satele de la noi si deoarece oamenii din timpurile mai noua n’au cladit biserici, - multe le-au daramat, dar de cladit biserici noua, nu prea s’au apucat in vremile noastre, - mai toate aceste biserici au fost ridicate de boierii de pe vremuri, cari stateau la mosia lor, iar nu la Bucuresti, laolalta cu taranii lor, lucrand impreuna cu taranii lor, avand aceeasi viata cu dansii, legati sufleteste de ei, ori au fost ridicate de negustori, ba chiar de tarani, de obstiile lor. Si asemenea biserici sunt cu miile in toate colturile Romaniei si de la pragul bisericii pana in fund, la altar, la fiecare gasesti obiecte de cea mai mare frumuseata. Si e pacat sa nu se stie pana nu se pierd: de cate ori descopere cineva lucruri ca acestea, sa nu le tina numai pentru dansul, ci e o datorie pentru fiecare sa spuie: iata ce am vazut.

Nu trebuie sa fii mare invatat pentru a schita o descoperire. Un baiat de patrusprezece pana la optsprezece ani poate foarte bine, cu cunostiintele si indemnurile pe care le are, sa ni dea icoana desavarsita a unei biserici. Si ceea ce zic despre o biserica inteleg despre orice monument, in afara de acele forme mai vechi si mai grele de inteles ale trecutului despre care o sa vorbesc indata ce voiu intra in materia insasi a acestei sfatuiri, - caci nu este o conferinta, - pe care cei mai in varsta o pot prinde intreaga, cei mai tineri pe cat li ingadue varsta, desi peste cativa ani ea va putea sa li foloseasca si lor.

Dar nu e numai atata: in afara de gasirea lucrurilor cari intereseaza pe istoric – si pe toata lumea, pentru ca trecutul tarii nu este al istoricilor, ci este al poporului intreg si este nenorocit poporul care-si inchipue ca ceeace priveste trecutul sau intereseaza numai pe profesori, pe oamenii de stiinta cari se ocupa de istorie, asemenea fapte interesand natia intreaga, - cu atat mai mult din trecut o sa se cuprinda in sufletul fiecaruia, cu atat mai bine. Pentruca fiecine e cu atat mai puternic, cu cat are in el mai mult din viata celor dinaintea lui, si, adaug, cu cat cuprinde intr’nsul mai multe din nadejdile oamenilor cari vor veni dupa dansul.

Un biet om razlet, fara trecut, fara gand de viitor e o nimica toata; ceeace face puterea omului este toata amintirea care dela el merge in urma si toata asteptarea care de la el se indreapta inainte. Nu numai pentru istoric, dar pentru toata societatea si pentru voi insiva trebuie sa prindeti farami din trecut, farami de arta pe care sa le raspanditi in drumul vostru. Inca odata, e pacat sa treceti pe langa asemenea lucruri fara sa le vedeti bine si, odata ce le-ati vazut, este inca mai pacat sa nu le faceti cunoscute si altora.

Cercetasii si literatura poporului

Trecand dincolo de chemarea mea si de obiectul acestei cuvantari, v’as mai putea spune chiar ca si in alte domenii cercetasia va poate pune pe drumul cel bun pentru a imbunatati cunostiintele noastre si pentru a pastra ceva mai mult din sufletul poporului nostru. Daca ar fi un filolog mai putin “invatat” si mai putin pretentios, care sa stie vorbi cu toata lumea – se zice ca sunt si de acestia; ba poate sa fi vazut si eu, dar am uitat, - el ar putea spune ca in toate colturile tarii se pot prinde cantece populare si povesti, ca se pot urmari si regasi datine ale poporului. Pentru aceasta nu trebuie nici un fel de “invatatura”, ci trebue tragere de inima, atentie si constiinta a datoriei sociale si nationale. Cu gandul acesta stanjenitor, va veti intoarce intotdeauna cu o recolta folositoare. Caci distractia cea buna este numai aceea care pleaca dupa implinirea unei datorii si care ispraveste prin implinirea altei datorii. Intre doua datorii, acolo este distractia. Iar cea care incepe dela o lene si merge catre alta lene e mai rea si decat cei doi termini intre care e asezata."

nota: cuvantarea prof. N. Iorga avea sa fie preluata in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni (serie noua), pe parcursul mai multor numere din anul 1930 

(textul de mai sus apare in Nr.2, Aprilie 1930)

Ce vrem

Noi credem in adevar, frumos, cinste, munca si jertfa. Noi dispretuim frica, fatarnicia, lasitatea si comodul care leneveste. Noi nu ne temem de critica si nici de neperfectiunea realizarilor noastre.

Noi vrem sa invingem toate greutatile din drumul vietii nostre si ne pregatim prin cat mai mult contact cu natura. Noi iubim cerul, pamantul, apa, aerul si toate frumusetile lor. Noi iubim familia, neamul, omenirea si credem in Dumnezeu care le-a creat pentru bucuria si folosinta noastra.

Idealul nostru este sa biruim, sa fim curagiosi, entuziasti, cinstiti, muncitori, pregatiti si gata ori cand.

Noi credem in desavarsire prin munca si in viitor prin perseverenta. Noi avem curajul raspunderii si al initiativei.

Noi tragem din trecutul nostru etnic seva vietii pe care o transmitem viitorului prin creatiuni si realizari concrete, incadrate intr'o etica si estetica speciala geniului nostru romanesc.

Noi suntem curati in gand, in vorba, in fapta si credem in puterile noastre. Noi nu confundam bunatatea cu slabiciunea, nici modestia cu neactiunea, nici curajul cu obrasnicia.

Noi intelegem ca, din adunarea faptelor noastre sa nasca suma personalitatii neamului nostru si vrem sa aducem fiecare dintre noi cat mai multe fapte bune pentru aceasta afirmare. Noi iubim si admiram cu drag pe toti tinerii cari ne intrec in asemenea lupta si respectam pe toti batranii.

Noi ne silim sa tragem de partea noastra cat mai multi dintre acei cari nu inteleg inca frumusetile unei vieti, ideala si realista, ganditoare si activa, morala si energica, libera si ordonata, nationala si umana.

Noi vrem sa fim oameni de nadejde.

General Ion Manolescu

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.1, Martie 1930

Scara pana la izbanda

“Nu voi putea” – este raspunsul omului greu de miscat, fara vointa

“Nu pot” – inseamna ca nu vreau sa fac
“Nu stiu” – este raspunsul lenesului
“As dori sa pot” – este numai o dorinta, nu si vointa
“As putea” – inseamna ca te-ai desteptat
“Pot” – arata ca esti pe calea cea buna
“Voiesc” – inseamna ca lucrezi
“Am facut” – inspira incredere
Insumand raspunsurile tale la chemarea datoriei, poti, prin ajutorul acestei scari, sa stii exact treapta pe care te gasesti spre isbanda.

publicat de Capitan Ioan Dimancescu in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.2, Aprilie 1930