Inceputurile cercetasiei in lume si legatura cu armata

Generalul Robert Baden-Powell (1857-1941) a servit in armata imperială britanica. A inceput serviciul ca locotenent in Regimentul 13 Husari (formatiune de cavalerie cu traditie in misiuni de recunoastere si de hartuire a inamicului).

In anul 1899, in cadrul celui de al Doilea Razboi al Burilor, participa la celebra aparare a Mafeking-ului (oras din Africa de Sud). Colonelul Baden-Powell, aflat in fruntea unor forţe net inferioare numeric, rezistă asediului, organizând diversiuni. Exploateaza, printre altele, activitatea unui corp de cadeti (baieti intre 12 si 15 ani). 

[foto 1]

Acestia vor fi folositi ca infirmieri si curieri, dar si in obtinerea de informatii.*     

Colonelul, devenit erou, este avansat la gradul de general maior si corpul de cadeti ii devine sursa de inspiratie.

[foto 2]

  
In vara lui 1907, tabara de pe Brownsea Island se constituie in momentul de nastere al cercetasiei. 

[foto 3, 4]

Un an mai tarziu, Baden-Powell publica celebra “Scouting for Boys” (Cercetasia pentru baieti - trad.), lucrare care reformuleaza pe coordonatele civile ale nou apărutei miscari alte carti mai vechi, pe care le scrisese pentru cercetasii militari.

[foto 5, 6]

Incepand cu anul 1908 putem sa vorbim pe langa 

cercetasia militara  - specialitatea/arma cunoscuta si sub denumiri alternative de “recunoastere”, "cercetare" si/sau “diversiune”

si de cercetasie (scouting) (civila), care va evolua in cea mai frumoasa, democratica si numeroasa miscare pentru copii si tineret din intreaga lume. O metoda de educatie non-formala care va prelua de la armata: juramantul si cadre de ceremonial, elemente de uniforma, modul de organizare ierarhic, denumiri ale tipurilor de formatiuni, disciplina si autoritatea comandantilor.

O miscare care in primele decenii de dupa 1908 (in Romania incepand cu anul 1913) va beneficia de sprijinul decisiv al cadrelor din armata pentru dezvoltarea structurilor sale.

[foto 7]

Alin Dimancescu

extras din articolul "100 de ani de cercetasie in Romania - contributia ofiterilor romani la organizarea miscarii", revista DOCUMENT - Buletinul Arhivelor Militare Romane, nr.1 / 2013

surse foto: 
1, 2, 3, 4, 6:  wikipedia 
5: NZMUSEUMS
7: fratii-dimancescu.ro

* nota: Pe parcursul primului razboi mondial, cercetasii din tarile Antantei au indeplinit misiuni similare
vezi si: Cercetasii Romaniei in Razboiul cel Mare

Sistemul de progres al cercetasilor interbelici

Cercetasia a pornit avand ca sursa de inspiratie armata (uniforma, structuri ierarhice, comandanti, disciplina), dar a fost inca din primul moment o scoala in aer liber, o completare a educatiei primite in sistemul de invatamant clasic.

Carnetul cercetasului (editie folosita intre anii 1930-1936) prezinta cunostiintele pe care un aspirant trebuie sa le aiba pentru a depune legamantul si, mai departe, ce trebuia sa stie un cercetas la examenele de clasa a II-a si clasa I.
Este vorba practic de un sistem de progres care porneste de la cerinte minimale (legate mai mult de partea de organizare), pentru a se dezvolta cu baremuri de aptitudini si cunostiinte pe cele trei coordonate: 
-> trup (aptitudini fizice, indemanare, elemente de jocuri sportive, jocuri cercetasesti, prim ajutor, igiena)

-> minte (organizare, spirit de observatie, orientare, topo, semnalizare, campare, supravietuire, cunostiinte despre mediu)

-> suflet (civism, patriotism, fapte bune, caracter/vointa)

Implicit, acest sistem de progres ne ofera o imagine clara a programei cercetasesti din acei ani.

Este de remarcat ca pentru a se prezenta la examenul pentru clasa I, cercetasul trebuia sa fi pregatit personal un alt cercetas pentru cel de clasa a II-a.

Vechimea in cercetasie nu era un criteriu de progres, ci o conditie pentru a nu accede mai repede decat trebuie la o etapa superioara (intervale minime de promovare), dar trebuia insotita de experienta - participari in tabere sau jamboree.
In schimb, pentru a sustine examinarea la clasa I, trebuia sa nu fi stat mai mult de 3 ani pe nivelul inferior.

Activitatile legate de pregatirea fizica respectau recomandarile Oficiului National pentru Educatie Fizica, cercetasia functionand ca directie in cadrul ONEF incepand cu anul 1928, sub comanda lt.col. Ulisse Samboteanu.
Astfel, cercetasia era sprijinita in mod direct de statul roman, in cadrul unui plan coerent de dezvoltare a resursei de tineret.

Alin Dimancescu