Cercetasia a pornit avand ca sursa de inspiratie armata (uniforma, structuri ierarhice, comandanti, disciplina), dar a fost inca din primul moment o scoala in aer liber, o completare a educatiei primite in sistemul de invatamant clasic.
Carnetul cercetasului (editie folosita intre anii 1930-1936) prezinta cunostiintele pe care un aspirant trebuie sa le aiba pentru a depune legamantul si, mai departe, ce trebuia sa stie un cercetas la examenele de clasa a II-a si clasa I.
Este vorba practic de un sistem de progres care porneste de la cerinte minimale (legate mai mult de partea de organizare), pentru a se dezvolta cu baremuri de aptitudini si cunostiinte pe cele trei coordonate:
-> trup (aptitudini fizice, indemanare, elemente de jocuri sportive, jocuri cercetasesti, prim ajutor, igiena)
Este vorba practic de un sistem de progres care porneste de la cerinte minimale (legate mai mult de partea de organizare), pentru a se dezvolta cu baremuri de aptitudini si cunostiinte pe cele trei coordonate:
-> trup (aptitudini fizice, indemanare, elemente de jocuri sportive, jocuri cercetasesti, prim ajutor, igiena)
-> minte (organizare, spirit de observatie, orientare, topo, semnalizare, campare, supravietuire, cunostiinte despre mediu)
-> suflet (civism, patriotism, fapte bune, caracter/vointa)
Implicit, acest sistem de progres ne ofera o imagine clara a programei cercetasesti din acei ani.
Este de remarcat ca pentru a se prezenta la examenul pentru clasa I, cercetasul trebuia sa fi pregatit personal un alt cercetas pentru cel de clasa a II-a.
Vechimea in cercetasie nu era un criteriu de progres, ci o conditie pentru a nu accede mai repede decat trebuie la o etapa superioara (intervale minime de promovare), dar trebuia insotita de experienta - participari in tabere sau jamboree.
In schimb, pentru a sustine examinarea la clasa I, trebuia sa nu fi stat mai mult de 3 ani pe nivelul inferior.
In schimb, pentru a sustine examinarea la clasa I, trebuia sa nu fi stat mai mult de 3 ani pe nivelul inferior.
Activitatile legate de pregatirea fizica respectau recomandarile Oficiului National pentru Educatie Fizica, cercetasia functionand ca directie in cadrul ONEF incepand cu anul 1928, sub comanda lt.col. Ulisse Samboteanu.
Astfel, cercetasia era sprijinita in mod direct de statul roman, in cadrul unui plan coerent de dezvoltare a resursei de tineret.
Alin Dimancescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu