Se afișează postările cu eticheta tabara cercetaseasca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tabara cercetaseasca. Afișați toate postările

Un loc uitat – tabara jamboreei din 1932, Dumbrava Sibiului

Maine se implineste o luna de la festivitatea de inchidere a RoJAM (Saliste/Sibiu, 11-21 august 2011).

Ultima jamboree interbelica a fost la Brasov (august, 1936). Pentru cei care nu stiu, Sibiul a gazduit in iulie 1932 a doua jamboree nationala. Mai precis, evenimentul s-a desfasurat pe un platou din Dumbrava Sibiului.

Chiar in ziua de deschidere a RoJAM (11 august) am vizitat Dumbrava, in cautarea vechiului amplasament. Aveam cu mine cateva poze din 1932.
Pe Calea Dumbravii am parcat masina langa linia de tramvai cu ecartament redus (tramvaiul nu mai circula decat ocazional de la inceputul acestui an) si am vizitat Muzeul ASTRA, intrand dinspre lacul Dumbrava Zoo. Stiam ca la jamboreea din 1932, pe Lacul Dumbrava s-au desfasurat probe de canotaj si banuiam ca locul unde se desfasurasera corturile nu putea fi departe.


Vizualizare hartă mărită

Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale ASTRA s-a deschis pentru public in anul 1967, astfel ca un posibil amplasament al taberei din 1932 ar fi putut fi chiar pe terenul acestuia, pe un platou dintre cele doua lacuri, aflat insa astazi la o cota inundabila.

La muzeu nimeni nu a putut sa ne dea relatii, astfel ca am verificat aceasta ipoteza la Ocolul Silvic Sibiu (din cadrul Directiei Silvice Sibiu), situat in apropiere, tot pe Calea Dumbravii. Domnul Radu Corvin, seful ocolului, a avut amabilitatea sa se uite pe pozele interbelice si pe baza unor indicii (teren, liziera padure si linie alimentare electrica)

ne-a sugerat ca un foarte probabil amplasament al taberei ar fi putut fi de cealalta parte a gradinii zoologice, pe Valea Aurie, flancata astazi de un cartier rezidential.

Acum cateva saptamani, intr-un film documentar interbelic, pus la dispozitie de catre Arhiva Nationala de Filme, am descoperit un cadru care prezinta un panou cu o harta a amplasamentului.

Suntem inca in asteptarea unui punct de vedere al Ocolului Silvic Sibiu, pe baza acestei noi informatii.

Orice indiciu ramas dupa vara lui 1932 (troita, placa comemorativa etc.) a fost macinat de ploi, timp si uitare. Sunt sigur ca cercetasii sibieni vor afla intr-o zi locatia exacta a taberei din 1932 si o vor include in circuitul lor de repere de suflet.

Alin Dimancescu

Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

Tabara Cohortei I Galben Bucuresti
Sinaia, 1-30 VII 1929

"Se spune despre tabere ca ele ar fi laboratorul de lucru cel mai bun prin care s’ar putea intregi educatia tineretului, intrucat pe un timp mai indelungat (1-2 luni) cercetasii traesc laolalta in mijlocul naturii, avand ocazia ca din greutatile vietii zilnice sa poata trage invatamintele cele mai bune, care ii vor conduce apoi in viata.
De la inceputurile cercetasiei la noi, taberele au jucat un rol important in activitatea cercetaseasca, ele insemnand incununarea muncii de puse in intervalul unui an. Cercetasii au tinut tabere atat la munte cat si la mare. Totdeauna insa cele de la munte au oferit cercetasului locul cel mai prielnic dezvoltarii acestor insusiri prin varietatea terenului si posibilitatea organizarei de excursii instructive etc. [...]
Taberele cercetasesti sunt caracterizate prin voie buna si spiritul de prietenie si ajutor al aproapelui care domneste in viata de toate zilele din tabara.

Cercetasii isi construesc singuri adapostul, isi prepara mancarea, aprind focul si isi intocmesc mijloacele de trai cele mai convenabile prin tot felul de lucrari facute de mana lor.

Trebuie iarasi adaugat ca un cercetas care a trait intr’o astfel de tabara nu poate uita niciodata: spalatul cu apa rece dimineata, exercitiile de inviorare, diferitele jocuri si sporturi cu mingea, baia zilnica, innotul, canotajul, sezatorile de seara in jurul unui foc etc."

fragmente din cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre cercetasie in raport cu educatia fizica, Gazeta Sporturilor, Sambata 12 Aprilie 1930


foto: colectia Dimancescu


citeste si:

Despre cercetasie in raport cu educatia fizica

D. Capitan I. Dem. Dimancescu ne vorbeste
"Despre cercetasie in raport cu educatia fizica (jocurile educative, sporturile, escursiile si turismul, taberele de vara, etc.)"

Solicitand o convorbire in legatura cu cercetasia d-lui capitan I. Dem. Dimancescu, comandantul tineretului cercetasesc, d-sa ca intotdeauna s’a aratat de o extrema bunavointa, dandu-ne pentru cetitorii “Gazetei Sporturilor” lamuriri ample asupra acestui subiect de ordin principal.

-Puteti sa ne dati oarecari lamuriri asupra cercetasiei?
Da, primesc cu placere sa dau aceste lamuriri, cu nadejdea ca aceste informatiuni ar putea lamuri mai bine felul in care se cauta a lucra la cercetasie, pentru binele tineretului.
Cercetasia are ca scop, potrivit principiilor de educatie ale lui Baden-Powell, sa desvolte in toti tinerii insusiri individuale ca: vigoare, indemanare fizica, initiativa, curaj, demnitate si onoare, precum si insusiri sociale ca solidaritate, patriotism si altruism.

-Care este scopul cercetasiei?

In chipul acesta, Cercetasia e o scoala de energie fizica si morala, o scoala de hotarari si fapte, inchinate tarii, poporului, omenirii intregi.
Si mai bine este definit acest scop in noul regulament al cercetaselor: cercetasia contribue la armonizarea educatiei nationale, morale si fizice a fetelor din orice clasa sociala, pregatindu-le mai bine pentru viata, prin indrumari practice.

-Ce este cercetasia?
Nu este o scoala; este gresita aceasta teorie. Ea e ceva care vine sa completeze scoala. Cercetasia bine indrumata, inseamna viata in aer liber, in mijlocul naturii, unde copiii pot pipai singuri ceeace invata in scoala si unde li se da posibilitatea prin jocuri si diferite execitii practice sa-si dezvolte in mod natural calitatile lor.

-Cine intra la cercetasie?

Copii intre 7-11 ani, ca pui de soimi sau la fete, micile cercetase; intre 11-18 ani ca cercetasi sau cercetase si peste 18 ani ca cerceasi seniori sau cercetase calauze. Dupa cum se vede, varstele categoriilor de cercetasi corespund cu varstele tineretului din scoli: primar, liceal si universitar.

-Are cercetasia vre’o legatura cu educatia fizica?
Mare si indisolubila. Sunt nenumarate avantagiile pe cari le pot avea copiii la cercetasie, insa voi insista putin asupra urmatoarelor puncte: jocurile educative, sporturile, escursiile si turismul, precum si taberile de vara.

Jocurile educative
Este bine cunoscuta tuturora influenta pe care o au jocurile in formarea caracterului copiilor si ajutorului pe care ele il dau unei cresteri firesti a copilului. Desi ar parea ceva de mica importanta, totusi este unul din capitolele cele mai de seama ale cercetasiei. Spiritul de observatie, spiritul de cercetare, spiritul de judecata, (intr’o situatie grea) se pot castiga mai lesne prin jocuri cercetasesti decat prin lecturi sau sfaturi date la sezatori cercetasesti. In toate tarile, conducatorii cercetasiei au dat o deosebit de mare importanta jocurilor si sunt foarte multe brosuri de tot felul de jocuri, cari sunt socotite de toti ca un auxiliar puternic in educatia care se incearca a se da copiilor.

Sporturile
Trebuie sa se stie ca cercetasul este un prieten al sportului. Aproape toate sporturile sunt practicate de cercetasi si ei mai bine decat altii stiu a le folosi la vremea lor; adica obisnuiesc a juca football, a face curse de cross-country si rugby in timpul toamnei; a face ski, sporturi de iarna si diferite sporturi de interior in timpul iernii; atletism, volley-ball, oina pe timpul primaverii; sporturi de apa si excursii de lunga durata pe timpul verii.
La cercetasie se pune mare baza pe foloasele cari pot rezulta din practicarea sportului pe echipe. Cred ca e bine a mentiona ca cercetasii stiu intotdeauna sa respecte spiritul adevarat sportiv care ar trebui sa caracterizeze orice competitie sportiva. Cercetasul stie sa asculte totdeauna de regulele arbitrului si nu este galagios. Deasemenea trebuie sa se stie ca printre diferitele specialitati cercetasesti figureaza: atlet, inotator, calauza, arbitru etc. si pentru a face parte din aceste categorii, individul trebuie sa dovedeasca anumite aptitudini fizice necesare practicarii si cunostintii lor.
Serbarile cercetasesti au totdeauna in programul lor un loc de frunte rezervat sporturilor.

Escursiile si turismul
Cercetasii nu uita ca mersul pe jos este unul dintre cele mai bune exercitii fizice.
De mic, cercetasul este invatat cum sa mearga intr’o escursiune ca sa se poata folosi cat mai mult de tot ceea ce natura ii pune cu atata darnicie la indemana. Din primele zile, cercetasul capata indrumari practice de felul cum trebuiesc respectate anumite reguli de higiena si de aceea nu-i de mirare ca in toate escursiunile sale este atat de voios.
La cercetasie exista o progresie bine stabilita in ajungerea scopului cautat prin escursii. Cercetasii incepatori fac mai intaiu plimbari si vizite scurte in oras si in imprejurimi, ca dupa cateva luni de zile sa mearga intr’o escursie mai mare de o zi sa doua in imprejurimile orasului sa uneori la departari ceva mai mari.
Muntele in special este mult pretuit de catre cercetasi, cari cauta sa faca intr’un an cel putin 2-3 escursii, oricat de departe s’ar gasi cohorta lor de regiunea muntoasa.
Cercetasii din regiunile muntoase sunt foarte bine organizati si de multe ori sunt calauze pretioase nu numai pentru cercetasi dar si pentru diferitele grupuri de escursionisti cari vin pe timpul verii la munte.
S’ar putea spune chiar ca avem cercatasi de munte cari cunosc in parte alpinismul si skiul. Cei mai buni skiori-calauze in munti au fost dati de cohorta din Sinaia.

Taberele de vara
Se spune despre tabere ca ele ar fi laboratorul de lucru cel mai bun prin care s’ar putea intregi educatia tineretului, intrucat pe un timp mai indelungat (1-2 luni) cercetasii traesc laolalta in mijlocul naturii, avand ocazia ca din greutatile vietii zilnice sa poata trage invatamintele cele mai bune, care ii vor conduce apoi in viata.
De la inceputurile cercetasiei la noi, taberele au jucat un rol important in activitatea cercetaseasca, ele insemnand incununarea muncii de puse in intervalul unui an. Cercetasii au tinut tabere atat la munte cat si la mare. Totdeauna insa cele de la munte au oferit cercetasului locul cel mai prielnic dezvoltarii acestor insusiri prin varietatea terenului si posibilitatea organizarei de excursii instructive etc.
Tabara in cercetasie nu a fost confundata cu o colonie unde se obisnuiesc a se trimite copii debili pentru intremare si unde nuiaua d-lui Pedagog joaca un rol de seama.
Taberele cercetasesti sunt caracterizate prin voie buna si spiritul de prietenie si ajutor al aproapelui care domneste in viata de toate zilele din tabara. (Cercetasii isi construesc singuri adapostul, isi prepara mancarea, aprind focul si isi intocmesc mijloacele de trai cele mai convenabile prin tot felul de lucrari facute de mana lor).
Trebuie iarasi adaugat ca un cercetas care a trait intr’o astfel de tabara nu poate uita niciodata: spalatul cu apa rece dimineata, exercitiile de inviorare, diferitele jocuri si sporturi cu mingea, baia zilnica, innotul, canotajul, sezatorile de seara in jurul unui foc etc.
Cercetasia a gasit un puternic sprijin in Oficiul National de Educatie Fizica care si-a luat asupra sa in mod efectiv partea educatiei fizice, punand la dispozitia cercetasilor, instructori, terenuri si dand indrumarile necesare unei bune orientari in aceasta directie.

-Ce s’a realizat pana acum in cercetasie?

Asa cum a fost condusa aceasta miscare la noi, ea s’a afirmat ca o institutie educativa necesara tineretului si prin felul in care s’a lucrat, ea a dat dovada tuturora de forta pe care o reprezinta. In anul acesta se implinesc 16 ani dela recunoasterea ei oficiala. In acest timp au fost perioade cand activitatea ei a fost mai redusa. Totusi, datorita programului sau, ea a putut trece usor peste aceste crize.
Astazi sunt in Romania aproape 10.000 de cercetasi si prin noua indrumare speram ca numarul cercetasilor va spori.
Printre cauzele de seama cari au slabit pe ici, pe colo, cercetasia s’ar putea enumera: lipsa de conducatori bine pregatiti; lipsa de sprijin din partea autoritatilor (scoala, stat); lipsa de manuale cercetasesti.
Privitor la conducatori s’ar putea spune ca cercetasii nu au nevoe de comandanti de cercetasi, ci de cercetasi conducatori, adica de conducatori cari mai intai sa fie ei cercetasi. Nici cercetasia nu a scapat de boala entuziasmului care se stinge repede si la cercetasie sunt conducatori care din diferite motive nu pot face fata imprejurarilor si cari foarte repede parasesc cercatasia. Conducatorii cercetasilor sunt voluntari si foarte greu se gasesc persoane pricepute cari de buna voie sa-si dea timpul lor, cel putin o jumatate de zi pe saptamana pentru educatia fizica si morala a tineretului. Atunci cand cercetasia va putea rezolva aceasta chestiune, ea va putea fi sigura de o dezvoltare excelenta.

Si acum incheiu prin cuvintele d-lui general Manolescu, care intre altele aratand ce vrem noi prin cercetasie spune:
“Vrem sa invingem toate greutatile din drumul vietii noastre si sa ne pregatim prin cat mai mult contact cu natura. Noi iubim cerul, pamantul, apa, aerul si toate frumusetile lor. Noi iubim familia, neamul, omenirea si credem in Dumnezeu care le-a creat pentru bucuria si folosinta noastra.
Idealul nostru este sa biruim, sa fim curagiosi, entuziasti, cinstiti, muncitori, pregatiti si gata oricand”.


sursa:
  • cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre Cercetasie, Gazeta Sporturilor, Sambata 12 Aprilie 1930

Bivuacul Marei Legiuni (1916)

La 8 Aprilie 1915 asociatia “Cercetasii Romaniei” a fost recunoscuta ca persoana morala si juridica de catre Corpurile Legiuitoare, scopul asociatiei fiind de a asigura "educatia fizica si morala a tineretului".
Asociatia hotareste ca in fiecare an sa se tina un congres al comandantilor.
In martie 1915 s-a desfasurat la Bucuresti primul Congres. Al doilea Congres se desfasoara in 1916, tot la Bucuresti. Cu acest prilej s-a organizat si un mare bivuac cercetasesc la Sosea (Stadionul Kiseleff).
Ioan Dem. Dimancescu de la Centuria a III-a, Cohorta Pastorul Bucur isi noteaza in jurnalul sau de cercetas cum decurge participarea grupei sale la aceasta manifestare.

Alin Dimancescu


Joiu 19 Maiu. Adunarea la 8½ la liceu. Vine si Dl. Director. Face apelul chiar domnia sa. Cercetasii sub conducerea mea pornesc spre Piata Victoriei unde ne intilnim cu Dl. S-lt Beldiceanu. De aci impreuna cu domnia sa mergem la parcul sportiv unde ni se da locul destinat pentru centuria noastra. Adunam paie si fan. O parte din cercetasi raman pe teren, iar ceilalti ne intoarcem in oras pentru a ne aduce hrana pentru 3 zile. Dupa masa ma duc la Batalionul 2 Vanatori cu un docar al cercetasului Constantiniu de unde iau 20 de foi de cort. La 3 p.m. sunt inapoi la Bivuac. Aci avem si corturile noastre. Sase corturi. Centuria noastra are loc in fata Comandamentului.
De acum incepe viata adevarata de bivuac. Facem santuri in jurul corturilor. Ne pregatim focul. Ne caram pae pentru asternuturi in corturi, lemne. La fiecare jumatate de ceas sosesc cohorte din toata tara. Cercetasii sunt voiosi si plini de insufletire.
La 8 luam masa. De la 8½ - 10 sezatoare. La 10 se suna stingerea. Sunt primul de planton.

Liniste pretutindeni. Ici si colo cate un planton la lumina rosie a focului se zareste. Deasupra corturilor pluteste lumina stinsa a lanternelor ce pare a motai de somn. Cate un hornait prelung tulbura linistea bivuacului. Din timp in timp apar somatiile plantoanelor facute umbrelor mergatoare, ce nu sunt altceva decat domnii de la Comandament.
Ceasul e 12. Gornistul de la Comandament suna. Felinarul e ridicat sus. Plantoanele se schimba. Ma schimb si eu. Odata cu zgomotul facut de schimb adorm si eu.
I.D.

Vineri 20 Maiu. In afara de viata de bivuac, la ora 9 dimineata toti cercetasii merg la parcul calaretilor unde fac exercitii sub comanda A.S.R.
Dupa amiaza cercetasii din provincie viziteaza orasul. Spre seara un cercetas ne aduce veste trista in bivuac. Cercetasul Hartescu din Centuria a V-a voind sa salveze de la inec pe un copil de la lacul de la Herastrau, isi gaseste moartea, incurcandu-se in niste bradis. Pana seara la culcare gandul mi-a fost numai la moartea lui.
I.D.

Sambata 21 Maiu. La ora 10 se serbeaza patronul nostru in parcul calaretilor.
In sunetul imnului regal si al uralelor nesfarsite, M.S. Regele si Regina si A.S.R. Principele Carol trec in revista coloanele nesfarsite de cercetasi.
Incepe apoi slujba religioasa, dupa care se citeste de catre A.S.R. legea cercetasilor si ordinea de zi. D-l Colonel Berindei tine un mic discurs oferind A.S.R. Virtutea Cercetaseasca. Se distribuie Virtutea de catre M.S. Regina catre mai multi instructori si cercetasi. Eu sunt citat printr-un ordin de zi pe Marea Legiune pentru activitate deosebita.

Mai stau in bivuac pana spre seara pentru a strange cu cercetasii mei cortul. Parte din cercetasii din provincie ce pleaca asta seara au inceput a-si strange lucrurile.

Ionel D. Dimancescu

Tabara cercetaseasca (III)

Instalarea si randuiala taberei

După alegerea locului si facerea tuturor demersurilor, venim in camp sa ne instalam:
Nu e loc aci sa descriem toata desfasurarea instalarei si randuiala vietei intr’o tabara.
Trimitem la manualele lui Baden-Powell sau a Colonelului Royet. Vom aminti aci numai in treacat lucrurile si masurile cele mai importante:
Pentru alcatuirea unei tabere trebuiesc patru lucruri: a) Adapost, b) Ustensile, c) Provizii si d) Randuiala.

a) Adapostul
l. Cortul, de orice model ar fi, este adapostul cel mai potrivit taberei.
2. Se recomandă deasemenea facerea colibelor de craci (cu lemne sau scanduri) mult mai poetice si mai higienice. Cand poti sa faci coliba nu e nevoe de cort, dar sa o faci larga si inalta.
3. In noptile frumoase sa se doarma sub cerul liber (,,a la belle etoille") sau numai sub un adapost ingust pentru cap, contra rouei, etc.; atunci pui foaia de cort pe un strat de fan sau cetina. Sa nu dormiti nici pe fan prea aromatic, nici pe muschiu moale, dar umed. Hamacul e tot ce-i mai placut in asemenea cazuri.
4. In regiunile calde si uscate este bine de facut cortul pe o groapă de vreo l/2 m. adancime (bordei acoperit cu cort) care tine racoare si da inaltime cortului.
5. In locurile cu tantari, luati poloage, iar in regiunile de camp sau balta, cu ploi rari, pologul este chiar adapostul complect. Daca sunteti cu luntrea, intindeţi pologul chiar in luntre; e mai sanatos decat pe malul umed al apei.
6. Nu e nevoe ca asezarea corturilor sa fie in linie, ci dupa configuratia terenului, cautandu-se ca fiecare cort sa aiba locul cel mai bun (aplicatia principiului primului ocupant). Dacă terenul e uniform de bun, se pot aseza corturile in cerc cu deschiderea spre centru, unde va fi batatura, parul cu steagul, clopotul, vatra focului de seara si sezatoarea.
7. Sa se faca cu pricepere santurile si baterea tarusilor de sprijin si intindere, si sa se controleze mereu in timpul si dupa furtuna sau ploaie.
8. In regiunile cu nopti racoroase se poate pune cortului captuseala pe dinauntru (strat de aer, vezi Royet); iar daca pamantul are cat de putina umezeala, iti faci pat de pae sau fan, de cetine (cu cracute prinse putin in pamant) sau frunzis vested, asezat intre tarusi ca o saltea. Din pamantul santului faci loc ridicat, unde-ti incropesti o perna din ranita, o camasa sau pantaloni umpluti cu pae.
9. In jurul corturilor sa fie curat şi plăcut; nu batatura uscata ci o brazda-doua de floricele, iarba cosita marunt, o movilita, carari innisipate, anumite inscriptii de petricele, etc. Sa fie semnul in satucul pasager de locuitori cu gust si sentiment.
10. Nu inchideti noaptea corturile, decat cand va ploua; iar ziua aerisiti-le ridicand o aripa. Scoateti tot tarhatul la soare si scormoniti paele din pat sa le ia soarele.
11. Noaptea nu esiti desculti si desbracati afara din cort (mai ales spre ziua).
12. Mai la o parte de corturi faceti-va parcul de vehicule ce aveti (caruta, roaba, cotiga, etc.) precum si staulul de animale (cal, magar, caini, etc.).
Luati neaparat un caine de paza.

b) Ustensile
1. Aranjati odata pentru totdeauna ustensilele mari ce va trebuie pentru bucatarie si
masa (caldari, ciaoane de tuciu, tingiri, tigai (de arama), frigari, gratare, castroane si strachini mari, cofe sau galeti, etc. cutite si furculite de bucatarie, etc., precum şi topor, cazma, lopata, ferestrau mare, etc.) cari raman averea cohortei; se iau cu
inventar si se dau asemenea complecte si nestricate.
Se face un bordei (magazie) cu polite pentru pastrarea lor, cand nu sunt in uz. In bordei se tin in curatenia cea mai perfecta, spalandu-se politele cu lesie.
3. Fiecare cercetas sa-si aiba ustensilele lui si vesela de masa. Pe cat se poate cercetasii sa aiba lucrurile si instrumentele prescrise in echipamentul lor de patrula: o funie, un topor, o lopată, un tarnacop, un ferastrau, un felinar, etc.
4. Să se injghebeze cum se poate mai bine si mai frumos o „sala de mancare" sub un stejar batran, pe o piatra sau stanca potrivita, pe o terasa sau o taetura de pamant, ca ,,masa lui Traian". lmprovizati scaune din lemne, butuci, pietre, etc.
5. Faceti instalatie proprie (masa, scaune sau mobile, polite, etc.) Dupa fiecare masa sa se spele vasele si mesele. Curatenie, curatenie si iar curatenie!
6) Ingrijiti de un felinar mare, de clopot (o toba, o goarna, etc.), un par si scripeti pentru steag, etc.

c) Proviziile de alimente
1. Fiecare cercetas sa-si aduca cat mai mult de acasa, caci pentru timpurile de acum cred ca nu scapati nici cu 40 lei de cercetas hrana pe zi. Ce se aduce se socoteste
in bani si se tine seama la contul fiecaruia.
2. Dela instalare aduceti in tabara un sac cu malai, unul cu cartofi, unul mai mic cu fasole, roate de cascaval, un burduf de branza, o bucata de slanina, costite afumate si toate de ale bacaniei. Zilnic sa va cumparati numai lucrurile ce nu tin si cari trebue sa fie totdeauna proaspete.
3. Serviciul de bucatar se face de cineva priceput la gatit (ce se va schimba cu un altul in anumite zile, odata pe saptamana), dar aprovizionarea o va face un instructor sau un sef de grupa. Alergatura după provizii se va face de cercetasi trepadusi) cu schimbul. Pe langă bucatar în fiecare zi sa fie cu schimbul 2-3 ajutoare.
4. Proviziile se tin aşezate cu randuiala la racoare pe polite, in beciul-magazie. Acolo se va pastra si mancarile ce raman dela o masa la alta. Bordeiul sa aiba use buna: sa fie un metru in pamant, sa nu fie accesibil cainilor si animalelor rapitoare cu doua sau patru picioare.

5. In anumite zile de post se face o raita de toti cercetasii pentru adunarea buruenilor bune de mancare: stevie, urzici, macris, papadie, susai, ciuperci (atentie la cele veninoase), ciuciuleti, minatarci, bureti. Se va manca post cel putin de doua ori pe saptamana.
6. Bucataria să fie mai la o parte de corturi. Pentru usurarea la gatit, luati o carte de gatit sau invitati cate o ruda sa vie sa va arate. Curatenie si iar curatenie!
7. Aprovizionarea cu pae sau fan si lemne din apropiere. Sa nu se tae padurea verde, sa nu se strice lucrurile facute si sa nu se arda paele sau fanul. La lemne, daca nu esti in padure, sa se faca economie; focul sa tie cat sezatoarea.

d) Randuiala.
In tabara sa domneasca ordinea, activitatea, disciplina si curatenia.
a. „Ordinea si buna tinuta a taberei trebue sa stea in altceva decat in aparenta si in fatada".
2. „Disciplina in tabara nu se arata prin semne exterioare, ci prin fapte". (Royet)
3. Divizati in fiecare zi munca cu pricepere. Cautati ca fiecare cercetas sa aiba ocaziunea sa faca pe rand toate diferitele treburi din tabara: si ca planton, si ca ajutor de bucatar, si ca trepadus la aprovizionare, si la curatenia taberei, si la diferitele lucrari ale taberei, ca şi la excursii, jocuri, petreceri, etc. Cercetasi-musafiri, de stau mai mult de o zi, se pun si ei la treaba si la plata.
4. Faceti in fiecare zi un program de lucru, ceas cu ceas, desemnand pe fiecare cercetas la o anumita treaba. Treceti programul intr'un registru al taberei, unde se va nota toata activitatea si diferitele evenimente intamplate in tabara. Lasati timp si pentru lucru personal (vezi art. 12 de mai sus).
La plecare faceti un lucru care sa ramae ca o amintire de petrecerea cercetasilor acolo; e bine să fie un lucru de folos.
5. Nu neglijati sezatorile de seara si faceti-le variate; acestea-s adevarata scoala a cercetasului. Ele sa fie punctul de atractie pentru cercetasi si chiar pentru locuitori.
,,Acest foc al bivuacului, care dealungul veacurilor a fost in sufletul stramosilor nostrii in legatura tainica cu emotiile care incetul cu incetul au dat nastere dragostei de tara, vor redestepta aceleasi emotii in inima cercetasilor cari vor avea fericirea sa traiasca cateva clipe ca si strabunii lor in contact cu solul pe care acestia atata l'au iubit. Flacara curata a acelui foc, simbol a tot ce se inalta, triumfeaza si purifica, va destepta in fiecare cercetas constient de datoria lui si supus servitor si credincios al Patriei sale, idealul Tariei, al Virtutii si al Vitejiei". (Benoit).
6. In zilele de sarbatoare sau Duminicile, organizati o petrecere de zi (sau de seara) cu lucru cercetasesc, jocuri, cantece etc., la care invitati si lumea vecina. Puteti organiza chiar o serbare mai pretentioasa - de puteti sa aveti elemente destoinice - la oraşelul sau vreo statie balneara vecina, adunand astfel si fonduri, cu cari sa faceti excursii sau sa prelungiti statul in tabara.
8. Nici o economie in ce priveste higiena si curatenia. Aranjati latrinele dupa regulile militare (un sentulet cu pamant marunt la indemana pentru acoperit). Sa nu fie aproape de isvoare sau fantani. Ingrijiti de desinfectante (hipoclorit de calce, sulfat de fer, etc.)
9. Alegeţi locul de scaldat, aranjati un dus cu o stropitoare (sau chiar o galeata agatata intr'un copac si se hatana cu o sfoara). Nu faceti economie la sapun, nici la apa pentru spalat, oricat de departe ar fi sau greu de adus.
10. Resturile de la bucatarie si masa puneti-le la un loc anumit, intr'o groapa si le ardeti din cand in cand. Maturati batatura si in jurul corturilor, iar gunoaele, hartiile, paele, etc. din batatura sau „sala de mancare" le dati la foc. Curatenia sa domneasca peste tot. Une nu-i curat, nu poate fi veselie.
11. Lucrul in tabara si in general traiul sa fie liber; cat se poate de mult umblati cu capul descoperit, cu picioarele goale si umblati in bluza (sau camase) subtire si cu manecile suflecate.
12. Cand spargeti tabara vedeti sa nu uitati ceva din ustensile, sau din echipament sau din accesorile corturilor. Astupati gaurile si latrina, curatiti gunoaele si le dati foc, adunati paele gramada, datuiti ce aveti de prisos din provizii etc.. Locul sa ramae tot asa curat ca si cand ati tabarat.

vezi si:


publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Tabara cercetaseasca (II)

Pregatirea unei Tabere

1. Epoca de esirea cercetasilor in tabara trebue considerata anume pentru o anumita localitate; aci nu se poate lua o dispozitie generala, caci clima variaza de la loc la loc si cand e frumos intr’o regine a tarei, tocmai atunci se paote sa avem o perioada de ploi in o alta regiune. In genere, tinand cont de climatul Romaniei si de faptul ca cei mai multi cercetasi sunt elevi de scoala, epoca cea mai priincioasa de tabara e intre 15 Iulie si 1 Septembrie. Atunci campul este pe jumatate liber, caci bucatele in afara de porumb s’au strans; vanatoarea nu este inca complect libera, iar manevrele militare n’au inceput.
N’ar fi practic sa stingherim pe tarani la munca campului sau sa interferam cu exercitiile militare. Cat priveste pe vanatori (cari in alte tari invinuesc pe cercetasi ca le sperie vanatul) putin ne intereseaza; sanatatea cercetasilor ne e mai scumpa decat succesul sportului lor. Si apoi Porunca XI din legea cercetasului!

2. Durata taberei va depinde de bugetul trupei si de invoirea parintilor. Este de dorit ca cercetasii sa ia parte la tabara in numar cat mai mare, dar trebue sa cerem totdeauna consimtamantul parintilor. Mai ales la noi, in aceasta privinta instructorii vor trebui sa dea dovada de multa pricepere si putere de convingere.
Pentru ca totul sa mearga bine si pentru ca sa nu se piarda toata vremea cu lucrari de instalare, ar fi de dorit ca o tabara sa tie cel putin 10 zile (ca sa fie si o Duminica in timpul de tabara). Pentru mai multa eficacitate se recomanda doua saptamani.

3. Tabara nu va fi la o departare mai mare de 4-5 km (o ora de umblat) de un centru locuit; nu in varful muntilor si nici in mijlocul baltilor sau al campului. Aceasta pentru ca: 1) familiile sa poata veni usor sa-si vada copii; 2) pentru a se putea lesne trimite acasa sau la un spital cercetasii indispusi sau bolnavi; 3) pentru ca distanta pe care se va transporta materialul mai greu sa fie mai scurta; 4) pentru a se putea ridica tabara si instala cercetasii in case, in caz de vreme foarte urata, pe timp indelungat; 5) pentru a se putea usor aproviziona cu cele ce le trebe zilnic.
Pitorescul si orizontul deschis nu trebue uitat si pierdut din vedere, precum si un loc mai larg pentru exercitii.

4. Dupa ce va fi stabilit timpul si regiunea sefii de trupa vor face cu mult inainte diferite explorari minutioase pentru gasirea terenului celui mai potrivit. Vom alege pe un loc mai asezat sau putin inclinat, pe terenuri permeabile (pe cat posibil nisipoase) pentruca aceste sunt cele mai sanatoase caci apa carand de la suprafata miasmele nesanatoase si traversand cu usurinta straturile solului le duce mai la fund. Apoi in timp de ploae nu stagneaza mult apa si nu se face noroi mare. Vom fugi deci de soluri mai putin permeabile (argiloase), chiar daca la suprafata ele ne-ar ispiti printr’o verdeata ademenitoare. La cea mai mica ploaie, totul se va transforma in baltoace de noroi.

5. Se va cauta si vecinatatea unei ape curgatoare; dar tabara nu se va face chiar la marginea unei garle sau unei balti, pentru ca tabara sa nu fie invaluita in aburi ce se ridica noaptea pe suprafata apei. Se va tabari deci mai pe coasta, camla 100 de m departare de rau sau elesteu.

6. Conditia cea mai importanta insa o va forma prezenta unei ape bune de baut in apropiere, fie din isvoare ori fantani, toate cercetate in prealabil asupra calitatii si a curateniei. In carti militare tiparite acum se da indicatiunile simple asupra modului de a recunoaste o apa buna de baut si asupra filtrarii ei in mod sumar. Acestea nu ne vor impiedica insa de a ne informa de la autoritatile unei localitati (primar, institutor etc.) pentru a ne informa ca apa ce ne intereseaza ofera toate garantiile. De exista vreo banuiala, vom trimete o proba de apa spre analizare unui laborator de chimie sau bacteriologie, unde aceste analize se fac pe gratis. Cand va fi vreo banuiala si totusi nevoie de intrebuintat, apa de baut se va firbe un sfert de ora si se va lasa sa se raceasca.

7. Seful de trupa va alege un loc oarecum umbrit, caci o tabara fara picatura de umbra n’ar avea nici un farmec si va fi chiar tare neplacuta. Se vor evita insa arbori prea stufosi, care sa nu lase sa treaca o adiere de vant si o raza desoare si sub care cresc palcuri de ciuperci. Ciupercile sunt cea mai buna dovada ca solul este umed si deci nesanatos. In tabara cautam sanatate si soare care nu numai ca e datator de viata naturei, dar este distrugatorul microbilor si medicamentul universal contra tuturor bolilor. Realizati insa ca intotdeauna soarele in tabara sa fie si cu umbra.

8. Dar inainte de a stabili tabara este nevoie de autorizarea proprietarului locului sau a comunei. Aceste demersuri vor privi pe seful taberei. Ele se vor face pe cat posibil inainte si in scris.
La instalare vor atrage atentia cercetasilor la art. X “respecta avutul altuia” si ca nu le este permis de a taia craci si frunzis din toate partile, caci s’ar expune la plangeri si nemultumiri si ar devasta repede padurile din imprejurimi, gresind si asupra articolului XI din lege. Sefii de trupe vor lua prealabil intelegere despre portiunile de padure unde taierea crengilor, strangerea lemnelor uscate etc. este permisa.

9. Domnii instructori sa-si intipareasca bine in minte ca trebuie sa vegheze in tot timpul instalarii si al sederii afara in camp la indeplinirea celor mai riguroase masuri sanitare si de higiena. Fiecare tabara va avea o ladita cu farmacie si pansamente pentru primele ajutoare. Ar fi de dorit ca orice trupa mai numeroasa sa fie insotita de un doctor sau student in medicina. In orice caza sefii de trupa se vor aranja astfel ca sa aiba la dispozitie intr’un caz urgent un medic din apropiere. Un examen medical trebue facut impreuna cu cantarirea cercetasilor; dupa statul in tabara, ei se vor cantari iarasi.
Se va trimite acasa un cercetas care ar da semne de oboseala prea mare sau de o indispozitie serioasa. Pentru aceasta se va trece zi cu zi in revizie toti cercetasii, imediat dupa sculare.

10. Veselia si voia buna sa domneasca in tabara; nu exista morocanosi sau pretentiosi in tabara.
Cu cat cercetasii vor fi mai numerosi, mai darnici si mai saritori la lucru, cu atat mai multa veselie va domni printre ei si cu atat vor trai mai bine, deoarece munca si cheltuielile generale la care vor contribui toti vor fi astfel usurate. Sa se pue aceasta in vedere cercetasilor din vreme.

11. Intr’o tabara sub un instructor sa nu fie mai mult de 30 cercetasi. Daca sunt inscrisi pentru tabara ai multi cercetasi decat o grupa, se va alcatui o alta tabara in vecinatate, sub conducerea unui alt instructor.
Daca sunt mai multe tabere, atunci fara pierdere multa de timp, grupele dintr’o anumita regiune se vor putea intruni intr’un singur camp, unde se fac exercitii in comun, jocuri si concursuri cercetasesti.

12. Alcatuirea unei tabere se poate face numai pentru petrecerea in aer liber si la soare, sau pentru ca cercetasii sa faca si o anumita lucrare ca: cercetarea unei regiuni, unui sat, unui munte etc., din punct de vedere stiintific, economic sau social. E de dorit ca cercetasii sa vie cu colectii sau cu un lucru manual facut de ei in tabara, iar pe locul taberei sau in apropiere sa se faca un lucru de pomina cercetasilor.

vezi si:

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Tabara cercetaseasca (I)


Dintre mijloacele de educatie ale cercetasiei cel mai important si mai caracteristic, si de sigur cel mai important pentru cercetasie, este tabara. Nu numai ca nu s’a gandit cineva sa preconizeze viata si lucrul de tabara in programele scolare sau in viata scolarilor, dar nicaieri activitatea de tabara nu-i utilizata, afara de armata.

Cu totul altceva este tabara cercetaseasca.
Un grup de cercetasi isi intind corturile pentru o bucata de vreme in lunca unui rau, pe tapsanul unui deal, langa un isvor de munte sau la marginea marii. Si acolo sub conducerea unui instructor si prin conlucrarea lor si viata comuna trag din natura toate foloasele ce ea le ofera: aprecierea frumosului si pitorescului din peisaj; respirarea aerului curat, racoros de dimineata; odihna sub pacla arsitei de vara; miscarea in aer liber sub bataia razelor de soare datatoare de viata; cercetarea pana in adancul lor a bogatiilor de stiinta, de viata si de pilda ale naturei; lucru productiv in aer liber pentru folosul sau sau al altora.

Numai in tabara se poate face toata educatia cercetaseasca; in viata de tabara ai ocaziunea, nu numai sa atingi, ci sa aprofundezi si sa precizezi toate problemele din instructia si educatia cercetasului.
Acolo, afara de sgomotul orasului, in aer curat, cand in arsita soarelui, cand la racoarea crangului verde, in apropierea isvorului limpede, in mijlocul florilor si nenumaratelor vietati, va simti el ca este om, o vietate superioara, ce are o menire pe pamant, sa faca ceva bun.
Acest fel de viata s’a impus dela inceput lui Baden-Powell si el cand si-a scris manualul de cercetasie “Scouting for Boys” n’a facut nici capitole, nici parti pe specialitati, nici cine stie ce impartiri sistemice si pedagogice, ci tot materialul lui l’a impartit pe timpul linistit de invatatura in tabara. Cartea lui are 28 de “Camp fire Yarn” cari au fost traduse in romaneste cu bivuac; dar nu e nimerit. “Camp fire Yarn” este “sezatoarea (povestiri) din jurul focului de tabara”. In aceste sezatori in mijlocul naturei indica Baden-Powell sa se faca toata sistematizarea si precizarea invataturilor si experientei ce capata cercetasul zi de zi.
De altfel aceasta metoda nu-i o inovatie la noi. Urmand aceasta indrumare si practicand viata de tabara, noi cei din orase, nu vom face decat sa ne intoarcem la adevaratul fel de viata al Romanului, ne intoarcem nu numai la natura ci si la viata stramosilor nostri. Putine sunt natiile cari, prin ocupatiile lor, sa duca o viata in aer liber si de camp ca Romanul.

In alte tari, chiar si in sate si catune, viata e aproape aceea din orasele noastre, viata cercuita in barierele orasului, munca intensa si in sila, adesea inchisa intre patru pereti cu aer viciat.
La noi, ocupatiile de predilectie ale Romanului sunt agricultura si pastoritul ce reclama viata si lucrul afara pe camp. Multumita faptului ca populatia e inca rara si campurile intinse nelocuite,

adesea omul e nevoit sa-si paraseasca casa din sat si pentru luni de zile sa-si faca o coliba sau un bordeiu, uneori sa se adaposteasca saptamani intregi sub caruta lui, la capatul ogorului. E o viata dura, lipsita de multe, uneori chiar de apa cum se cade, dar e o viata sanatoasa, de schimb continuu de energie si de satisfactie.
Asa-i si viata cercetasului.
Dar pastoritul? Aceasta ocupatie obliga pe om la o viata mai grea dar complecta, de poezie si de lucru in larg: totdeauna lupta cu elementele naturii si animalele salbatice a facut pe om atent si neobosit; trepadatul pe drumurile vechi, catre balta si catre munte, il invata multe lucruri vechi si noi., vede lume straina, le invata limba si vine in atingere cu toate straturile societatei. Si apoi e o viata libera; agricultorul e robul pamantului, ciobanul este cutreeratorul tarilor, e prototipul cercetasului.

Noi prin cercetasie revenim la viata sanatoasa si simtirea naturala, caracteristica neamului nostru. Cu viata de tabara si cercetasul de oras se intoarce iar in inima neamului; se va simti ca devine mai roman.

In America sunt societati cari organizeaza “camp”-uri mari, cu zeci de corturi si poti petrece in tabara ca intr’un hotel, avand totul in cort, si masa comuna, table d’hôte.
Dar in America cate nu se intreprind pe baza acestei noi experiente. Unii s’au apucat ca sub ademenirea vietii de bivuac, cu picnicuri si excursii organizate in camp, cu petrecere sub cerul liber si la focul de seara din geana padurei, sa faca propaganda si opera de educatie religioasa, inaugurand sistemul asa numit “Chatoqua”.

De aceea si noi nu gasim destule cuvinte ca sa va recomandam sa organizati si sa atrageti cat mai multi cercetasi in viata sanatoasa si recreatoare a taberei.

Viata de tabara se poate desfasura in doua feluri: 1) pe loc, tabara stabila; sau 2) in caravana cutreerand tara, “ca tiganii cu cortul”.
Stiu toti de cata poezie e plina viata, dupa unii si in multe privinte mizerabila, a tiganilor laeti. Aceasta viata, odata libera ca vantul sub cerul intins, a fost descrisa in culori vii de nenumarati poeti.
E plina de sanatate, de invataminte si de distractii viata de cutreerator, dar pentru inceput suntem de parere sa se organizeze tabere stabile, in apropierea localitatii cohortei, sau mai departe, unde ar gasi cu cale domnii instructori.

La organizarea unei tabere sa se aiba in vedere urmatoarele recomandatiuni:

vezi si:

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Lista postari (169)

Esentiale (12)

- Cronologia miscarii cercetasesti din Romania
- Istoricul Cercetasiei (I)
- Istoricul Cercetasiei (II) - Introducerea cercetasiei in Romania
- Despre organizarea cercetasilor
- Despre activitatile cercetasilor
- Primele cercetase
- Cercetasele Romaniei
- Despre infiintarea centrelor traditionale cercetasesti (anii '90)
- Liceul Lazăr - Leagănul Cercetășiei Românești - Dimitrie Dimăncescu
Cercetășia la Liceul Lazăr - Alexandru Daia
- „Gata oricând!“ Povestea cercetașilor români, de la un grup de liceeni la Casa Regală la Liceul Lazăr - adevarul.ro

Jamboree (9)
- Jamboree internationale. Prima Jamboree (Londra, 1920). Participarea Romaniei
- A 3-a Jamboree Internationala (Birkenhead, 1929). Participarea Romaniei
- Prima Jamboree nationala (Piatra Neamt, 1930)
- Meniu de cercetasi la jamboree (1930)
- A doua Jamboree nationala (Sibiu, 1932)
- A treia Jamboree nationala (Mamaia, 1934)
- A patra Jamboree nationala (Brasov, 1936)
- Jamboreea cercetaselor (Breaza, 1935)
- Istoria Cercetasiei @ RoJAM (Saliste-Sibiu, 2011)

Primul razboi mondial (13)
- Inceputurile cercetasiei in lume si legatura cu armata
- Cercetasii Romaniei in Rasboiul cel Mare
- Marturia unui cercetas erou
- Inlocuind pe cei plecati, ajutand pe cei ramasi
- Cercetasii Romani in ziarul "Viitorul" (1914)
- Europeana 1914-1918
- Prima reconstituire istorica a Bataliei de la Podul Jiului
- Smardioasa, septembrie 1916
- Plecam in pribegie
- Razboi si pace - Craciunul cercetasilor
- Cercetasii in timp de rasboiu
Duminica, 1 ianuarie 1917 in timp de rasboiu
- Cercetasii la parada militara de 10 Mai
- O excursie la Comana
- O harta a Bucurestiului, excursii cercetasesti si un jurnal (1916)

Principii (3)
- Ce vrem
- Scara pana la izbanda
- Cercetasia - o militarizare timpurie?

Instructie, concursuri (11)
- Din intrebuintarile bastonului de cercetas
- Aprecierea distantelor
- Concursurile de ski ale cercetasilor, 1923
- Concursurile cercetasilor la Predeal, 1934
- Escaladari
- Exercitii de cercetare (recunoastere)
- Instructie cercetaseasca interbelica
- Sistemul de progres al cercetasilor interbelici
- Jocul lui Kim
- Semnalizarea "Panaitescu"
- Puii de soimi

Recompense si pedepse (4)
- Recompense si pedepse
- Virtutea Cercetaseasca (Anii 1915-1918)
- Virtutea cercetaseasca de bronz (perioada interbelica)
- Pedepse. Serviciul de control si supraveghere

Inedit (18)
- Micii dorobanti
- Din meniul primilor cercetasi
- Un duel "la varf" intre cercetasi
- Marsul Cercetasilor
- Un loc uitat – tabara jamboreei din 1932, Dumbrava Sibiului
- La multi ani, Majestate!
- La sediul Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei
- Reclame cercetasesti
- Micul cercetas
- Informatii ignorate doar din ...ignoranta?
- Cercetasul si bicicleta - ieri (1913-1937)
- Craciun fericit!
- La Pasti
- Primul Craciun al cercetasilor nostri
- Povete pentru excursionisti la munte
- Felicitare cercetaseasca de Craciun
Adunarea Asociatiei Cercetasilor de Razboi

D. Dem. Dimăncescu a înmânat insigna cercetașilor de războiu d-lui generai Argeşeanu cercetaseasca de Craciun
Plecati din Craiova - Turul Romaniei


In memoriam (17)
- Pe urmele unui jurnal - Pietrosita
- Cercetasii la Zilele Muzeului Militar
- Istorica: Cercetasia - Straja Tarii - Pionierii
- Sondaj: vizionare la ANF
- In memoriam - Nicolae Decusara
- Cercetasii nostri si Baden-Powell
- Cuvant catre cercetase - Indemn de primavara
- O duminica cu cercetasi la Colegiul National Gh. Lazar
- Ziua Mondiala a Cercetasiei - in contextul Centenarului Cercetasiei in Romania (1913-2013)
Insigna Asociatiei Cercetasii Romaniei
Insigna Asociatiei Cercetasia Romaniei
Registrul cercetasilor (1914) - licitatie Historic

Biblioteca Cercetasului (12)
- Cercetasii (prima brosura ) (1914)
- Cercetasii (Scouting for Boys) (1915)
- O scoala de imputernicire. Cercetasii. Organizarea si starea actuala a cercetasiei (1916)
- Razboiul Micului Tristan (1937)
- Harta Judetului Ilfov (1916)
- "Universul copiilor" si "Cei trei cercetasi" (anii '20-'30)
- Manualul de Jocuri - recomandat cercetasilor
- Cercetasul - piesa de teatru
- Sub poala de codru verde
- Cuvinte Cercetasesti
- Cercetasia in URSS (pionierii)
- Saculetul de povete al cercetasului (1919)

Personalitati cercetasie (19)
- Standing in the hall of fame
- Gheorghe Munteanu Murgoci
- Gabriel Giurgea
- Dimitrie Dimancescu
- Vladimir Ghidionescu
- Ioan Dimancescu
- Grigore Berindei
- Gheorghe D. Mugur
- Ion Manolescu
- Ulisse Samboteanu
- Victor Panaitescu
- Constantin Nedelcu
- Vasile Suteu
- Ecaterina Teodoroiu
- Alexandru Daia
- Aurel S. Goia
- Nissa Camarasescu
------------------------
- Nicolae Iorga
- Constantin Costa-Foru
- Simion Mehedinti
- Nestor Urechia
- Ion I. Onu

Asociatii cercetasesti de ieri (4)
- Asociatia "Cercetasii Romaniei" (1914-1936)
- Asociatia "Cercetasii din Rasboiul 1916-1919" (1928-1948)
- Asociatia "Cercetasele Romaniei" (1930-1936)
- "Cercetasia Romaniei" (1936-1937)

Asociatii cercetasesti de azi (8)
- Asociatia Traditionala Cercetasii Romaniei (1990-1998)
- Organizatia Nationala Cercetasii Romaniei (1990->)
- Romániai Magyar Cserkészszövetség (1990->)
- Asociatia Ghidelor si Ghizilor din Romania (1991->)
- Asociaţia Scout Catolica Romana (1991->)
- Cercetasii Crestini Romani din FSE (1991->)
- Asociatia Cercetasii Muntilor (1996->)
- Cercetasii Romani Uniti (2007->)
- Asociatia Cercetasilor Traditionali din Romania (2014->)
- Asociatia "Fratii Dimancescu"

Cercetasia astazi (15)
- Expozitia Nationala "100 de ani de cercetasiei in Romania
Despre traditie, astazi
- Un nou inceput
- 1913-2013, o alta perspectiva
- Drumul Cercetasilor Romaniei
- Istoria nu inseamna si azi?
- Cercetasia de calitate isi valorifica traditiile
- Cercetasii Romaniei dupa 1990 – Episodul 1: Traditie vs. Impostura
- Cercetasii Romaniei dupa 1990 – Episodul 2: Fantoma partidului unic
- Cercetasii Romaniei dupa 1990 - Episodul 3: Mineriada cercetasiei
- Cercetasii Romaniei dupa 1990 - Episodul 4: Maurul si-a indeplinit misiunea
- Cercetasii Romaniei dupa 1990 - Episodul 5: Amurgul traditiilor
- Demersuri legate de H83/1995 CSAT (beneficiar ONCR)
- Ion Iliescu - presedintele cercetasilor