de G.M. Murgoci
Dintre mijloacele de educatie ale cercetasiei cel mai important si mai caracteristic, si de sigur cel mai important pentru cercetasie, este tabara. Nu numai ca nu s’a gandit cineva sa preconizeze viata si lucrul de tabara in programele scolare sau in viata scolarilor, dar nicaieri activitatea de tabara nu-i utilizata, afara de armata.
Cu totul altceva este tabara cercetaseasca.
Un grup de cercetasi isi intind corturile pentru o bucata de vreme in lunca unui rau, pe tapsanul unui deal, langa un isvor de munte sau la marginea marii. Si acolo sub conducerea unui instructor si prin conlucrarea lor si viata comuna trag din natura toate foloasele ce ea le ofera: aprecierea frumosului si pitorescului din peisaj; respirarea aerului curat, racoros de dimineata; odihna sub pacla arsitei de vara; miscarea in aer liber sub bataia razelor de soare datatoare de viata; cercetarea pana in adancul lor a bogatiilor de stiinta, de viata si de pilda ale naturei; lucru productiv in aer liber pentru folosul sau sau al altora.
Numai in tabara se poate face toata educatia cercetaseasca; in viata de tabara ai ocaziunea, nu numai sa atingi, ci sa aprofundezi si sa precizezi toate problemele din instructia si educatia cercetasului.Acolo, afara de sgomotul orasului, in aer curat, cand in arsita soarelui, cand la racoarea crangului verde, in apropierea isvorului limpede, in mijlocul florilor si nenumaratelor vietati, va simti el ca este om, o vietate superioara, ce are o menire pe pamant, sa faca ceva bun.
Acest fel de viata s’a impus dela inceput lui Baden-Powell si el cand si-a scris manualul de cercetasie “Scouting for Boys” n’a facut nici capitole, nici parti pe specialitati, nici cine stie ce impartiri sistemice si pedagogice, ci tot materialul lui l’a impartit pe timpul linistit de invatatura in tabara. Cartea lui are 28 de “Camp fire Yarn” cari au fost traduse in romaneste cu bivuac; dar nu e nimerit. “Camp fire Yarn” este “sezatoarea (povestiri) din jurul focului de tabara”. In aceste sezatori in mijlocul naturei indica Baden-Powell sa se faca toata sistematizarea si precizarea invataturilor si experientei ce capata cercetasul zi de zi.
De altfel aceasta metoda nu-i o inovatie la noi. Urmand aceasta indrumare si practicand viata de tabara, noi cei din orase, nu vom face decat sa ne intoarcem la adevaratul fel de viata al Romanului, ne intoarcem nu numai la natura ci si la viata stramosilor nostri. Putine sunt natiile cari, prin ocupatiile lor, sa duca o viata in aer liber si de camp ca Romanul.
In alte tari, chiar si in sate si catune, viata e aproape aceea din orasele noastre, viata cercuita in barierele orasului, munca intensa si in sila, adesea inchisa intre patru pereti cu aer viciat.La noi, ocupatiile de predilectie ale Romanului sunt agricultura si pastoritul ce reclama viata si lucrul afara pe camp. Multumita faptului ca populatia e inca rara si campurile intinse nelocuite,
adesea omul e nevoit sa-si paraseasca casa din sat si pentru luni de zile sa-si faca o coliba sau un bordeiu, uneori sa se adaposteasca saptamani intregi sub caruta lui, la capatul ogorului. E o viata dura, lipsita de multe, uneori chiar de apa cum se cade, dar e o viata sanatoasa, de schimb continuu de energie si de satisfactie.Asa-i si viata cercetasului.
Dar pastoritul? Aceasta ocupatie obliga pe om la o viata mai grea dar complecta, de poezie si de lucru in larg: totdeauna lupta cu elementele naturii si animalele salbatice a facut pe om atent si neobosit; trepadatul pe drumurile vechi, catre balta si catre munte, il invata multe lucruri vechi si noi., vede lume straina, le invata limba si vine in atingere cu toate straturile societatei. Si apoi e o viata libera; agricultorul e robul pamantului, ciobanul este cutreeratorul tarilor, e prototipul cercetasului.
Noi prin cercetasie revenim la viata sanatoasa si simtirea naturala, caracteristica neamului nostru. Cu viata de tabara si cercetasul de oras se intoarce iar in inima neamului; se va simti ca devine mai roman.In America sunt societati cari organizeaza “camp”-uri mari, cu zeci de corturi si poti petrece in tabara ca intr’un hotel, avand totul in cort, si masa comuna, table d’hôte.
Dar in America cate nu se intreprind pe baza acestei noi experiente. Unii s’au apucat ca sub ademenirea vietii de bivuac, cu picnicuri si excursii organizate in camp, cu petrecere sub cerul liber si la focul de seara din geana padurei, sa faca propaganda si opera de educatie religioasa, inaugurand sistemul asa numit “Chatoqua”.
De aceea si noi nu gasim destule cuvinte ca sa va recomandam sa organizati si sa atrageti cat mai multi cercetasi in viata sanatoasa si recreatoare a taberei.
Viata de tabara se poate desfasura in doua feluri: 1) pe loc, tabara stabila; sau 2) in caravana cutreerand tara, “ca tiganii cu cortul”.
Stiu toti de cata poezie e plina viata, dupa unii si in multe privinte mizerabila, a tiganilor laeti. Aceasta viata, odata libera ca vantul sub cerul intins, a fost descrisa in culori vii de nenumarati poeti.
E plina de sanatate, de invataminte si de distractii viata de cutreerator, dar pentru inceput suntem de parere sa se organizeze tabere stabile, in apropierea localitatii cohortei, sau mai departe, unde ar gasi cu cale domnii instructori.
La organizarea unei tabere sa se aiba in vedere urmatoarele recomandatiuni:
vezi si:
- Pregatirea unei tabere (partea a II-a)
- Instalarea si randuiala taberei (partea a III-a)
publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930
