Virtutea Cercetaseasca (anii 1915-1916) si Virtutea Cercetaseasca de Razboi (1916-1918)

(recompense)

Virtutea Cercetaseasca a fost inca din primii ani cea mai importanta distinctie cercetaseasca. Se acorda in egala masura: 

-instructorilor, comandantilor si inspectorilor pentru implicare deosebita, devotament, rezultate deosebite in organizarea si popularizarea miscarii cercetasesti

-cercetasilor, pentru sprijinul deosebit acordat comandantilor la nivel de centurie/cohorta, unde multi din sefii de grupa preluau sarcinile instructorilor
Alte merite pentru care se acorda cercetasilor erau notate in reeferatele care insoteau propunerile de acordare: “obtinut increderea parintilor", “strans legatura intre doua scoli”, “condus samaritenii”, “transformat ograda liceului intr’o adevarata gradina”, “izolat bolnavi si stingerea epidemiei”.

In primii ani, Virtutea Cercetaseasca se acorda, in marea majoritate a cazurilor, pentru o durata de un an. Prin exceptie se acorda si pe viata. Nu existau clase/variante ale distinctiei. 

Dupa intrarea Romaniei in razboi (august 1916), se infiinteaza (15 oct. 1916) o noua distinctie, Virtutea Cercetaseasca de Razboi (VCR), care avea doua variante: argint si aur. VCR era conferita pe viata.

Cel mai cunoscut caz de acordare a "Virtutii Cercetasesti de Razboi" de aur este cel al Ecaterinei Teodoroiu. Fiind cercetasa sanitara, in octombrie 1916 se implica eroic in luptele de la podul peste raul Jiu, la intrarea in Targu Jiu, blocand (impreuna cu alti cercetasi si cativa rezervisti) inaintarea trupelor germane, pana la sosirea trupelor noastre.

Alin Dimancescu

-> Anul 1915

“In conformitate cu art. 3 si 5 din regulamentul pentru acordarea distinctiunii “Virtutea Cercetaseasca”, A.S. Regala Principele Carol, comandantul Marii Legiuni, comunica ca are de facut mai multe propuneri. 

Dl. Presedinte (col. Grigore Berindei – nota red.) gaseste ca cel dintai care merita aceasta distinctiune, este fara indoeala A.S.Regala Principele Carol, care prin o munca fara preget si prin deosebitul devotement, iscusinta si munca depusa duce la bun sfarsit aceasta mare opera de regenerare a poporului mostru.

Biroul hotareste in unanimitate si cu mult entuziasm de a se acorda “Virtutea Cercetaseasca” A.S. Regale Principelui Carol, si pentru totdeauna.

In urma, A.S. Regala prezinta rapoarte indeajuns de documentate pentru acordarea distinctiunii “Virtutea Cercetaseasca” persoanelor mai jos notate:

1. D-lui Gh. D. Mugur, inspector general

2. D-lui G. Munteanu Murgoci, inspector general

3. D-lui Locot. Andrei Starcovici, instructor in Cohorta Silistra

4. D-lui Panait Crihana, instructor in Cohorta Aidemir

5. Cercetasului sef de grupa Ioan Berindei din Cohorta “Pastorul Bucur”

6. Cercetasului sef de grupa Gh. Antonescu din Cohorta Ploesti

7. Cercetasului Ioan Ionescu din Cohorta Silistra

8. Cercetasului P. Marinescu din Cohorta R-Sarat

9. Cercetasului Gh. Matei din Cohorta Silistra

10. Cercetasului Aurel Antohi din Cohorta Silistra

11. Cercetasului Pritop Dobre din Cohorta Silistra

Biroul admite ca aceste personae sa fie distinse cu Virtutea Cercetaseasca pe timp de un an.”

sursa: Cercetasul, nr. 14-15, August-Septembrie 1915

-> Anul 1916

Intre 19-21 mai 1916 se desfasoara serbarea anuala a cercetasilor din toata tara. Cu aceasta ocazie se organizeaza si un bivuac/tabara pe terenul “parcului sportiv” de la Sosea (Kiseleff), actualul Stadion National de Rugby. Este prima tabara de mare amploare organizata in Bucuresti.

“Sambata 21 Maiu. La ora 10 se serbeaza patronul nostru in parcul calaretilor (fostul Hipodrom de Trap Baneasa, pe actualul amplasament Romexpo - n.red.).

In sunetul imnului regal si al uralelor, M.S. Regele, Regina si A.S.R. Principele Carol trec in revista coloanele nesfarsite de cercetasi.

Incepe apoi slujba religioasa, dupa care se citeste de catre A.S.R. legea cercetasilor si ordinea de zi. D-l Colonel Berindei tine un mic discurs oferind A.S.R. Virtutea Cercetaseasca.”

sursa: Ioan Dem. Dimancescu, Jurnal de cercetas

In continuare, se acorda Virtutea Cercetaseasca pentru un an

-Domnilor Gh. D Mugur si G. Munteanu Murgoci, Inspectori Generali ai Comandamentului Marii Legiuni

-Cercetasului sef de grupa Gh. Antonescu din Cohorta Ploesti

-Cercetasului sef de grupa Ioan Berindei din Cohorta “Pastorul Bucur” 

(toti pentru al doilea an, vezi lista din 1915)

-Domnului G. Pascu, Inspectorului General din Comandamentul Marii Legiuni

-Domnului ing. Christea Niculescu, Inspectorului Regional, Sinaia

-Domnului Pana Popescu, comandantul Cohortei “Grivita” din Ploiesti

-Domnului prof. V. Suteu, comandantul Cohortei “Pastorul Bucur”

-Domnul Popescu Dumitru, comandantul Cohortei “Ciocanesti”

-Domnului prof. Constantin Nedelcu, ajutorul comandantului Cohortei “Pastorul Bucur”

-Domnului dr. Mircea Bruteanu, commandant de centurie, Cohorta “Pastorul Bucur”

-Domnului N. Adam, commandant de centurie, Cohorta “Mihai Eminescu”, Botosani

-Cercetasilor sefi de grupa Ivanceanu D.D., Cohorta “Grivita”, Ploiesti; Ungureanu D., Cohorta “Roman”; Sclavu A. Ilie, Cohorta “Braila”; Ghineraru Virgiliu, Cohorta “Stroe Beloescu”, Barlad; Manoilescu Grigore si Verner Gheorghe, Cohorta “Gheorghe Asachi”, Iasi; Berceanu Ion, Cohorta “Ovidiu’, Constanta.

-Cercetasului Stratulativ Ion, Cohorta “Bacau”

sursa: Cercetasul, nr. 6, Iunie 1916

Virtutea Cercetaseasca de rasboiu

Regulamentul aprobat de Comitetul Central al Asociatiunii in sedinta dela 15. Oct. 1916

Art.1. Se infiinteaza o noua distinctiune, numai pentru activitatea de rasboiu sub denumirea “Virtutea Cercetaseasca de Rasboiu”.

Art. 2. “V.C.R.” e de argint si de aur. Cea de argint se acorda pentru o activitate cercetaseasca staruitoare deosebita. Cea de aur pentru jertfa de sine in folosul Tarii, armatei si pentru acte de vitejie.

Art.3. “V.C.R” se acorda nu numai cercetasilor, dar si instructorilor, precum si comandantilor si inspectorilor din Marea Legiune.

Art.4. “V.C.R” se acorda pe viata de catre Comandamentul Marii Legiuni, dupa recomandarea Comandantului de Cohorta aprobata de Comandantul Marii Legiuni.

Rapoartele cu propunerile pentru acordare trebue sa arate foarte amanuntit motivele propunerii.

Art. 5. Semnul “V.C.R” e pajura cercetaseasca a carei coroana cu inscriptie este inlocuita prin una de lauri, si aceasta avand pe crestetul vulturului coronita regala.

Art.6. Semnul se poarta agatat la stanga jos pe piept si fara panglica.

sursa: Cercetasul, nr. 9, Sept. 1916

vezi si:

• Recompense si pedepse
• Virtutea Cercetaseasca de Bronz. Nicolae Decusara
• Pedepse. Serviciul de control si supraveghere

Gheorghe Munteanu Murgoci

(1872-1925)

Geolog, mineralog si pedolog, membru corespondent al Academiei Romane. Nascut la Macin, numele de Munteanu ii este dat de invatatorul sau, la care geologul isi va adauga si Murgoci.

Licenţiat al Universităţii Bucureşti şi al Universităţii din München.

Din 1908 activează ca profesor de mineralogie si geologie la "Scoala natională de poduri si sosele" din Bucuresti, iar apoi la "Scoala Politehnică", la catedra de mineralogie. Este intemeietorul scolii romanesti de pedologie. (1)

In anul 1913, intr-o sedinta a “Asociatiei Sportive” (Federatia Societatilor Sportive din România - FSSR), profesorul Gheorghe Munteanu Murgoci a făcut prima comunicare pe subiectul cercetasiei. Devenise un entuziast dupa ce luase contact cu fenomenul, intr-o calatorie in Anglia. Propune ca “boy scoutsii” romani sa se numeasca “panduri”. Informarea a ramas consemnata in procesul verbal al sedintei, fara urmari concrete.(2)(3)

A fost inspector general in comandamentul Marii Legiuni (1915)(2) si a dezvoltat conceptul de tabara cercetaseasca.(4)
In timpul retragerii din Moldova (1916-1918), a condus contingentul de cercetasi (impreuna cu prof. Gh. D. Mugur).
A fost seful delegatiei Romaniei la Prima Jamboree Internationala (Londra - 1920) si a ramas membru in conducerea cercetasiei pana in ultimii sai ani. (5)(6)

• vezi si alte personalitati

surse:

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Munteanu_Murgoci

2. Gheorghe D. Mugur, “O scoala de imputernicire”, Stabilimentul de arte grafice “Energiea”, Bucuresti, 1916

3. Valeriu Tebeica - secretarul general al ACR, Istoricul Cercetasiei, Cercetasul, - revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, nr.2, aprilie 1930

4. Raportul d-lui G.M. Murgoci la al doilea congres al Instructorilor de cercetasi, Cercetasul - Buletinul Asociatiunei Cercetasilor Romaniei, nr.5, mai 1916

5. A. S. Goia, Romanii la I-a Jamboree internatională la Londra 1920, Cartea Cercetasului Practic nr.3, Biblioteca Cercetasului, 1934

6. Mircea Stefan, Drumul Cercetasilor Romaniei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1994

foto: Asociatia Cultural-Stiintifica In Memoriam Gheorghe Munteanu Murgoci

O scoala de imputernicire. Cercetasii. Organizarea si starea actuala a cercetasiei

Volumul de fata a aparut in anul 1916 la Bucuresti, fiind editat de Stabilimentul de Arte Grafice “Energia”. Face parte din Biblioteca Asociatiei “Cercetasii Romaniei”, primul din seria B, serie care isi propunea sa grupeze carti de literatura, stiinta sau cercetasie pentru “a sta in biblioteca fiecarui camin si in casele cercetasilor”.


I. Primul capitol, “O scoala de imputernicire”, prezinta idei din conferintele tinute de Gh. D. Mugur la “Casa Scoalelor” si la “Teatrul National” din Craiova.
Autorul a fost publicist, redactor la editura "Universul", inspector general al Cultelor şi Artelor si din iulie 1940, presedintele Consiliului de Administratie al Societatii de Radiodifuziune. A sprijinit cercetasia inca de la primii pasi ai organizarii in Romania. Din anul 1914 a fost secretar al asociatiei, din 1915 a fost membru in comitetul central al asociatiei si membru al Directiei Publicatiilor care edita buletinul lunar “Cercetasul”. Tot din 1915 este inspector general in cadrul comandamentului Marii Legiuni, facand tandem cu prof. Gheorghe Murgoci.

Din primele pagini se explica ce inseamna cercetasia prin raportarea la
-“imbracamintea pitoreasca care place copiilor”
-jocurile, plimbarile si “escursiunile” ca mijloace de educatie
-elementul moral al legamantului si legii
Si se pune o intrebare “rascolitoare”: cum de un “general de oaste (Baden-Powell) pune la 1908 in Englitera, cea mai fireasca problema de educatie sociala […] si de intregire a scolii”? Si de ce nu au realizat-o pedagogii?

Urmeaza o trecere prin istoria universala, identificand “cercetasia ca realitate de viata”, iar apoi o prezentare a “Scouting for Boys”, cartea de capatai a cercetasiei, tradusa in anul 1915 in limba romana.

Cateva date legate de raspandirea cercetasiei in Europa, America si Asia prefateaza reperele aparitiei cercetasiei in Romania, intr-o prezentare preluata si actualizata in anul 1930 in paginile revistei “Cercetasul” de catre Valeriu Tebeica. Cronologia prezentata este cea oficiala a infiintarii cercetasiei in Romania.

1. aparitia cercetasiei (1913)
Prima comunicare asupra cercetasiei este facuta de catre profesorul Gheorghe Murgoci intr-o sedinta a Asociatiei Sportive, propunerea initiala find ca boy-scoutii nostri sa se numeasca “panduri”.
Prima publicatie despre cercetasie este editata de catre profesorul Gabriel Giurgea. Acesta o trimite directiunilor scolilor secundare, facand ca cercetasia sa fie cunoscuta in toata tara.
Intre cele doua momente, in vara anului 1913, inspirati de un articol citit intr-o revista frantuzeasca, cativa elevi de la Liceul Lazar din Bucuresti (fratii Dimancescu, fratii Berindei, Sandel Bogdan si Ionel Andronescu) formeaza singuri, fara ajutorul adultilor, primele patrule de cercetasi, facand excursii si activitati in Muntii Bucegi.

Dupa inceperea cursurilor, elevii de mai sus vor infiinta prima legiune de cercetasi, avand sprijinul directorului de atunci al liceului (Marin Demetrescu). Tot la Lazar se va tine prima conferinta despre cercetasie de catre Vladimir Ghidionescu.

2. infiintarea Asociatiei “Cercetasii Romaniei”, dezvoltarea structurilor si recunoasterea de catre parlament (1914-1915)
Colonelul adjutant Grigore Berindei preia organizarea cercetasilor si infiinteaza primul comitet al asociatiei. Atrage alaturi de miscare profesori, ofiteri, ziaristi, oameni de litere. Din primul comitet faceau parte Gabriel Giurgea, Vladimir Ghidionescu, maiorii Manolescu, Uica, capitanul Samboteanu si locotenentii Samboteanu, Panaitescu si Manicatide.

In vara anului 1914 col. adj. Berindei obtine o audienta si prezinta catre membri casei regale (Regele Carol I, principele Ferdinand si principele Carol) cercetasia si organizarea asociatiei pana in acel moment. Obtine sprijin neconditionat si asociatia se dezvolta pana in anul 1916 la un numar de 9,000 de cercetasi, grupati in 34 de legiuni si 56 de cohorte.

Recunoasterea asociatiei ca “persoana morala” este votata la Senat (20 decembrie 1914) si de Adunarea Deputatilor (21 februarie 1915), fiind publicata in Monitorul Oficial la 9 aprilie 1915.

In zilele de 15-18 martie 1915 se tine la Bucuresti primul Congres al Comandantilor.

II. Capitolul “Cercetasii” de Gabriel Giurgea reproduce continutul brosurii publicate in noiembrie 1913. Aceasta este dedicata “celor mici de azi in care sta speranta Romaniei mari de maine”, fiind un “proces aspru, dar foarte drept al vietii romanesti din ceasul de acum si un indemn puternic de reactiune, pentru prefacerea din adanc a sufletului romanesc”.

“Plecand de la convingerea ca avem nevoe nu numai de educatiune familiala ci si de educatiune civica si socio-morala, am crezut ca ar fi bine sa atragem, printr’o mica si nepretentioasa lucrare informatoare, atentia asupra unui intreg sistem de crestere, care a reusit in mod surprinzator in Anglia, si care azi se intinde cu aceeasi reusita in toate tarile. Sistemul acesta e scoutismul”.

III. "Organizarea si starea actuala a cercetasiei in Romania" prezinta asociatia incepand cu anul 1914, considerat punctul de start al organizarii Marii Legiuni a “Cercetasilor Romaniei”.

IV. Raportul de activitate pe anul 1915, prezentat de catre domnul colonel-adjutant Gr. Berindei, presedintele comitetului central.

Dupa prezentarea cifrelor de bilant, se nota:

“Cu toate ca nu lucram cu aceleasi mijloace ca scoala, ar fi un lucru foarte nimerit sa putem lucra paralel cu dansa, urmand astfel doua drumuri diferite care duc la acelasi tel. Avem dar nevoe de colaborarea in intregime a corpului didactic, care prin pregatirea sa pedagogica e in masura sa ne dea un concurs pretios.”

V. Marea Legiune a “Cercetasilor Romaniei”

Sunt prezentate cele 34 de legiuni si 56 de cohorte, insumand un numar de aproximativ 9000 de cercetasi.

Legiunile reprezinta judetele din Romania anului 1916 (Tara Romaneasca si Moldova) la care dupa sfarsitul Razboiului Balcanic (1913) se adaugase si Cadrilaterul (cu judetele Caliacra si Durostorul).

Cercetasii din Transilvania se vor alatura Asociatiei “Cercetasii Romaniei” dupa Unirea cu Romania (1 decembrie 1918).

Alin Dimancescu

vezi si:

• Istoricul Cercetasiei (II) - Introducerea Cercetasiei in Romania

vezi titlurile din Biblioteca Cercetasului

Cercetasii Romaniei in Rasboiul cel Mare (1916-1919)

Participarea Asociatiei “Cercetasii Romaniei” (1914-1936) la primul razboi mondial se subscrie efortului pe care intreaga natiune l-a facut pentru realizarea Statului National Unitar Roman.

Dupa aparitia cercetasiei in Romania (vara si toamna anului 1913), dezvoltarea organizatiei la scara nationala prin formarea asociatiei (1914) si recunoasterea ei de catre legislativ (aprilie 1915) stau sub auspiciile declansarii primului razboi mondial in anul 1914.

Intr-o Romanie inca in neutralitate, Cercetasia are sansa unui consens vizionar (Casa Regala, armata, intelectualitate, clasa politica) asupra rolului pe care il poate juca intr-un context de razboi.

Pe parcursul anilor 1914-1916 apar si marturii despre contributia cercetasilor din Anglia sau Franta la activitati auxiliare, desfasurate in spatele frontului.

Ca atare, organizatia primeste sprijinul tuturor structurilor statului si dezvoltarea ei cunoaste un ritm accelerat.

Intrarea Romaniei in razboi (14 / 27 august 1916) alaturi de Antanta a fost sustinuta de declaratia regelui Ferdinand I catre romani, dar si de catre un mesaj al Principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea), comandantul Marii Legiuni, catre cercetasi, pentru a-si sluji Patria si Regele.

Prin Ordinul pe Marea Legiune nr. 31 din 15 / 28 august 1916, principele Carol deleaga conducerea catre comandantii prof. Gh.D. Mugur si prof. Gh. Murgoci.

Urmeaza mobilizarea cercetasilor, operatiune prin care fiecare cohorta isi aloca efectivele catre urmatoarele zone/specialitati, pregatite din timp: politie, curieri, telefonisti, telegrafisti, sanitari, transmitatori de ordine, usieri, informatori, inlocuitori functionari, paznici, ajutoare la munca campului, ajutoare in ateliere.

Se infiinteaza o noua distinctie, “Virtutea cercetaseasca de rasboiu”.

[descrierea insemnului Virtutea cercetaseasca de rasboi (VCR) 

si o insigna Virtutea Cercetaseasca din perioada interbelica]

Ecaterina Teodoroiu este supranumita Eroina de la Jiu pe cand este cercetasa sanitara si participa la Batalia de la Podul Jiului (octombrie 1916). Ulterior se inroleaza in armata romana.

Evolutia evenimentelor militare determina retragerea armatei, guvernului si a regelui in Moldova.

Epopeea cercetasilor in aceasta faza a razboiului este surprinsa extraordinar de realist in cartea “Eroi la 16 ani” a profesorului Alexandru Daia, cercetas la varsta din titlu, viitor comandant al Cohortei III Bucuresti in perioada interbelica si liderul cercetasilor seniori care au reinfiintat cercetasia in martie 1990.

[cercetasi in timpul campaniei din Moldova, sursa foto: Eroi la 16 Ani]

Prin efortul lor sustinut, cercetasii au reusit ca sa elibereze un surplus de combatanti pentru prima linie si au contribuit la mentinerea unor activitati vitale in spatele frontului.

Ca o recunoastere a acestui rol, in anul 1928 ia fiinta “Asociatia cercetasii din rasboiul 1916-1919”.

[insemnul "Cercetasii din rasboiul 1916-1919"]

Tot in perioada interbelica se ridica la Tecuci o statuie in memoria participarii cercetasilor in primul razboi mondial. Distrusa dupa al doilea razboi mondial, statuia este reconstituita dupa 1990, cu spriijinul cercetasilor.

Faptele fostilor veterani cercetasi au fost rememorate la evenimentele cercetasesti din anii '90.

🔊 Constantin Sapatino - un cercetas in primul razboi mondial

[inregistrare audio prin amabilitatea domnului Nicu Anusca, senior cercetas, membru de onoare ACT-RO]

Cu trecerea anilor vechii cercetasi au inceput sa ne paraseasca, unul cate unul. Mai intai veteranii / eroii cercetasi din primul razboi mondial. I-au urmat seniorii cercetasiei interbelice.

Este de datoria noastra sa ne aducem aminte de prima generatie de cercetasi si de sacrificiile lor, cu doar un an inainte de a sarbatori 100 de ani de la aparitia cercetasiei in Romania.

Alin Dimancescu

citeste si

• Inlocuind pe cei plecati, ajutand pe cei ramasi
• Marturia unui cercetas erou

foto decoratii: Iulian Lipovanu, ordersandmedals.ro, Richard Balko, okazii.ro
foto Ecaterina Teodoroiu: Daniel Siegfriedsohn
carte de membru Cercetasii din Rasboiul 1916-1919, reviste Cercetasul 1916, dedicatie Alexandru Daia, pagina jurnal: colectia Dimancescu

O excursie la Comana

Doua marturii inedite, vechi de 95 de ani:
-un articol publicat de profesorul Constantin Nedelcu, unul dintre primii instructori ai cercetasiei, cadru didactic la Liceul Gheorghe Lazar din Bucuresti (leaganul cercetasiei din Romania), membru marcant al miscarii in perioada interbelica

-relatarea excursiei, asa cum a fost notata in jurnalul sau (1915-1916) de catre tanarul cercetas Ioan Dem. Dimancescu, initiator al primei patrule de cercetasi (1913, alaturi de Dimitrie Dimancescu, fratele sau), comandant al Cohortei I Galben si al Legiunii Bucuresti in perioada interbelica.

Intr-o postare viitoare urmeaza reeditarea excursiei, cu plecarea din Bucuresti, cu masina. Trenul nu mai trage de mult timp pe peronul Garii Filaret, statie care a decazut la statutul de autogara si care inca mai asteapta promisiunea transformarii intr-un muzeu al cailor ferate.

Alin Dimancescu

Excursiunea de la Comana

Congresul instructorilor cercetasi din acest an si-a inceput lucrarile cu o proba practica, in cadrul unei excursiuni cercetasesti la Comana.

Excursiunea a fost aranjata de cohorta “Pastorul Bucur” cu o centurie formata din cercetasii cei mai harnici ai tuturor centuriilor din Capitala, repartizati in trei grupe de cate 30 de cercetasi. Fiecare grupa a fost condusa de catre un instructor asistat de catre doi consilieri tehnici. A fost deci, o stare ideala, cum, pana acuma, numai in putine locuri si la prilejuri rare se realizeaza.

Doua patrule au fost trimise inainte, dimineata, ca sa pregateasca locul bivuacului. Insasi centuria, cu toti participantii a plecat cu trenul de amiazi, in vagoane rezervate ce au fost puse la dispozitie de directia c.f.r.

In acelas tren au luat loc Alteta Sa Regala Principele Carol, comandantul Marei Legiuni, urmat de intreg Comandamentul si de biuroul congresului.

[Cercetasii imprejurul instructorului lor]

Cercetasii din Bucuresti mai facusera drumul acesta. Regiunea li era cunoscuta; multi au recitit in carnete observatiile ce si-au fost insemnat; dar n’au lipsit nici de aceia, cari n’au mai stiut ca langa Vidra se trece peste Sabar, langa Gradistea peste Arges si ca pe sub Comana curge Neajlovul. Li s’a spus din nou acuma. Cercetasii nu s’au dat jos in statii.

In gara Comana a asteptat una din patrulele trimise inainte si o grupa de onoare a cercetasilor din Giurgiu, impreuna cu d-l Iuca, prefectul judetului Vlasca unde ne aflam.

S’a format coloana de mars. Cercetasii s’au oprit la monumentul din sat si au ascultat descoperiti cuvintele rostite de d-l V. Suteu, comandantul Cohortei, intru comemorarea eroilor cazuti pentru Patrie la 1877 si la 1913.

[Vedere din curtea Manastirei]

Aci, toti instructorii au fost repartizati pe langa cate una din cele trei grupe ale centuriei, care acuma s’au despartit, avand sa execute, fiecare aparte, dupa ordinea de rotatiune fixata inainte, programa, care prevedea: 1) vizitarea Manastirei, cu explicari de istorie si archeologie; 2) o halta de popas pe marginea baltii, cu explicari din domeniul stiintelor naturale si higienei, si 3) vizionarea unei gospodarii taranesti, cu explicari de ordin national-economic.

Altetea Sa Regala Principele Carol a asistat rand pe rand, la o parte din exercitiile fiecarei grupe, si in acelasi timp s’a intretinut cu mult interes cu satenii.

Apoi centuria s’a adunat in fata Manastirei si a plecat spre locul bivuacului, la “Putul lui Sobaru”, urmand soseaua principala a Comanei. A fost de rara frumusete aceasta defilare a cercetasilor prin mijlocul satenilor gatiti in straie de sarbatoare si care aclamau cu nespusa dragoste pe inaltul lor oaspete, A.S.R. Principele Mostenitor. Toate casele erau impodobite cu drapele tricolore. Cercetasii constatau cu bucurie aspectul casutelor curate ce se insirue dealungul strazei principale si urmele de stare buna ce se zareau in fiecare ograda.

Ici si colo gaseam semnele lasate de patrulele trimise inainte.

Pe platoul de deasupra Comanei d-l colonel Popescu, dela Marele Stat Major, face o foarte instructiva expunere despre cetirea hartilor, cu exemple practice. De aci nu mai aveam departe. Intr’o poenita, iata corturile bivuacului. Cercetasii se instaleaza veseli, isi depun echipamentul, isi consuma merindele, si se odihnesc, ceea ce a dansii se manifesta in forma de jocuri.

Alaturea, in padure, Alteta Sa ia loc cu instructorii la o gustare cercetaseasca, servita cu indemanare de cercetasii din Giurgiu. Fiind ziua de Sf. Gheorghe, sunt aclamati d-nii Mugur, Adamescu, Murgoci si instructorii care poarta numele acestui patron. O echipa din centuria a V-a felicita deosebit pe d-l Murgoci, pentru interesul special ce a arata d-sa acestei centurii.

Dealtcum masa se termina iute, caci cercetasii si-au inceput sezatorile, si Alteta Sa asista.

Cand a dat sa se insereze, a trebuit sa gandim la plecare. Cantand a plecat centuria, si cu parere de rau, ca ziua s’a sfarsit atat de iute. Am ramas in urma cu grupa care avea sa adune corturile; cercetasii nu se indurau sa le ridice. “E atat de frumos aici; si macar o singura noapte sa fim dormit in corturi”… Plouase undeva, si adierea vantului aducea miros de livada frageda. O privighetoare incepu sa cante in crang, chiar langa noi; - dintre baieti, unii nu mai auzisera cantec de privighetoare in liber -; toti ascultam fermecati.

Trecand din nou prin sat, departe in urma coloanei principale, gasim oamenii vorbind in grupuri, spunandu-si reciproc impresiile zilei, cari le va ramane si lor neuitata. Ceeace se repeta in toate partile era multumirea lor de o fi vazut, acasa la ei pe Printul Tarii, ceeace i-a minunat, a fost bunavointa cu care s’au vazut agraiti si considerati de Alteta Sa Regala, si interesul personal ce a aratat Principele Mostenitor pentru tot ce priveste viata lor de sateni romani.

In gara, pana la sosirea trenului, se improvizeaza o a doua sezatoare, comuna din cercetasi si sateni, imprejurul Altetei Sale, cu cantece din fluer, cu doine.

Trenul pleaca, insotit pana departe de ovatii.

A doua zi, la congres, urma sa se discute excursiunea, sa se faca critica. Intr’adevar, era cate ceva de intregit, si de observat, de explicat. Dar, mult peste toate celelalte impresii a stapanit la toti participantii, multumirea profunda ce a adus fiecare din escursiunea aceasta, impreuna cu marturisirea sincera, ca fiecare a vazut ceva ce l-a interesat si a invatat ceva nou. Iar cand discursurile incepeau sa fe lungi, multi congresisti gandeau in sine, ce bine ar fi fost in fiecare zi cate o proba practica, ca cea de la Comana.

Prof. Const. Nedelcu

Excursia de la Comana

23 Aprilie 1916
La Congresul Cercetasilor din anul acesta s-a hotarat sa se faca o escursie model dimpreuna cu toti domnii instructori. Escursia a fost hotarata sa se faca la Comana.
Plecarea se hotareste pentru 1½ p.m. din gara Filaret.
Suntem repartizati toti cercetasii din Bucuresti in 3 mari grupuri. Grupa din care fac parte este sub comanda D-lui Profesor Const. Nedelcu. Instructorii din toata tara, precum si A.S.R. Principele Carol merg cu noi. Ajunsi la Comana vizitam monumentul din mijlocul satului, ridicat in amintirea celor cazuti la 1877. Grupa mea merge la Manastirea Comana unde domnul Nedelcu ne vorbeste cateva cuvinte: Aceasta manastire a fost intemeiata la 1462 de catre Vlad Tepes si reintemeiata la 1588 de Radu Serban Voda care a fost si este considerat adevaratul ei ctitor. [???]
Manastirea s-a tot stricat, pana cand Serban Paharnicul, Radu Voda Serban de mai tarziu s-a hotarat s’o ia sub ocrotirea sa si o modifica in 1700.
Calugarii greci pe mana carora incape mai tarziu o adusera intr-o stare de plans.
Dupa aceasta ocolim manastirea pe dinafara si ne oprim in fata locului din dosul manastirii unde un consilier tehnic ne vorbeste cateceva despre botanica si vietuitoarele ce traiesc pe marginea lacurilor. Vizitam apoi o gospodarie taraneasca de unde luam drumul spre padure. Aci fu asezat in graba un bivuac. A.S.R. si tuturor instructurilor li se serveste o gustare de catre cercetasii din Giurgiu. Dupa sezatoare ne indreptam spre gara Comana de unde luam cu totii trenul spre Bucuresti.

Ioan Dem. Dimancescu

surse:
1 - Prof. Constantin Nedelcu, Excursiunea la Comana, Cercetasul, Nr. 5, Mai 1916
2 - Ioan Dem Dimancescu, Jurnal de Cercetas, 1915-1916

vezi reeditarea excursiei in aprilie 2014 (Pe urmele unui jurnal)

Tabara cercetaseasca (III)

de G.M. Murgoci

Instalarea si randuiala taberei

După alegerea locului si facerea tuturor demersurilor, venim in camp sa ne instalam:
Nu e loc aci sa descriem toata desfasurarea instalarei si randuiala vietei intr’o tabara.
Trimitem la manualele lui Baden-Powell sau a Colonelului Royet. Vom aminti aci numai in treacat lucrurile si masurile cele mai importante:
Pentru alcatuirea unei tabere trebuiesc patru lucruri: a) Adapost, b) Ustensile, c) Provizii si d) Randuiala.

a) Adapostul
l. Cortul, de orice model ar fi, este adapostul cel mai potrivit taberei.
2. Se recomandă deasemenea facerea colibelor de craci (cu lemne sau scanduri) mult mai poetice si mai higienice. Cand poti sa faci coliba nu e nevoe de cort, dar sa o faci larga si inalta.
3. In noptile frumoase sa se doarma sub cerul liber (,,a la belle etoille") sau numai sub un adapost ingust pentru cap, contra rouei, etc.; atunci pui foaia de cort pe un strat de fan sau cetina. Sa nu dormiti nici pe fan prea aromatic, nici pe muschiu moale, dar umed. Hamacul e tot ce-i mai placut in asemenea cazuri.
4. In regiunile calde si uscate este bine de facut cortul pe o groapă de vreo l/2 m. adancime (bordei acoperit cu cort) care tine racoare si da inaltime cortului.
5. In locurile cu tantari, luati poloage, iar in regiunile de camp sau balta, cu ploi rari, pologul este chiar adapostul complect. Daca sunteti cu luntrea, intindeţi pologul chiar in luntre; e mai sanatos decat pe malul umed al apei.
6. Nu e nevoe ca asezarea corturilor sa fie in linie, ci dupa configuratia terenului, cautandu-se ca fiecare cort sa aiba locul cel mai bun (aplicatia principiului primului ocupant). Dacă terenul e uniform de bun, se pot aseza corturile in cerc cu deschiderea spre centru, unde va fi batatura, parul cu steagul, clopotul, vatra focului de seara si sezatoarea.
7. Sa se faca cu pricepere santurile si baterea tarusilor de sprijin si intindere, si sa se controleze mereu in timpul si dupa furtuna sau ploaie.
8. In regiunile cu nopti racoroase se poate pune cortului captuseala pe dinauntru (strat de aer, vezi Royet); iar daca pamantul are cat de putina umezeala, iti faci pat de pae sau fan, de cetine (cu cracute prinse putin in pamant) sau frunzis vested, asezat intre tarusi ca o saltea. Din pamantul santului faci loc ridicat, unde-ti incropesti o perna din ranita, o camasa sau pantaloni umpluti cu pae.
9. In jurul corturilor sa fie curat şi plăcut; nu batatura uscata ci o brazda-doua de floricele, iarba cosita marunt, o movilita, carari innisipate, anumite inscriptii de petricele, etc. Sa fie semnul in satucul pasager de locuitori cu gust si sentiment.
10. Nu inchideti noaptea corturile, decat cand va ploua; iar ziua aerisiti-le ridicand o aripa. Scoateti tot tarhatul la soare si scormoniti paele din pat sa le ia soarele.
11. Noaptea nu esiti desculti si desbracati afara din cort (mai ales spre ziua).
12. Mai la o parte de corturi faceti-va parcul de vehicule ce aveti (caruta, roaba, cotiga, etc.) precum si staulul de animale (cal, magar, caini, etc.).
Luati neaparat un caine de paza.

b) Ustensile
1. Aranjati odata pentru totdeauna ustensilele mari ce va trebuie pentru bucatarie si
masa (caldari, ciaoane de tuciu, tingiri, tigai (de arama), frigari, gratare, castroane si strachini mari, cofe sau galeti, etc. cutite si furculite de bucatarie, etc., precum şi topor, cazma, lopata, ferestrau mare, etc.) cari raman averea cohortei; se iau cu
inventar si se dau asemenea complecte si nestricate.
Se face un bordei (magazie) cu polite pentru pastrarea lor, cand nu sunt in uz. In bordei se tin in curatenia cea mai perfecta, spalandu-se politele cu lesie.
3. Fiecare cercetas sa-si aiba ustensilele lui si vesela de masa. Pe cat se poate cercetasii sa aiba lucrurile si instrumentele prescrise in echipamentul lor de patrula: o funie, un topor, o lopată, un tarnacop, un ferastrau, un felinar, etc.
4. Să se injghebeze cum se poate mai bine si mai frumos o „sala de mancare" sub un stejar batran, pe o piatra sau stanca potrivita, pe o terasa sau o taetura de pamant, ca ,,masa lui Traian". lmprovizati scaune din lemne, butuci, pietre, etc.
5. Faceti instalatie proprie (masa, scaune sau mobile, polite, etc.) Dupa fiecare masa sa se spele vasele si mesele. Curatenie, curatenie si iar curatenie!
6) Ingrijiti de un felinar mare, de clopot (o toba, o goarna, etc.), un par si scripeti pentru steag, etc.

c) Proviziile de alimente
1. Fiecare cercetas sa-si aduca cat mai mult de acasa, caci pentru timpurile de acum cred ca nu scapati nici cu 40 lei de cercetas hrana pe zi. Ce se aduce se socoteste
in bani si se tine seama la contul fiecaruia.
2. Dela instalare aduceti in tabara un sac cu malai, unul cu cartofi, unul mai mic cu fasole, roate de cascaval, un burduf de branza, o bucata de slanina, costite afumate si toate de ale bacaniei. Zilnic sa va cumparati numai lucrurile ce nu tin si cari trebue sa fie totdeauna proaspete.
3. Serviciul de bucatar se face de cineva priceput la gatit (ce se va schimba cu un altul in anumite zile, odata pe saptamana), dar aprovizionarea o va face un instructor sau un sef de grupa. Alergatura după provizii se va face de cercetasi trepadusi) cu schimbul. Pe langă bucatar în fiecare zi sa fie cu schimbul 2-3 ajutoare.
4. Proviziile se tin aşezate cu randuiala la racoare pe polite, in beciul-magazie. Acolo se va pastra si mancarile ce raman dela o masa la alta. Bordeiul sa aiba use buna: sa fie un metru in pamant, sa nu fie accesibil cainilor si animalelor rapitoare cu doua sau patru picioare.

5. In anumite zile de post se face o raita de toti cercetasii pentru adunarea buruenilor bune de mancare: stevie, urzici, macris, papadie, susai, ciuperci (atentie la cele veninoase), ciuciuleti, minatarci, bureti. Se va manca post cel putin de doua ori pe saptamana.
6. Bucataria să fie mai la o parte de corturi. Pentru usurarea la gatit, luati o carte de gatit sau invitati cate o ruda sa vie sa va arate. Curatenie si iar curatenie!
7. Aprovizionarea cu pae sau fan si lemne din apropiere. Sa nu se tae padurea verde, sa nu se strice lucrurile facute si sa nu se arda paele sau fanul. La lemne, daca nu esti in padure, sa se faca economie; focul sa tie cat sezatoarea.

d) Randuiala.
In tabara sa domneasca ordinea, activitatea, disciplina si curatenia.
a. „Ordinea si buna tinuta a taberei trebue sa stea in altceva decat in aparenta si in fatada".
2. „Disciplina in tabara nu se arata prin semne exterioare, ci prin fapte". (Royet)
3. Divizati in fiecare zi munca cu pricepere. Cautati ca fiecare cercetas sa aiba ocaziunea sa faca pe rand toate diferitele treburi din tabara: si ca planton, si ca ajutor de bucatar, si ca trepadus la aprovizionare, si la curatenia taberei, si la diferitele lucrari ale taberei, ca şi la excursii, jocuri, petreceri, etc. Cercetasi-musafiri, de stau mai mult de o zi, se pun si ei la treaba si la plata.
4. Faceti in fiecare zi un program de lucru, ceas cu ceas, desemnand pe fiecare cercetas la o anumita treaba. Treceti programul intr'un registru al taberei, unde se va nota toata activitatea si diferitele evenimente intamplate in tabara. Lasati timp si pentru lucru personal (vezi art. 12 de mai sus).
La plecare faceti un lucru care sa ramae ca o amintire de petrecerea cercetasilor acolo; e bine să fie un lucru de folos.
5. Nu neglijati sezatorile de seara si faceti-le variate; acestea-s adevarata scoala a cercetasului. Ele sa fie punctul de atractie pentru cercetasi si chiar pentru locuitori.
,,Acest foc al bivuacului, care dealungul veacurilor a fost in sufletul stramosilor nostrii in legatura tainica cu emotiile care incetul cu incetul au dat nastere dragostei de tara, vor redestepta aceleasi emotii in inima cercetasilor cari vor avea fericirea sa traiasca cateva clipe ca si strabunii lor in contact cu solul pe care acestia atata l'au iubit. Flacara curata a acelui foc, simbol a tot ce se inalta, triumfeaza si purifica, va destepta in fiecare cercetas constient de datoria lui si supus servitor si credincios al Patriei sale, idealul Tariei, al Virtutii si al Vitejiei". (Benoit).
6. In zilele de sarbatoare sau Duminicile, organizati o petrecere de zi (sau de seara) cu lucru cercetasesc, jocuri, cantece etc., la care invitati si lumea vecina. Puteti organiza chiar o serbare mai pretentioasa - de puteti sa aveti elemente destoinice - la oraşelul sau vreo statie balneara vecina, adunand astfel si fonduri, cu cari sa faceti excursii sau sa prelungiti statul in tabara.
8. Nici o economie in ce priveste higiena si curatenia. Aranjati latrinele dupa regulile militare (un sentulet cu pamant marunt la indemana pentru acoperit). Sa nu fie aproape de isvoare sau fantani. Ingrijiti de desinfectante (hipoclorit de calce, sulfat de fer, etc.)
9. Alegeţi locul de scaldat, aranjati un dus cu o stropitoare (sau chiar o galeata agatata intr'un copac si se hatana cu o sfoara). Nu faceti economie la sapun, nici la apa pentru spalat, oricat de departe ar fi sau greu de adus.
10. Resturile de la bucatarie si masa puneti-le la un loc anumit, intr'o groapa si le ardeti din cand in cand. Maturati batatura si in jurul corturilor, iar gunoaele, hartiile, paele, etc. din batatura sau „sala de mancare" le dati la foc. Curatenia sa domneasca peste tot. Une nu-i curat, nu poate fi veselie.
11. Lucrul in tabara si in general traiul sa fie liber; cat se poate de mult umblati cu capul descoperit, cu picioarele goale si umblati in bluza (sau camase) subtire si cu manecile suflecate.
12. Cand spargeti tabara vedeti sa nu uitati ceva din ustensile, sau din echipament sau din accesorile corturilor. Astupati gaurile si latrina, curatiti gunoaele si le dati foc, adunati paele gramada, datuiti ce aveti de prisos din provizii etc.. Locul sa ramae tot asa curat ca si cand ati tabarat.

vezi si:

• Despre tabara (partea I)
• Pregatirea unei tabere (partea a II-a)
• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Tabara cercetaseasca (II)

de G.M. Murgoci

Pregatirea unei Tabere

1. Epoca de esirea cercetasilor in tabara trebue considerata anume pentru o anumita localitate; aci nu se poate lua o dispozitie generala, caci clima variaza de la loc la loc si cand e frumos intr’o regine a tarei, tocmai atunci se paote sa avem o perioada de ploi in o alta regiune. In genere, tinand cont de climatul Romaniei si de faptul ca cei mai multi cercetasi sunt elevi de scoala, epoca cea mai priincioasa de tabara e intre 15 Iulie si 1 Septembrie. Atunci campul este pe jumatate liber, caci bucatele in afara de porumb s’au strans; vanatoarea nu este inca complect libera, iar manevrele militare n’au inceput.
N’ar fi practic sa stingherim pe tarani la munca campului sau sa interferam cu exercitiile militare. Cat priveste pe vanatori (cari in alte tari invinuesc pe cercetasi ca le sperie vanatul) putin ne intereseaza; sanatatea cercetasilor ne e mai scumpa decat succesul sportului lor. Si apoi Porunca XI din legea cercetasului!

2. Durata taberei va depinde de bugetul trupei si de invoirea parintilor. Este de dorit ca cercetasii sa ia parte la tabara in numar cat mai mare, dar trebue sa cerem totdeauna consimtamantul parintilor. Mai ales la noi, in aceasta privinta instructorii vor trebui sa dea dovada de multa pricepere si putere de convingere.
Pentru ca totul sa mearga bine si pentru ca sa nu se piarda toata vremea cu lucrari de instalare, ar fi de dorit ca o tabara sa tie cel putin 10 zile (ca sa fie si o Duminica in timpul de tabara). Pentru mai multa eficacitate se recomanda doua saptamani.

3. Tabara nu va fi la o departare mai mare de 4-5 km (o ora de umblat) de un centru locuit; nu in varful muntilor si nici in mijlocul baltilor sau al campului. Aceasta pentru ca: 1) familiile sa poata veni usor sa-si vada copii; 2) pentru a se putea lesne trimite acasa sau la un spital cercetasii indispusi sau bolnavi; 3) pentru ca distanta pe care se va transporta materialul mai greu sa fie mai scurta; 4) pentru a se putea ridica tabara si instala cercetasii in case, in caz de vreme foarte urata, pe timp indelungat; 5) pentru a se putea usor aproviziona cu cele ce le trebe zilnic.
Pitorescul si orizontul deschis nu trebue uitat si pierdut din vedere, precum si un loc mai larg pentru exercitii.

4. Dupa ce va fi stabilit timpul si regiunea sefii de trupa vor face cu mult inainte diferite explorari minutioase pentru gasirea terenului celui mai potrivit. Vom alege pe un loc mai asezat sau putin inclinat, pe terenuri permeabile (pe cat posibil nisipoase) pentruca aceste sunt cele mai sanatoase caci apa carand de la suprafata miasmele nesanatoase si traversand cu usurinta straturile solului le duce mai la fund. Apoi in timp de ploae nu stagneaza mult apa si nu se face noroi mare. Vom fugi deci de soluri mai putin permeabile (argiloase), chiar daca la suprafata ele ne-ar ispiti printr’o verdeata ademenitoare. La cea mai mica ploaie, totul se va transforma in baltoace de noroi.

5. Se va cauta si vecinatatea unei ape curgatoare; dar tabara nu se va face chiar la marginea unei garle sau unei balti, pentru ca tabara sa nu fie invaluita in aburi ce se ridica noaptea pe suprafata apei. Se va tabari deci mai pe coasta, camla 100 de m departare de rau sau elesteu.

6. Conditia cea mai importanta insa o va forma prezenta unei ape bune de baut in apropiere, fie din isvoare ori fantani, toate cercetate in prealabil asupra calitatii si a curateniei. In carti militare tiparite acum se da indicatiunile simple asupra modului de a recunoaste o apa buna de baut si asupra filtrarii ei in mod sumar. Acestea nu ne vor impiedica insa de a ne informa de la autoritatile unei localitati (primar, institutor etc.) pentru a ne informa ca apa ce ne intereseaza ofera toate garantiile. De exista vreo banuiala, vom trimete o proba de apa spre analizare unui laborator de chimie sau bacteriologie, unde aceste analize se fac pe gratis. Cand va fi vreo banuiala si totusi nevoie de intrebuintat, apa de baut se va firbe un sfert de ora si se va lasa sa se raceasca.

7. Seful de trupa va alege un loc oarecum umbrit, caci o tabara fara picatura de umbra n’ar avea nici un farmec si va fi chiar tare neplacuta. Se vor evita insa arbori prea stufosi, care sa nu lase sa treaca o adiere de vant si o raza desoare si sub care cresc palcuri de ciuperci. Ciupercile sunt cea mai buna dovada ca solul este umed si deci nesanatos. In tabara cautam sanatate si soare care nu numai ca e datator de viata naturei, dar este distrugatorul microbilor si medicamentul universal contra tuturor bolilor. Realizati insa ca intotdeauna soarele in tabara sa fie si cu umbra.

8. Dar inainte de a stabili tabara este nevoie de autorizarea proprietarului locului sau a comunei. Aceste demersuri vor privi pe seful taberei. Ele se vor face pe cat posibil inainte si in scris.
La instalare vor atrage atentia cercetasilor la art. X “respecta avutul altuia” si ca nu le este permis de a taia craci si frunzis din toate partile, caci s’ar expune la plangeri si nemultumiri si ar devasta repede padurile din imprejurimi, gresind si asupra articolului XI din lege. Sefii de trupe vor lua prealabil intelegere despre portiunile de padure unde taierea crengilor, strangerea lemnelor uscate etc. este permisa.

9. Domnii instructori sa-si intipareasca bine in minte ca trebuie sa vegheze in tot timpul instalarii si al sederii afara in camp la indeplinirea celor mai riguroase masuri sanitare si de higiena. Fiecare tabara va avea o ladita cu farmacie si pansamente pentru primele ajutoare. Ar fi de dorit ca orice trupa mai numeroasa sa fie insotita de un doctor sau student in medicina. In orice caza sefii de trupa se vor aranja astfel ca sa aiba la dispozitie intr’un caz urgent un medic din apropiere. Un examen medical trebue facut impreuna cu cantarirea cercetasilor; dupa statul in tabara, ei se vor cantari iarasi.
Se va trimite acasa un cercetas care ar da semne de oboseala prea mare sau de o indispozitie serioasa. Pentru aceasta se va trece zi cu zi in revizie toti cercetasii, imediat dupa sculare.

10. Veselia si voia buna sa domneasca in tabara; nu exista morocanosi sau pretentiosi in tabara.
Cu cat cercetasii vor fi mai numerosi, mai darnici si mai saritori la lucru, cu atat mai multa veselie va domni printre ei si cu atat vor trai mai bine, deoarece munca si cheltuielile generale la care vor contribui toti vor fi astfel usurate. Sa se pue aceasta in vedere cercetasilor din vreme.

11. Intr’o tabara sub un instructor sa nu fie mai mult de 30 cercetasi. Daca sunt inscrisi pentru tabara ai multi cercetasi decat o grupa, se va alcatui o alta tabara in vecinatate, sub conducerea unui alt instructor.
Daca sunt mai multe tabere, atunci fara pierdere multa de timp, grupele dintr’o anumita regiune se vor putea intruni intr’un singur camp, unde se fac exercitii in comun, jocuri si concursuri cercetasesti.

12. Alcatuirea unei tabere se poate face numai pentru petrecerea in aer liber si la soare, sau pentru ca cercetasii sa faca si o anumita lucrare ca: cercetarea unei regiuni, unui sat, unui munte etc., din punct de vedere stiintific, economic sau social. E de dorit ca cercetasii sa vie cu colectii sau cu un lucru manual facut de ei in tabara, iar pe locul taberei sau in apropiere sa se faca un lucru de pomina cercetasilor.

vezi si:

• Despre tabara (partea I)
• Instalarea si randuiala taberei (partea a III-a)

• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Tabara cercetaseasca (I)

de G.M. Murgoci

Dintre mijloacele de educatie ale cercetasiei cel mai important si mai caracteristic, si de sigur cel mai important pentru cercetasie, este tabara. Nu numai ca nu s’a gandit cineva sa preconizeze viata si lucrul de tabara in programele scolare sau in viata scolarilor, dar nicaieri activitatea de tabara nu-i utilizata, afara de armata.

Cu totul altceva este tabara cercetaseasca.
Un grup de cercetasi isi intind corturile pentru o bucata de vreme in lunca unui rau, pe tapsanul unui deal, langa un isvor de munte sau la marginea marii. Si acolo sub conducerea unui instructor si prin conlucrarea lor si viata comuna trag din natura toate foloasele ce ea le ofera: aprecierea frumosului si pitorescului din peisaj; respirarea aerului curat, racoros de dimineata; odihna sub pacla arsitei de vara; miscarea in aer liber sub bataia razelor de soare datatoare de viata; cercetarea pana in adancul lor a bogatiilor de stiinta, de viata si de pilda ale naturei; lucru productiv in aer liber pentru folosul sau sau al altora.

Numai in tabara se poate face toata educatia cercetaseasca; in viata de tabara ai ocaziunea, nu numai sa atingi, ci sa aprofundezi si sa precizezi toate problemele din instructia si educatia cercetasului.
Acolo, afara de sgomotul orasului, in aer curat, cand in arsita soarelui, cand la racoarea crangului verde, in apropierea isvorului limpede, in mijlocul florilor si nenumaratelor vietati, va simti el ca este om, o vietate superioara, ce are o menire pe pamant, sa faca ceva bun.
Acest fel de viata s’a impus dela inceput lui Baden-Powell si el cand si-a scris manualul de cercetasie “Scouting for Boys” n’a facut nici capitole, nici parti pe specialitati, nici cine stie ce impartiri sistemice si pedagogice, ci tot materialul lui l’a impartit pe timpul linistit de invatatura in tabara. Cartea lui are 28 de “Camp fire Yarn” cari au fost traduse in romaneste cu bivuac; dar nu e nimerit. “Camp fire Yarn” este “sezatoarea (povestiri) din jurul focului de tabara”. In aceste sezatori in mijlocul naturei indica Baden-Powell sa se faca toata sistematizarea si precizarea invataturilor si experientei ce capata cercetasul zi de zi.
De altfel aceasta metoda nu-i o inovatie la noi. Urmand aceasta indrumare si practicand viata de tabara, noi cei din orase, nu vom face decat sa ne intoarcem la adevaratul fel de viata al Romanului, ne intoarcem nu numai la natura ci si la viata stramosilor nostri. Putine sunt natiile cari, prin ocupatiile lor, sa duca o viata in aer liber si de camp ca Romanul.

In alte tari, chiar si in sate si catune, viata e aproape aceea din orasele noastre, viata cercuita in barierele orasului, munca intensa si in sila, adesea inchisa intre patru pereti cu aer viciat.
La noi, ocupatiile de predilectie ale Romanului sunt agricultura si pastoritul ce reclama viata si lucrul afara pe camp. Multumita faptului ca populatia e inca rara si campurile intinse nelocuite,

adesea omul e nevoit sa-si paraseasca casa din sat si pentru luni de zile sa-si faca o coliba sau un bordeiu, uneori sa se adaposteasca saptamani intregi sub caruta lui, la capatul ogorului. E o viata dura, lipsita de multe, uneori chiar de apa cum se cade, dar e o viata sanatoasa, de schimb continuu de energie si de satisfactie.
Asa-i si viata cercetasului.
Dar pastoritul? Aceasta ocupatie obliga pe om la o viata mai grea dar complecta, de poezie si de lucru in larg: totdeauna lupta cu elementele naturii si animalele salbatice a facut pe om atent si neobosit; trepadatul pe drumurile vechi, catre balta si catre munte, il invata multe lucruri vechi si noi., vede lume straina, le invata limba si vine in atingere cu toate straturile societatei. Si apoi e o viata libera; agricultorul e robul pamantului, ciobanul este cutreeratorul tarilor, e prototipul cercetasului.

Noi prin cercetasie revenim la viata sanatoasa si simtirea naturala, caracteristica neamului nostru. Cu viata de tabara si cercetasul de oras se intoarce iar in inima neamului; se va simti ca devine mai roman.

In America sunt societati cari organizeaza “camp”-uri mari, cu zeci de corturi si poti petrece in tabara ca intr’un hotel, avand totul in cort, si masa comuna, table d’hôte.
Dar in America cate nu se intreprind pe baza acestei noi experiente. Unii s’au apucat ca sub ademenirea vietii de bivuac, cu picnicuri si excursii organizate in camp, cu petrecere sub cerul liber si la focul de seara din geana padurei, sa faca propaganda si opera de educatie religioasa, inaugurand sistemul asa numit “Chatoqua”.

De aceea si noi nu gasim destule cuvinte ca sa va recomandam sa organizati si sa atrageti cat mai multi cercetasi in viata sanatoasa si recreatoare a taberei.

Viata de tabara se poate desfasura in doua feluri: 1) pe loc, tabara stabila; sau 2) in caravana cutreerand tara, “ca tiganii cu cortul”.
Stiu toti de cata poezie e plina viata, dupa unii si in multe privinte mizerabila, a tiganilor laeti. Aceasta viata, odata libera ca vantul sub cerul intins, a fost descrisa in culori vii de nenumarati poeti.
E plina de sanatate, de invataminte si de distractii viata de cutreerator, dar pentru inceput suntem de parere sa se organizeze tabere stabile, in apropierea localitatii cohortei, sau mai departe, unde ar gasi cu cale domnii instructori.

La organizarea unei tabere sa se aiba in vedere urmatoarele recomandatiuni:

vezi si:

• Pregatirea unei tabere (partea a II-a)
• Instalarea si randuiala taberei (partea a III-a)

• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Istoricul Cercetasiei (II) - Introducerea cercetasiei in Romania

Cu prilejul comemorarii a 15 ani de cercetasie in Romania, dela recunoasterea legala a societatii,
dupa “Le livre de l’eclaireur” de D-l Colonel Royet si o “Scoala de imputernicire” de D-l G.D. Mugur,
de Valeriu Tebeica – Comandantul Cohortei IV Bucuresti si secretar al Marei Legiuni de Cercetasi

(continuare)

Introducerea cercetasiei in Romania

Cea dintai comunicare la noi asupra cercetasiei a facut-o raposatul profesor universitar Gh. Murgoci intr’o sedinta a Asociatiei Sportive. Calatorind prin Englitera a dat in plimbarile sale campenesti peste niste patrule de Boy Scouts. La inceput a suras de acesti baieti bizari cari ii aminteau prin imbracamintea lor de oamenii lui Mungo-Park, dar urmarindu-i de aproape in rosturile lor a ramas viu impresionat de educatia scout-ista. S’a pomenit deodata din sceptic ce era, un entuziast al acestei institutiuni de educatiune sociala facuta in mijlocul naturii si calauzita de ea.

Intors in tara a comunicat ideia Asociatiei Sportive si a propus intemeierea unei sectiuni de “Boy scouts”, sub numele de “Pandurii Romaniei”. Nu ar fi fost rau. Principele Carol ca fost de parere ca in loc de “panduri” sa li se zica “Cercetasi”. Numele acesta era sugerat de cuvantul “eclaireur”.

Aceasta comunicare, precum si propunerea numelui s’au consemnat in procesul-verbal al acelei sedinte, proces care s’a publicat spre lamurire si in “Buletinul Cercetasilor”.

Ideia comunicata de Gh. Murgoci ramasese cunoscuta unui numar restrans de persoane. Nu fusese adusa la cunostinta obsteasca. Aceasta o face d-l Gabriel Giurgea, care nu stia nimic despre comunicarea profesorului Murgoci. D-l Giurgea a publicat in anul 1913, in primele zile ale lui Noembrie sub initialele G.G., o brosura pe care a trimis-o directiunilor tuturor scoalelor secundare din tara, in care vorbea despre cercetasie. Aceasta brosura e intaia publicatiune in Romania, asupra Cercetasiei. Dela aparitia ei, Cercetasia incepe sa fie cunoscuta si la noi.

Intre comunicarea profesorului universitar Murgoci si publicatiunea d-lui Giurgea, in vara anului 1913, cativa elevi dela liceul “Lazar” – fratii Dimancescu, Berindei, Taranu, Mortun, Nistor, Babes, Bogdan si altii – inspirati de un articol asupra cercetasilor francezi, cetit intre ei in “Lectures pour tous”, formasera vre-o doua patrule de cercetasi a caror activitate s’a redus la cateva excursii prin Bucegi.

Entuziasmati de viata in natura, hotarara sa se organizeze dupa normele scoutismului englez.

In vremea aceasta apare si brosura d-lui Giurgea.

In rezumat,

ideea este comunicata intaia oara de profesorul Murgoci,

inceputul miscarii se datoreste elevilor de mai sus,

iar sistemul de educatie scoutist e adus la cunostiinta tuturor prin publicatiile domnului Giurgea…

Toti insa erau straini unii de altii.

D-l Marin Demetrescu, directorul liceului “Lazar” primeste cu bucurie miscarea elevilor sai, iar d-l Vladimir Ghidionescu, doctor in filosofie, care cunostea cercetasia din Germania si care urmarise inceputul acestei miscari in Elvetia, se asociaza la ideia elevilor si tine in localul acelui liceu cea dintai conferinta asupra Cercetasiei.

Vrajit de idee se asociaza la lucru si d-l Colonel adjutant Gr. Berindei, care ia asupra-si conducerea miscarii. D-l colonel Berindei studiaza organizarea de aiurea. Intra in legatura cu Cheradame si Borel si intereseaza o multime de persoane: profesori, ofiteri, ziaristi, oameni de litere etc. si executa cu primii cercetasi o serie de exercitii practice scoutistice, prin imprejurmile orasului Bucuresti.

Toti entuziastii ideii starnite, d-nii Colonel Berindei, Gabriel Giurgea, Vladimir Ghidionescu, maiorii, azi generali, Manolescu, Uica, capitanii si locotenentii, azi coloneii Simboteanu, Panaitescu si Manicatide pun bazele primului comitet. Acest comitet restrans a fost samburele miscarii cercetasesti pe care Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice o lua sub auspiciile sale. Din el s’a desvoltat asociatia in formele ei de azi.

In vara anului 1914, isbucnind rasboiul european, acesta se resimte si la noi ca si peste tot.

De astadata cercetasia apare ca o necesitate, in viata noastra sociala si nationala, fapt care determina pe d-l col. Gr. Berindei ca intr’o audienta anume, sa arate Regelui Carol rostul cercetasilor, care si incepusera sa se organizeze in cuprinsul tarii. La aceasta audienta, au fost de fata si Regele Ferdinand, care imbratiseaza cu tot sufletul miscarea cercetaseasca, dandu-i in mod foarte larg tot sprijinul sau, sustinand infiintarea unei cohorte pe valea de sus a Prahovei. Si astfel, la Sinaia, in poiana pe care Marele Rege Ferdinand I a botezat-o “poiana Cercetasilor” incepe adevarata viata cercetaseasca, asa cum a visat-o si o traieste Lordul Baden-Powell, in mijlocul padurilor si campiilor din Englitera. Din experientele de acolo a esit forma din urma a organizatiei cercetasilor si s-a plamadit apoi, potrivit cu firea si cu traditiunile de viata ale poporului nostru, programul general de lucru. Acolo s’a vazut pentru ntaia oara – Principii Regali - instruind pe copiii oamenilor din popor si interesandu-se staruitor de toate amanuntele vietii lor sufletesti.

Odata cu intrarea Principilor Regali in cercetasie incepe si raspandirea ideii in celelalte orase ale tarii.

Ca prin farmec se constituie legiune dupa legiune purtand fiecare numele unui Voevod sau al unei Domnite din trecut.

Asociatia “Cercetasii Romaniei” numara in anul 1915 treizeci si patru Legiuni, cu cincizeci si opt Cohorte raspandite pe intreg cuprinsul Tarii, avand 192 comandanti si instructori si 12.966 cercetasi inscrisi.
Miscarea devine din ce in ce mai puternica si in primele luni ale anului 1915 membrii comitetului din Bucuresti au preocuparea de a potrivi regulile si intocmirile cercetasesti cu faptele ce se petrec in diferitele parti ale tarii. In acest scop se voteaza de catre comitetul central un nou Regulament de administratie, care se publica in Aprilie 1915, apoi un Regulament al Cercetasului care arata indatoririle speciale ale baietilor cercetasi.
Dupa aceste norme, Asociatiunea este formata dintr’un comitet central compus din 25 membri, care dirije si supravegheaza intreaga miscare a institutiei “Cercetasii Romaniei”.
Pentru inlesnirile lucrarilor, comitetul central a incredintat puterile sale unei delegatii compuse din presedinte, dintr’un vice-presedinte si din mai multi membrii, intre cari intra directorii serviciilor.
Gasesc nimerit sa comunic compunerea acestui birou: Principele Carol, Col. Gr. Berindei, Gh. D. Murgoci, L. Catargi, Th. Florescu, Gh. Adamescu, G. Giurgea, Gh. Murgoci, V. Ghidionescu, Gh. Pascu.
In urma intocmirii statutului si regulamentului si in baza jurnalului Consiliului de Ministri, Asociatia “Cercetasii Romaniei” a fost recunoscuta de persoana morala si juridica de catre Corpurile Legiuitoare prin legea promulgata la 8 Aprilie 1915.
Pentru a asigura bunul mers al activitatii cercetasilor s’a hotarat ca o data pe an sa se tina un congres al Comandantilor.
Astfel, in zilele de 15-18 Martie st. v. 1915 a fost primul congres al Comandantilor tinut la Bucuresti.
Al doilea Congres s’a tinut in zilele de 21-23 Aprilie st. v. 1916, tot la Bucuresti, cu ocazia caruia s’a organizat si un mare bivuac cercetasesc la Sosea, acesta fiind o frumoasa demonstratie de propaganda cercetaseasca.

Anii 1916-1918 sunt anii de epopee ai “Cercetasiei Romane”, legate de viata si soarta tarii noastre.

Anii 1919-923 sunt ani grei de refacere si oscilare ai cercetasiei, intre un trecut plin de incercari grele si un viitor frumos si stralucitor.
Perioada 1924-1928 marcheaza o etapa de stagnare si de dezorientare in viata Cercetasiei Romana pentru ca in

Anul 1929 sa recheme la o viata noua si activitate plina de energie, constructiva si unitara, tineretul romanesc de pretutindeni, prin Glasul viu al A.S.R. Principelui Nicolae Inalt Regent care a luat in mana fraiele si conducerea destinului Cercetasiei Romane.
La chemarea A.S.R. Principelui Nicolae, facuta in Ianuarie 1929, si manifestata prin primul Congres al Comandantilor tinut dupa Razboiul de Reintregire, intreaga suflare romaneasca, prin tineretul si intelectualii ei, profesori, militari etc. au alergat, punandu-se sub Inalta Comanda a S. Sale Regale, in slujba nobilei idei a Cercetasiei si a Patriei, legandu-se prin cuvantul de Cercetas si in fata altarului ca: vor sluji cu dragoste Patria si Regele, vor ajuta pe aproapele lor, se vor supune “Legii Cercetasului”.
Al doilea mare congres si bivuac al Comandantilor cercetasi, tinut dupa rasboiul de Intregire, in zilele de 23-25 Aprilie crt., este cel mai nimerit prilej pentru tot ce este “cercetas” sa dovedeasca intai Marelui lor Comandant A.S.R. Principelui Nicolae si apoi tarei intregi, cum au stiut sa-si respecte “cuvantul dat” pana acum, iar Tarii prilejul cel mai fericit, sa-si verifice fortele crescande ale neamului in “Cultul Patriei si al Eroilor” si al Iubirii de aproapele.
Congresul Comandantilor si cercetasilor din acest an este sarbatoarea noastra si a Tarii intregi, este chezasia a 15 generatii de cetateni puternici, constienti si demni cari manifesta si astazi cu acels cald entuziasm si idealism cu care au alergat acum 15 ani in randul Cohortelor de Cercetasi, convinsi ca prin aceasta vor fi si mai folositori Patriei si Regelui, insufland aceeas credinta atat de necesara tineretului de azi, pe care il conduc.
In memoria tuturor Comandantilor si Cercetasilor care au cazut la postul de onoare, fie in timp de rasboiu, fie in timp de pace si al caror nume se vor pomeni, la 23 Aprilie, cand veti depune voi toti cei noui in cercetasie Legamantul vostru in fata altarului, si cu ochii tinta la Marele Vostru Comandant, El insus un Erou, descoperiti-va.
Si Voi toti ceilalti, Comandanti si cercetasi, frati si camarazi, cu toti cei placati din mijlocul nostru, plecati-va capul, intr-o minuta de tacere, in semn de pioasa reculegere si recunostiinta.

articol publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.2, Aprilie 1930


vezi si:

• Istoricul Cercetasiei (I)