de Dimitrie Dem. Dimancescu
Consul al Romaniei la San Francisco
Daca cercetasia* se poate mandri cu inalta cinste de a avea ca initiator si parinte spiritual pe M.S. Regele Carol al II-lea, Liceul Lazar poate reclama onoarea de a fi leaganul primilor cercetasi romani.
In vara anului 1913, in chip spontan, doua mici grupe de elevi ai Liceului Lazar, cari isi petreceau vacanta la Sinaia, s’au organizat din proprie initiativa in patrule de cercetasi, inspirati de un articol, care aparuse in revista franceza Je sais tout, sub semnatura capitanului Royet. Prima patrula fu alcatuita de cele doua perechi de frati Berindei; a doua din Alexandru Bogdan, Ionel Andronesccenteru si fratii Ioan si Dimitrie Dimancescu.
Al doilea grup fu chiar cutezator in aspiratiile sale, incercand sa formuleze o lege si un juramant, adaptate dupa juramantul si decalogul cercetasilor francezi, adoptand deviza “Gata Oricand”, iar ca simbol, un arc si o sageata.
Din initiativa acestui grup, in toamna aceluiasi an, dupa deschiderea scoalelor, cu autorizatiunea Directiunei, o adunare fu convocata in amfiteatrul Liceului Lazar, pentru a pune baza “Legiunii Cercetasilor Romani”. Cei prezenti adoptara prin aclamatiune legea si regulamentul propus. Cum insa se puse dela inceput conditiunea ca nu puteau fi primiti decat acei cari isi puteau procura uniforma, destul de scumpa pe atunci, numai 35 de insi depusera juramantul. Costumele fura cumparate din Franta si aduse in tara, cu mari greutati. Pentru camasile de cercetasi, care erau de lana, vama impuse o taxa, care intrecea pretul intregei uniforme. “Legiunea” fu silita sa ceara un imprumut, care ii fu acordat de colonelul Berindei, care incepu prin a fi creditorul nostru, pentru a asuma mai apoi, conducerea noastra. Familiei Berindei ii revine astfel dubla cinste de a fi dat “Legiunei” patru dintre primii cercetasi si primul lor comandant.
Astfel, Liceul Lazar fu primul cuib de cercetasi, un cuib cald si ospitalier, in care director si profesori, cu totii deopotriva, intelesera sa sprijine, fara nici un fel de stanjenire, un avant, pe care Principele de Coroana de atunci, Regele de azi, l-a inglobat in minunata institutiune a cercetasiei romanesti organizate, al carei Inalt fondator si organizator a fost.
Pe carnetul unuia din primii cercetasi, Marele Comandant de atunci si Supremul Comandant de azi, a scris: “contez pe voi pentru ziua de maine”. Cercetasii de ieri, ai Liceului Lazar, cercetasii de azi ai intregei tari, vor sluji Marelui Voevod Mihaiu, pe cari, ca si Augustul sau Parinte, va putea conta pentru ziua de maine.
Pe acelasi carnet, Paul Pantzu, unul din primii cercetasi ai Liceului Lazar, nota modest ca era fericit sa faca parte dintr’o legiune, a carei lozinca era: gata oricand. Pe prima lista de morti din razboiul intregirei, numele lui Paul Pantzu fu inscris cu sange. Astfel, din primul cuib al cercetasiei, Liceul Lazar si-a luat zborul primul ostas, cazut pe culmile Carpatilor.
La zile grele, ca si la zile mari, gandul nostru, al celor dintai c ercetasi ai Liceului Lazar, ni se indreapta catre cuibul de odinoara, catre ALMA MATER, unde in prima tinerete s’au otelit mintea, gandul si trupul. Alaturea de cei de azi si cei de maine, cantam acelasi imn:
“Gata oricand, tot inainte, cercetatori pe drumuri sfinte, voi ce intrupati in gand si dor, speranta intregului popor…”.
San Francisco, California
Ianuarie 1935
* Dupa multe dibuiri, cuvantul francez “eclaireur” a fost tradus sub forma “cercetas”, sugerata de Mihail Mitilineu, colegul meu de clasa si de banca, acum secretar de legatiune in Corpul Diplomatic Roman.
articol aparut in Monografia Liceului “Gheorghe Lazar” din Bucuresti, 1860-1935, pag. 295-297, Institutul de Arte Grafice, Bucuresti, 1935
citeste si:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu