Virtutea Cercetaseasca de Bronz. Nicolae Decusara.

(recompense)

Virtutea cercetaseasca in varianta interbelica avea 3 clase: bronz, argint si aur.

Cea de bronz se acorda doar cercetasilor (nu si comandantilor sau personalitatilor) pentru o "activitate cercetaseasca deosebita" sau "acte de iscusinta, vitejie sau jertfa de sine in folosul altora".
Ce insemna asta la modul concret? Sa vedem un caz cunoscut.

In anii '30, 8 Iunie era una din cele mai importante sarbatori (Ziua Restauratiei), fiind data la care isi incepuse mandatul regele Carol al II-lea in anul 1930.

Parada din anul 1936 se desfasura pe campul Cotrocenilor (situat pe dealul Cotrocenilor, langa Palat, zona de astazi a fabricii Apaca).

In prezenta regelui si a invitatilor, dupa inceperea oficiala a programului, una din tribunele construite pe un schelet de lemn a cedat. Manifestatia a fost oprita, au fost sute de raniti si zeci de morti. La fata locului s-a instaurat panica, lumea a inceput sa fuga, cei raniti strigau dupa ajutor etc. O relatare extraordinara a unui participant la eveniment puteti sa citi aici*.

In aceasta situatie cu totul speciala, cativa cercetasi au actionat cu sange rece, pentru a transporta ranitii la punctul de prim ajutor.

Comandamentul Centuriei a V-a a transmis presei un comunicat:

"In timpul lucrarilor de salvare a victimelor din tribuna prabusita pe platoul Cotroceni, s'au distins urmatorii cercetasi din Centuria V-a "Ultimul strajer al Capitalei" din cadrul Cohortei IV Verde "Marele Voevod Mihai" repartizati la postul de prim ajutor:

1) Nicolae Decusara, desi isi avea mama si matusa ranita, cu un curaj si devotament vrednic de admirat a continuat a da ajutoare ranitilor, transportandu-i la postul de prim ajutor.

2) Mircea Mihailescu, Octavian Mihailescu, Ion Emil, Marsu Vasile si Popescu Valter, Caldararu Alex, Eugen Doleanu, Paraianu Mihail, toti tineri intre 15 si 17 ani au ajutat la transportarea ranitilor dand dovada de un devotament si o abnegatie mai presus de orice lauda.

S'a mai distins si Comandantul de Centurie Traian Mitroiu, Cohorta Pitesti, care a depus tot curajul sau la ajutorul ranitilor."

 

La scurt timp Nicu Decusara avea sa primeasca Virtutea Cercetaseasca de Bronz.

Modul in care s-a comportat in aceasta situatie nu a fost intamplator. La cei 17 ani ai sai, Nicolae Decusara era un cercetas cu 8 ani vechime, participase deja la doua jamboree (la prima - Sibiu/1932, plecand din Bucuresti pe bicicleta), iar peste numai doua luni urma sa participe la a treia (Brasov).

Destinul sau avea sa fie legat si de reinfiintarea cercetasiei (ca miscare) in anul 1990, cand a facut parte din grupul condus de Alexandru Daia (fostul sau comandant de la Cohorta IV Verde), insufletind tanara generatie si formand cateva promotii de cercetasi in spritul cercetasiei traditionale.

Alin Dimancescu

* din anul 1934 Cercetasia, pastrandu-si structurile, fusese trecuta sub comandamentul Strajii Tarii in cadrul Oficiului pentru Educatia Tineretului din Romania (OETR); existau in paralel cercetasi si strajeri, situatie care va dura pana in ianuarie 1937, cand se desfiinteaza Cercetasia

foto insemn VC de Bronz + articole din presa vremii: colectia Nicu Decusara (prin amabilitatea domnului comandant Nicu Ansusca)

vezi si:

• in memoriam Nicolae Decusara
• Virtutea Cercetaseasca (1915-1916) si Virtutea Cercetaseasca de Razboi (1916-1918)
• Pedepse. Serviciul de control si supraveghere.
• Recompense si pedepse

Despre infiintarea centrelor traditionale cercetasesti

Cercetasia romaneasca si-a reluat activitatea la data de 31 martie 1990, dupa o pauza de 53 de ani. Dupa ce s-au rezolvat aspectele administrative, din anul 1992 au demarat si activitatile cohortelor, denumite mai tarziu centre traditionale.

La propunerea vechilor cercetasi, dintre care ii amintesc in principal pe Alexandru Daia (foto),

Anton Constantinescu, Nicu Decuseara, Victor Dobre, Andrei Nadolu, Margareta Tutoveanu, Constantin Sapatino, Iulian Capatana, Boris Boronavschi, Iosefina Cheller, Constantin Banner, Virgil Pusca, Corneliu Şandru si Nicolae Octav Cernescu, primele structuri infiintate in Bucuresti au primit denumiri cu rezonanta cercetaseasca.
Asa au aparut cohortele (Victor) Panaitescu, (Ulisse) Samboteanu, General (Ioan) Dimancescu, Baden-Powell, Ecaterina Teodoroiu, Nissa Camarasescu. Alte cohorte din acei primi ani au fost Calugareni, Gheorghe Lazar, Hermann Oberth (la liceul German) si Aurel Vlaicu.

Cele de mai sus le cunosc ca participant la varf in reorganizarea miscarii cercetasesti de-a lungul anilor ‘90. In primii trei ani (1990-1993) am avut sansa sa ma aflu in colectivul de comandanti din preajma prof. Alexandru Daia (decedat in 1993), cel care in anii comunismului era considerat liderul fostilor cercetasi. In anii ’80 Alexandru Daia publicase cartea “Eroi la 16 ani”, legata de contributia cercetasilor la efortul primului razboi mondial. In perioada interbelica fusese comandantul Cohortei III Bucuresti, in timp ce colonelul Ioan Dimancescu era comandantul Cohortei I si al Legiunii Bucuresti. In aceeasi perioada Ulisse Samboteanu era Directorul Cercetasiei, iar Victor Panaitescu perfectiona un sistem de semnalizare care ii va purta numele. Nissa Camarasescu era din anul 1930 ajutoarea comandantei Marei Legiuni a Cercetaselor Romaniei (Principesa Ileana a Romaniei).

05 sep. 2011

Nicu Anusca
Comandantul Centrului Traditional Aurel Vlaicu – Bucuresti


foto: cercetasia.ro, mai putin Ecaterina Teodoroiu (wikipedia)

citeste si:

• In memoriam Nicu Decusara

In memoriam Nicolae Decusara

O veste trista pentru cercetasia noastra.

In aceasta dimineata s-a stins din viata unul dintre ultimii seniori ai cercetasiei traditionale din Romania, domnul Nicolae Decusara.

Nascut in anul 1919, Nicolae Decusara a intrat in cercetasie in anul 1928. Prima uniforma a primit-o de la bunicul sau, care fusese unul din comandantii cercetasilor sanitari din Corpul Cercetasilor de Razboi, in anii primul razboi mondial. Acesta i-a propus: “Mai, daca vrei sa fii om de isprava si stimat de toată lumea, fa-te cercetas ca si mine!”

Tatal sau era si el fost cercetas. In anii primului razboi mondial fusese translatorul generalului Berthelot (seful corpului expeditionar francez care a reorganizat armata romana in timpul retragerii din Moldova – n. red.)

In anul 1932 Nicolae Decusara a participat la a doua Jamboree Nationala de la Sibiu. Intr-un entuziasm specific acelor ani, asemeni altor cercetasi vroia sa faca fapte prin care sa isi dovedeasca curajul. Asa ca a plecat la Sibiu pe bicicleta. Si a si ajuns!

In anul 1936 primeste Virtutea Cercetaseasca de bronz, dupa ce participa la operatiunile de salvare a ranitilor de la defilarea de 8 Iunie, cand o parte din tribunele de pe campul Cotroceni au cedat. La jamboreea de la Brasov, in toamna aceluiasi an, obtine un pretios autograf de la sir Hubert S. Martin, Directorul Biroului International al Cercetasiei.

Crescut in valorile cercetasiei, dupa desfiintarea acesteia si dupa schimbarea de regim din Romania, Nicolae Decusara a fost un exemplu de profesionalism, ca inginer constructor, pe santierele hidro-energetice ale tarii (Olt, Sadu si Dunare). Ramanand mai departe cercetas, cu inima.

In aceeasi perioada a facut parte din grupul fostilor membri care se intalneau clandestin, de cele mai multe ori sub pretextul comemorarii fostilor eroi si comandanti, mentinand vie flacara cercetasiei. Liderul lor era Alexandru Daia (fost comandant al Cohortei III Bucuresti in perioada interbelica), cel care in anii '80 publica in doua editii cartea jurnal, autobiografica, "Eroi la 16 ani", cea mai frumoasa evocare a contributiei aduse de cercetasie in anii participarii noastre la primul razboi mondial.

Pe 31 martie 1990, vechii cercetasi aveau sa reinfiinteze cercetasia, dupa o pauza de 53 de ani. Nicolae Decusara, impreuna cu alti seniori cercetasi a facut parte din echipa care a reluat aceasta pagina de traditie din istoria Romaniei.

Cu acelasi entuziasm pe care il avea si in anii interbelici, impreuna cu tinerii cercetasi a reluat activitati de traditie, cum ar fi tabere de vara si excursii, plantarea de copaci in Padurea Comana si Branesti. A fost unul din cei care a militat pentru refacerea Statuii Cercetasului de la Tecuci (statuia originala fusese inlaturata si topita in 1954), inaugurarea avand loc in anul 1997.

Prin tot ce a realizat, a inspirat tanara generatie sa faca o fapta buna in fiecare zi.

Dumnezeu sa-l odihneasca!

Alin Dimancescu

surse:
-Daniel Befu, Cand cercetasii insemnau ceva, Gandul, 13.08.2007
-Sheilah Cast, Jim Rosapepe, Dracula is Dead, How the Boy Scouts Survived Communism, 2009

citeste si:

• Virtutea Cercetaseasca de Bronz. Nicolae Decusara

_____________________________________________________

Serviciul religios s-a tinut ieri (19 ianuarie 2012) la Biserica Sf. Petru si Pavel din capitala.
Au asistat familia si prietenii, numerosi fosti colegi de la Energomontaj, precum si reprezentanti ai cercetasiei de astazi si seniori ai cercetasiei traditionale.
Nicolae Decusara a fost inmormantat simplu si crestineste, avand alaturi o esarfa cercetaseasca si un buchet de crini. Cei prezenti au improvizat un mic cor, care pe ultimul drum i-a cantat Marsul Cercetasilor.