Inedit - Un duel "la varf" intre cercetasi

Acum aproape un an am dat peste articolul de mai jos. Prima reactie a fost sa ma bucur ca Ioan Dem. Dimancescu (bunicul meu) a castigat duelul. Al doilea impuls a fost sa aflu cine ar fi putut fi adversarul si ce a stat la baza disputei.

Citind relativ recent cateva numere din anul 1930 ale revistei Cercetasul, am dat peste acelasi nume -  Tebeica - ca autor al unor articole. Numele nu este unul foarte comun si imediat m-am gandit ca el ar putea fi adversarul.

Cercul s-a inchis complet citind cu atentie o scrisoare trimisa de catre generalul I. Manolescu (ajutorul Comandantului Marii Legiuni) bunicului meu pe 3 iulie 1930, cu o luna inainte de prima Jamboree nationala de la Piatra-Neamt (5-25 August), in contextul in care acesta se autosuspendase de la conducerea cohortei sale.

Reiese, fara nici un dubiu, ca duelul l-a opus lui Ioan Dimancescu (ofiter de cariera, Comandantul Cohortei I Galben - “Mircea cel Batran” Bucuresti) pe Valeriu Tebeica (Comandantul Cohortei IV Verde - Bucuresti si Secretar al Marii Legiuni).

Motivul disputei ramane necunoscut, dar foarte probabil legat de orgolii profesionale si onoare .

Alin Dimancescu


Time, April 25, 1932
Rumanians & Popcorn

[...] Unfortunately those few Rumanians who choose the duel as a means to ''satisfy their honor" do not shoot with popcorn. Two years ago a Capt. Dimancescu*, now an officer in the King's Guards Regiment fought a duel with a civilian from eight in the morning till six in the afternoon. There were 15 florette encounters and five sabers, before the poor civilian was put out of fight with the muscles of both hands cut to the bone.
It is unlawful to fight a duel in Rumania, though the unwritten code of the Army requires that officers should defend their honor with sword or gun. After they do it, to satisfy the law, they go to jail.

Dacus Viator

Pittsburgh, Pa. 

*Ioan Dimancescu of the 2nd Royal Guard Regiment, Bucarest, against a bank clerk Tebeica.

[traducere]

Romanii & popcorn-ul
[...] Din nefericire, acei cativa romani care aleg duelul ca un mod de a-si “restabili onoarea” nu trag cu popcorn.
Acum doi ani, un capitan Dimancescu*, acum ofiter in Regimentul de Garda Regal, s-a duelat cu un civil de la 8 dimineata pana la 6 dupa-amiaza. S-au folosit 15 florete si 5 sabii, inainte ca sarmanul civil sa fie scos din lupta cu muschii de la ambele maini taiati pana la os.
Duelul este ilegal in Romania, desi codul nescris al armatei le cere ofiterilor sa isi apere onoarea cu sabia sau pistolul. Dupa ce au terminat duelul, pentru a intra in legalitate, cei doi au mers direct la inchisoare.

Dacus Viator,
Pittsburg, Pa.

* Ioan Dimancescu din Regimentul Regal 2, Bucuresti, impotriva unui functionar de banca - Tebeica.

Iubite Capitan Dimancescu,

Credeam ca pot veni cateva zile pe la Teckirghiol, caci imi rezervasem placerea sa te vad, dar imprejurarile m’au impiedicat.

Asa sa’ti explici ca iti trimit cu intarziere aceste randuri de felicitari pentru succesele ce ai avut in Iugoslavia cu echipa militara de sportivi.

Dumneata iubesti atat de adanc si practici atat de mult sportul si dexteritatile de ori ce fel - calitati necesare cetateanului modern – incat nu se putea sa nu obtii succes in Iugoslavia, cum de altfel ai obtinut si in alatea alte imprejurari.

Odata cu aceste sincere felicitari, intelegi de ce, din cauza incidentului dintre dumneata si Tebeica, am zilnic mahnirea ca de atunci nu te mai vad – cum eram obisnuit – in toate manifestarile frumoase ale cercetasiei, pentru care ai lucrat atat de mult si de al carui sprijin are ea atata nevoie astazi.

Plec maine pentru deschiderea Jamboreei de la Piatra Neamt si iti marturisesc ca sunt mahnit ca nu esti acolo, prea obisnuit cu simpatica ta figura si cu inaltele tale sentimente.

Rezemat pe toate aceste stari de simtire si odata cu aceste marturisiri scrise, iti fac si rugamintea sa nu parasesti cercetasia. Vreau sa-ti vezi cercetasii. Vino sa’ti vezi Cohorta. Eu sunt in tabara intre 5-10 August, apoi revin intre 20-25 August. Cauta-ma in tabara sau la Bucuresti, ca sa chibzuim cum si in ce fel sa ajuti cercetasia si de aci inainte, daca nu mai poti comanda Cohorta.

Tineri ca dumneata nu pot si nu trebue sa lipseasca de la cercetasie; iar batrani ca mine au datoria sa staruiasca, sa-i roage si sa-i convinga ca numai trecand - cu orice pret - peste amorul propriu, se pot simti emotiile supra etice ale luptei pentru binele obstesc, si astfel se poate afirma scopul suprem al cercetasiei.

Te imbratisez cu drag si zicandu-ti “sanatate” sper sa te vad si sa-ti strang mana ca un frate mai mare.

General I. Manolescu
1930 – VIII - 3

Istoricul Cercetasiei (II) - Introducerea cercetasiei in Romania

Cu prilejul comemorarii a 15 ani de cercetasie in Romania, dela recunoasterea legala a societatii,
dupa “Le livre de l’eclaireur” de D-l Colonel Royet si o “Scoala de imputernicire” de D-l G.D. Mugur,
de Valeriu Tebeica – Comandantul Cohortei IV Bucuresti si secretar al Marei Legiuni de Cercetasi

(continuare)

Introducerea cercetasiei in Romania

Cea dintai comunicare la noi asupra cercetasiei a facut-o raposatul profesor universitar Gh. Murgoci intr’o sedinta a Asociatiei Sportive. Calatorind prin Englitera a dat in plimbarile sale campenesti peste niste patrule de Boy Scouts. La inceput a suras de acesti baieti bizari cari ii aminteau prin imbracamintea lor de oamenii lui Mungo-Park, dar urmarindu-i de aproape in rosturile lor a ramas viu impresionat de educatia scout-ista. S’a pomenit deodata din sceptic ce era, un entuziast al acestei institutiuni de educatiune sociala facuta in mijlocul naturii si calauzita de ea.

Intors in tara a comunicat ideia Asociatiei Sportive si a propus intemeierea unei sectiuni de “Boy scouts”, sub numele de “Pandurii Romaniei”. Nu ar fi fost rau. Principele Carol ca fost de parere ca in loc de “panduri” sa li se zica “Cercetasi”. Numele acesta era sugerat de cuvantul “eclaireur”.

Aceasta comunicare, precum si propunerea numelui s’au consemnat in procesul-verbal al acelei sedinte, proces care s’a publicat spre lamurire si in “Buletinul Cercetasilor”.

Ideia comunicata de Gh. Murgoci ramasese cunoscuta unui numar restrans de persoane. Nu fusese adusa la cunostinta obsteasca. Aceasta o face d-l Gabriel Giurgea, care nu stia nimic despre comunicarea profesorului Murgoci. D-l Giurgea a publicat in anul 1913, in primele zile ale lui Noembrie sub initialele G.G., o brosura pe care a trimis-o directiunilor tuturor scoalelor secundare din tara, in care vorbea despre cercetasie. Aceasta brosura e intaia publicatiune in Romania, asupra Cercetasiei. Dela aparitia ei, Cercetasia incepe sa fie cunoscuta si la noi.

Intre comunicarea profesorului universitar Murgoci si publicatiunea d-lui Giurgea, in vara anului 1913, cativa elevi dela liceul “Lazar” – fratii Dimancescu, Berindei, Taranu, Mortun, Nistor, Babes, Bogdan si altii – inspirati de un articol asupra cercetasilor francezi, cetit intre ei in “Lectures pour tous”, formasera vre-o doua patrule de cercetasi a caror activitate s’a redus la cateva excursii prin Bucegi.

Entuziasmati de viata in natura, hotarara sa se organizeze dupa normele scoutismului englez.

In vremea aceasta apare si brosura d-lui Giurgea.

In rezumat,

ideea este comunicata intaia oara de profesorul Murgoci,

inceputul miscarii se datoreste elevilor de mai sus,

iar sistemul de educatie scoutist e adus la cunostiinta tuturor prin publicatiile domnului Giurgea…

Toti insa erau straini unii de altii.

D-l Marin Demetrescu, directorul liceului “Lazar” primeste cu bucurie miscarea elevilor sai, iar d-l Vladimir Ghidionescu, doctor in filosofie, care cunostea cercetasia din Germania si care urmarise inceputul acestei miscari in Elvetia, se asociaza la ideia elevilor si tine in localul acelui liceu cea dintai conferinta asupra Cercetasiei.

Vrajit de idee se asociaza la lucru si d-l Colonel adjutant Gr. Berindei, care ia asupra-si conducerea miscarii. D-l colonel Berindei studiaza organizarea de aiurea. Intra in legatura cu Cheradame si Borel si intereseaza o multime de persoane: profesori, ofiteri, ziaristi, oameni de litere etc. si executa cu primii cercetasi o serie de exercitii practice scoutistice, prin imprejurmile orasului Bucuresti.

Toti entuziastii ideii starnite, d-nii Colonel Berindei, Gabriel Giurgea, Vladimir Ghidionescu, maiorii, azi generali, Manolescu, Uica, capitanii si locotenentii, azi coloneii Simboteanu, Panaitescu si Manicatide pun bazele primului comitet. Acest comitet restrans a fost samburele miscarii cercetasesti pe care Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice o lua sub auspiciile sale. Din el s’a desvoltat asociatia in formele ei de azi.

In vara anului 1914, isbucnind rasboiul european, acesta se resimte si la noi ca si peste tot.

De astadata cercetasia apare ca o necesitate, in viata noastra sociala si nationala, fapt care determina pe d-l col. Gr. Berindei ca intr’o audienta anume, sa arate Regelui Carol rostul cercetasilor, care si incepusera sa se organizeze in cuprinsul tarii. La aceasta audienta, au fost de fata si Regele Ferdinand, care imbratiseaza cu tot sufletul miscarea cercetaseasca, dandu-i in mod foarte larg tot sprijinul sau, sustinand infiintarea unei cohorte pe valea de sus a Prahovei. Si astfel, la Sinaia, in poiana pe care Marele Rege Ferdinand I a botezat-o “poiana Cercetasilor” incepe adevarata viata cercetaseasca, asa cum a visat-o si o traieste Lordul Baden-Powell, in mijlocul padurilor si campiilor din Englitera. Din experientele de acolo a esit forma din urma a organizatiei cercetasilor si s-a plamadit apoi, potrivit cu firea si cu traditiunile de viata ale poporului nostru, programul general de lucru. Acolo s’a vazut pentru ntaia oara – Principii Regali - instruind pe copiii oamenilor din popor si interesandu-se staruitor de toate amanuntele vietii lor sufletesti.

Odata cu intrarea Principilor Regali in cercetasie incepe si raspandirea ideii in celelalte orase ale tarii.

Ca prin farmec se constituie legiune dupa legiune purtand fiecare numele unui Voevod sau al unei Domnite din trecut.

Asociatia “Cercetasii Romaniei” numara in anul 1915 treizeci si patru Legiuni, cu cincizeci si opt Cohorte raspandite pe intreg cuprinsul Tarii, avand 192 comandanti si instructori si 12.966 cercetasi inscrisi.
Miscarea devine din ce in ce mai puternica si in primele luni ale anului 1915 membrii comitetului din Bucuresti au preocuparea de a potrivi regulile si intocmirile cercetasesti cu faptele ce se petrec in diferitele parti ale tarii. In acest scop se voteaza de catre comitetul central un nou Regulament de administratie, care se publica in Aprilie 1915, apoi un Regulament al Cercetasului care arata indatoririle speciale ale baietilor cercetasi.
Dupa aceste norme, Asociatiunea este formata dintr’un comitet central compus din 25 membri, care dirije si supravegheaza intreaga miscare a institutiei “Cercetasii Romaniei”.
Pentru inlesnirile lucrarilor, comitetul central a incredintat puterile sale unei delegatii compuse din presedinte, dintr’un vice-presedinte si din mai multi membrii, intre cari intra directorii serviciilor.
Gasesc nimerit sa comunic compunerea acestui birou: Principele Carol, Col. Gr. Berindei, Gh. D. Murgoci, L. Catargi, Th. Florescu, Gh. Adamescu, G. Giurgea, Gh. Murgoci, V. Ghidionescu, Gh. Pascu.
In urma intocmirii statutului si regulamentului si in baza jurnalului Consiliului de Ministri, Asociatia “Cercetasii Romaniei” a fost recunoscuta de persoana morala si juridica de catre Corpurile Legiuitoare prin legea promulgata la 8 Aprilie 1915.
Pentru a asigura bunul mers al activitatii cercetasilor s’a hotarat ca o data pe an sa se tina un congres al Comandantilor.
Astfel, in zilele de 15-18 Martie st. v. 1915 a fost primul congres al Comandantilor tinut la Bucuresti.
Al doilea Congres s’a tinut in zilele de 21-23 Aprilie st. v. 1916, tot la Bucuresti, cu ocazia caruia s’a organizat si un mare bivuac cercetasesc la Sosea, acesta fiind o frumoasa demonstratie de propaganda cercetaseasca.

Anii 1916-1918 sunt anii de epopee ai “Cercetasiei Romane”, legate de viata si soarta tarii noastre.

Anii 1919-923 sunt ani grei de refacere si oscilare ai cercetasiei, intre un trecut plin de incercari grele si un viitor frumos si stralucitor.
Perioada 1924-1928 marcheaza o etapa de stagnare si de dezorientare in viata Cercetasiei Romana pentru ca in

Anul 1929 sa recheme la o viata noua si activitate plina de energie, constructiva si unitara, tineretul romanesc de pretutindeni, prin Glasul viu al A.S.R. Principelui Nicolae Inalt Regent care a luat in mana fraiele si conducerea destinului Cercetasiei Romane.
La chemarea A.S.R. Principelui Nicolae, facuta in Ianuarie 1929, si manifestata prin primul Congres al Comandantilor tinut dupa Razboiul de Reintregire, intreaga suflare romaneasca, prin tineretul si intelectualii ei, profesori, militari etc. au alergat, punandu-se sub Inalta Comanda a S. Sale Regale, in slujba nobilei idei a Cercetasiei si a Patriei, legandu-se prin cuvantul de Cercetas si in fata altarului ca: vor sluji cu dragoste Patria si Regele, vor ajuta pe aproapele lor, se vor supune “Legii Cercetasului”.
Al doilea mare congres si bivuac al Comandantilor cercetasi, tinut dupa rasboiul de Intregire, in zilele de 23-25 Aprilie crt., este cel mai nimerit prilej pentru tot ce este “cercetas” sa dovedeasca intai Marelui lor Comandant A.S.R. Principelui Nicolae si apoi tarei intregi, cum au stiut sa-si respecte “cuvantul dat” pana acum, iar Tarii prilejul cel mai fericit, sa-si verifice fortele crescande ale neamului in “Cultul Patriei si al Eroilor” si al Iubirii de aproapele.
Congresul Comandantilor si cercetasilor din acest an este sarbatoarea noastra si a Tarii intregi, este chezasia a 15 generatii de cetateni puternici, constienti si demni cari manifesta si astazi cu acels cald entuziasm si idealism cu care au alergat acum 15 ani in randul Cohortelor de Cercetasi, convinsi ca prin aceasta vor fi si mai folositori Patriei si Regelui, insufland aceeas credinta atat de necesara tineretului de azi, pe care il conduc.
In memoria tuturor Comandantilor si Cercetasilor care au cazut la postul de onoare, fie in timp de rasboiu, fie in timp de pace si al caror nume se vor pomeni, la 23 Aprilie, cand veti depune voi toti cei noui in cercetasie Legamantul vostru in fata altarului, si cu ochii tinta la Marele Vostru Comandant, El insus un Erou, descoperiti-va.
Si Voi toti ceilalti, Comandanti si cercetasi, frati si camarazi, cu toti cei placati din mijlocul nostru, plecati-va capul, intr-o minuta de tacere, in semn de pioasa reculegere si recunostiinta.

articol publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.2, Aprilie 1930


vezi si:

• Istoricul Cercetasiei (I)

Istoricul Cercetasiei (I)

Cu prilejul comemorarii a 15 ani de cercetasie in Romania, dela recunoasterea legala a societatii,

dupa “Le livre de l’eclaireur” de D-l Colonel Royet si o “Scoala de imputernicire” de D-l G.D. Mugur,
de Valeriu Tebeica – Comandantul Cohortei IV Bucuresti si secretar al Marei Legiuni de Cercetasi

Origina

Initiatorul organizatiei cercetasilor in Anglia este Generalul Lord Robert Baden-Powell, aprigul aparator al Mafeking-ului impotriva atacurilor Burilor.
Acest distins ofiter englez a luat parte la toate operatiunile mari militare din coloniile tarii sale. In aceasta perioada a avut tot timpul sa duca o viata intensa sportiva. Dandu-si seama de lipsurile in pregatirea militara pe care razboiul din Transwall le-a evidentiat si vazand apropiindu-se greutatile internationale care amenintau Anglia, Generalul Lord Robert Baden-Powell a socotit ca se impunea pentru viitorul tarei sale sa se inceapa fara intarziere pregatirea viguroasa a tinerelor generatii bine inarmate pentru lupta vietei, cu o puternica indrumare sufleteasca si patrunsi de devotament pana la sacrificiu pentru tara lor.
Plecand de la aceasta ingrijorare, Generalul Lord Robert Baden-Powell a dat fiinta cercetasiei in anul 1907, organizand-o in toate amanuntele ei pe baza de principii care constituie pentru tineret cel mai puternic mijloc de desavarsire morala.

Ce este Cercetasia?

Cercetasia se reazema pe urmatoarele trei observatiuni practice:
1. Cea mai mare parte a tineretului se simte atrasa de povestirile asupra vietei exploratorilor. Astfel se explica aventurile lui Robinson precum si toate povestirile lui Jules Verne, Nansen etc.
2. Sporturile si viata in aer liber au placut in totdeauna tineretului.
3. Iara din punct de vedere sufletesc, se obtine dela tineret foarte mult daca se face apel la respectarea cuvantului dat.
Denumirea cercetas vine de la cuvantul englezesc “Scout” care inseamna: Cercetas, om de frontiera, bun observator, om incercat, suflet curagios.
Cercetasia a nascut din imperecherea inteleapta a ideilor rascolite de notiunile acestui cuvant.
Cercetasia da prilej tineretului ca investmantati intr’o uniforma practica sa poata trai oricand vor voi si chiar in imprejurimile celor mai moderne orase o viata in aer liber, plina de sanatate si de vigoare. Ei invata sa cunoasca in mod practic plantele, arborii, animalele, sa stie sa alerge, sa innoate, sa construiasca o pluta, bordee sau adaposturi improvizate, sa gaseasca sau sa urmeze un drum, sa se orienteze ziua si noaptea, sa gateasca mancare in aer liber, sa se instaleze in bivuac, sa ingrijeasca de raniti si sa stinga incendii. Pe langa acestea, cercetasul trebuie sa ia orice hotarare in spiritul si pe baza regulilor de onoare care sunt formulate intr’un scurt legamant si in “Legea cercetasului” de asemenea foarte scurta, dar care il vor ajuta sa-si randuisca o purtare demna si folositoare.
In concluzie, cercetasia ofera tineretului:
1. O viata plina de sanatate morala si fizica.
2. Incredere in propriile puteri si mijloace pentru a se descurca singur din orice greutate, sprijinindu-se pe cunostiintele practice si cu experienta traita.
3. Deprinderea de a fi folositor semenilor sai in toate imprejurarile grele.
Miscarea inceputa de Generalul Lord Robert Baden-Powell pe aceste baze a avut un succes ne mai pomenit. In patru ani s’au grupat in Anglia aproape 500.000 de cercetasi, baieti tineri intre 11 si 18 ani, care prin vigoarea lor, prin disciplina admisa de bunavoie si prin frumoasa lor tinuta au cucerit simpatia generala pana intr’atata incat la 4 iulie 1911 regele George V, dorind sa le arate cat ii pretuieste de mult a trecut in revista – la Windsor – 30.000 cercetasi veniti din toate colturile imperiului.

Cercetasia se potriveste numai temperamentului saxon?

Dintr’un inceput trebue sa intelegem ca valoarea educativa a cercetasiei nu este de loc limitata numai in Anglia.
Indrumarea tineretului pe baza ideilor Generalului Lord Robert Baden-Powell are intr’adevar ratiunea de a se face in toate tarile din lume.
Si acest lucru a fost de altfel inteles pretutindeni, caci cercetasia se raspandi cu iuteala pe tot globul si de sigur ca tot tarile de origine anglo-saxona adoptasera cele dintai aceasta formula.
Si astfel America numara azi peste un milion de cercetasi si cercetase, iara tari ca Olanda, Suedia, Norvegia, Danemarca, Germania si Elvetia, fara sa mai vorbim de Anglia, numara singure cateva sute de mii.
Contar criticilor exprimate de diferiti publicisti, care vroiau sa vada in cercetasie un fel de secta, cu caracter protestant si biblic, opera Lordului Robert Baden-Powell promova si cuprinse – prin ideile sale care se puteau aplica perfect tuturor, chiar tarilor care nu aveau cea mai mica oranduire sau spirit anglo-saxon.
Natiunile latine il adoptara: Franta, Belgia, Italia, Spania, Chile, Argentina. Si de asemenea si slavii – in Rusia tarista miscarea lua o extensiune considerabila, fapt care facu pe Lordul Baden-Powell sa o viziteze. De asemenea, ea se raspandi si in Bulgaria, Serbia, Polonia, si Cehoslovacia, trecu in Grecia, ca sa cuprinda apoi si toate tarile asiatice ca Japonia, China, Iracu si chiar Turcia sultanilor.

Astazi, dupa datele comunicate de Biroul International al Federatiei Cercetasesti din Londra, sunt in jur de trei milioane de cercetasi, constituiti in 46 de Asociatii, care se conduc dupa aceleasi principii si Lege Cercetasesca.
In adevar, daca in cercetasie defiintam ceiace in ochii unui observator nepriceput apara ce ceva copilaresc, adica:
Legamantul, semnul specialitatilor, uniforma, distinctiile onorifice; daca suprimam jocurile in aer liber, rapim admirarea frumusetilor naturei prin excluderea taberilor si a traiului sub corturi, pregatirea hranei cu bucatarii improvizate; in sfarsit, daca nu se da toata atentiunea dezvoltarii spiritului de observatie, atunci am luat cercetasiei cele mai de capatenie din mijloacele sale de inraurire asupra tineretului. Ori tocmai acestea au rostul lor special si trebuitor.
Marea Legiune a Cercetasilor Romaniei, prin telul pe care il urmareste, nu poate stanjeni cu nimica dezvoltarea societatilor de gimnastica, sport sau de alta natura si care s’ar gasi in plin progres.
Din potriva, aceste societati vor avea tot interesul sa vada cum se ridica din mijlocul lor suflete alese, calauzite de principiile cercetasiei.

Aceia din membrii societatii cari vor intelege ca cercetasia ofera pentru dansii cel mai bun prilej spre desavarsirea morala, din convingere pur personala, o vor imbratisa cu toata inima, fara ca prin aceasta sa paraseasca organizatiunea sau societatea din care fac ei parte.
Este trebuitor sa se stie in chip categoric ca cercetasii nu fac nici-un fel de politica. Noi primim pe orice tanar , ori care ar fi ideile sale si de orice religie, din clipa in care a admis sa faca Legamantul si sa se conforme Legei Cercetasului.
Marea Legiune a Cercetasilor in Romania a fost infiintata cu scopul bine determinat de a inlesni opera de unificare nationala.
In fine, trebue sa se inteleaga ca nu este vorba de reinfiintarea Micilor Dorobanti.
Fara indoiala ca indrumarea sufleteasca si practica ce se da cercetasilor va inrauri foarte mult pentru a se obtine soldati desavarsiti, totusi organizatia noastra urmareste un scop cu mult mai general si anume: acela de a inlesni tineretului posibilitatea sa ajunga a fi buni cetateni, actionand cu vigoare, in mod cinstit si cu hotarare, in toate imprejurarile vietei.

articol publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.2, Aprilie 1930

vezi si:

• Istoricul Cercetasiei (II)