Asociatia “Cercetasii Romaniei” s-a dezvoltat foarte rapid in primii sai ani. Infiintata in mai 1914, asociatia numara in 1916 peste 12.000 de cercetasi.
Dupa razboi urmeaza o perioada de regres. In 1930, la scurt timp de la trecerea cercetasiei ca directie in cadrul Oficiului National pentru Educatie Fizica (ONEF), avandu-l director pe lt. col. Ulisse Samboteanu, existau 7.024 de cercetasi.
Anii ’30 sunt anii de glorie ai cercetasiei. In 1936 (cu putin timp inainte de desfiintarea cercetasiei) activau 48,000 de cercetasi si 14,000 cercetase.
Activitatea cercetasilor se raporta unei legi si unui legamant. Legea cercetasului contine esenta unui remarcabil cod de etica, aplicabil la nivelul unui copil/tanar in formare.
Era completata de alte prevederi menite sa aduca elemente de disciplina intr-o organizatie mare, care beneficia de sprijinul institutiilor statului, in frunte cu monarhia, dar si de sustinere si simpatie din partea societatii civile a acelor ani.
In prima editie tiparita a Carnetul cercetasului, la capitolul Ce trebue sa stie neaparat un cercetas, articolul 13. mentiona: “Sa evite cu desavarsire bauturile alcoolice, fumatul si jocurile de noroc.”
(sursa: Cercetasul, nr. 4, aprilie 1916)
Daca te abateai de la legea cercetasului, daca nu erai un bun exemplu pentru colegii tai, urmau pedepsele. Erau gandite sa actioneze gradual, sa ofere o sansa pentru indreptare, dar de la un anumit punct insemnau despartirea definitiva de cercetasie:
1. Comunicarea parintilor
2. Notarea in cartea de cercetas (identitate)
3. Eliminarea temporara cu retragerea cartii de cercetas si a pajurei
4. Eliminarea pentru totdeauna
(sursa: Carnetul Cercetasului, anii ’30)
Comunicari din ziua de 22 Aug. 1916
Eliminati
Imprejurarile in cari se desfasoara activitatea cercetasilor impun a se lua masuri urgente si severe in contra acelor tineri cari calca indatoririle asezate de regulamentele noastre si impuse de principiile unei bune randuieli. De aceea, am fost siliti cu durere sa pedepsim cu eliminarea pe urmatorii cercetasi:
Anghelescu T. Nicolae, cohorta Giurgiu
David Leibu, cohorta “V. Alexandri” Roman
Orenstein Rafail, cohorta “V. Alexandri” Roman
Wolf Bernard, cohorta “V. Alexandri” Roman
Sapariuc Gheorghe, cohorta “V.A. Urechia” Dorohoiu
Din cohorta “Pastorul Bucur”: Lupescu Bernard, Nadler Bernard, Caffe Celibon, Ionescu George-Hamlet, Malot Georges, Marcovici Alexandru, Wexler Willi, Ionescu Eugeniu, Grunberg Artur, Ellenbogen Marcel, Blumenfeld Leonard, Ludwig Petre, Hodora Simeon, Prodan Nicolae, Eskenazi Ionel, Zarafu Artur, Corbulian Mircea.
(sursa: Cercetasul, nr. 9, septembrie 1916)
Profitand de gradul mare de recunoastere pe care cercetasia il avea in randul intregii societati si de respectul pe care uniforma il impunea atat la nivelul cercetasilor, dar mai ales la cel al comandantilor, incep sa apara treptat si cazuri in care fosti cercetasi, fosti comandanti sau impostori purtand uniforma incearca sa obtina anumite avantaje, inclusiv sume de bani in numele cercetasiei.
Informatiuni
Comandantul Marii Legiuni a primit din partea d-lui Const. I. Iliescu, invatator in comuna Balta, judetul Mehedinti o reclamatiune prin care arata ca in ziua de 15 Sept. a sosit in aceasta comuna un individ care s’a dat drept locotenent Valeriu Tarziu, comandant al Centuriei I din sectorul I galben Bucuresti. D-l Iliescu l-a gazduit timp de 3 zile pentru ca la plecare sa-i ceara cu imprumut pentru o zi un trenchcoat nou, cu care numitul a disparut pentru totdeauna.
Atragem din nou atentia domnilor Comandanti si cercetasi si ii rugam sa publice si prin zarele locale, ca sa nu se lase inselati de aparente si sa caute sa se convinga mai intai cu cine au de a face, caci orice commandant si cercetas trebue sa aiba asupra sa legitimatie cu fotografie emisa de Comandamentul Marii Legiuni si pajura cercetaseasca.
(sursa: Cercetasul, nr. 18, octombrie 1931)
Informatiuni
Inspectoratul Jandarmeriei Rurale a dispus printr-un ordin circular general ca sefii tuturor unitatilor de Jandarmi sa dea concurs la cerere comandantilor unitatilor cercetasesti si persoanelor insarcinate cu controlul si supravegherea, pentru descoperirea elementelor cari la adapostul uniformelor cercetasesti comit abuzuri.
(sursa: Cercetasul, nr. 20, decembrie 1931)
Oficiale
Se aduce la cunostiinta tuturor Domnilor comandanti de unitati ca foarte multi asa zisi cercetasi sau din cei cari au activat candva se improvizeaza in trimisi ai Comandamentului sau ai unei unitati si sub diverse pretexte, cer, pe langa gazduire, si bani. Comandamentul Marii Legiuni n’a dat si nu da asemenea delegatiuni nimanui. Acesti tineri sunt excroci si va rugam a-i da imediat pe mana politiei – anuntand si Comandamentul – spre a a aduce cazul la cunostiinta generala. […]
Cazuri de asemenea natura au fost semnalate si este curios ca sunt foarte multi cercetasi si comandanti cari se lasa usor convinsi de uniforma, in toata aparenta regulamentara, dar cari din nefericire ascunde tineri de rea credinta.
(sursa: Cercetasul, nr. 7, octombrie 1930)
Informatiuni
Cohorta Petru Rares din Braila a trimis in judecata pe tanarul Iscovici Solomon din Braila, care a fost gasit imbracat in cercetas fara a avea dreptul. Tribunalul l’a condamnat la 500 de lei amenda, in conformitate cu art. 60 din Codul Penal.
(sursa: Cercetasul, nr. 7, noiembrie 1930)
Cele de mai sus sunt motivul pentru care in perioada interbelica in cadrul Asociatiei “Cercetasii Romaniei” apare "Serviciul de Control si Supraveghere".
Membrii serviciului purtau insigna din imagine. Erau cei care trebuiau sa depisteze din timp actele de indisciplina sau abuzurile la adapostul
uniformei si sa ia, dupa caz, masuri in cadrul asociatiei sau sa colaboreze cu Politia sau Jandarmeria.
In cadrul asociatiei erau singurii abilitati sa legitimeze cercetasii si comandantii, iar acestia trebuiau sa se prezinte prin cartea de identitate si insigna (pajura), ambele inseriate. Cartea de identitate avea fotografia titularului si era vizata periodic.
Vestea buna pentru cercetasii care astazi nu sunt prieteni cu disciplina si inteleg cercetasia mai mult ca un cadru pentru distractie facila, la adapostul unei uniforme chic, este ca "Serviciul de Control si Supraveghere" e istorie.
Vestea mai putin buna - pentru ceilalti - este ca acel serviciu era parte a unei asociatii puternice, care astazi nu mai exista, unul din mecanismele care facea sa functioneze o organizatie extrem de cunoscuta si respectata, cu zeci de mii de membri si cu un aport major la dezvoltarea societatii romanesti din acei ani.
Alin Dimancescu
vezi si:
