Inlocuind pe cei plecati, ajutand pe cei ramasi

Recent am intrat in posesia unei piese valoroase, reprezentand o brasarda de Crucea Rosie din primul razboi mondial, mai precis din vara-toamna anului 1916.

Pe panza alba sunt cusute doua panglici rosii care, suprapuse, formeaza o cruce. Pe panza si partial pe cruce sunt aplicate trei stampile. Nu as vrea sa fac afirmatii fara acoperire, dar sunt convins ca urmele de pe panza alba reprezinta stropi de sange.

Prima stampila are in centru stema regatului, iar pe contur textul “SPITALUL No.128 - BUCURESTI - ROMANIA”

A doua, dreptunghiulara, este cea mai bine conservata si poarta inscriptia “Spit. Bucuresti No.128”.

A treia stampila are in centru pajura cercetaseasca, iar pe contur “ASOCIATIUNEA CERCETASII ROMANIEI * Cohorta Pastorul Bucur *” si motto-ul “GATA ORI CAND”.

Revista “Cercetasul” - Buletinul lunar al Asociatiunii "Cercetasii Romaniei” - publica in numarul 9 din septembrie 1916 un tabel cu detasamentele cercetasesti ce functioneaza in Bucuresti. La pozitia 128 figureaza “Spitalul dela Filaret”.

Alexandru Daia, cercetas in acei ani si viitor comandant al Cohortei III Bucuresti in perioada interbelica, noteaza in cartea sa, “Eroi la 16 ani”: “Avand nevoie de sanitari si brancardieri, Crucea Rosie cea dintai a cerut sprijin cercetasilor. Acestia sunt repartizati la spitalele militare cat si la spitalele de Cruce Rosie care se organizeaza cu febrilitate” (17 august 1916).

Tot in luna august, cercetasii sunt mobilizati si in gari. Cercetasul Ioan Dimancescu este consemnat de catre prof. Constantin Nedelcu, comandantul Cohortei Pastorul Bucur: “Va ajuta in gara Obor la gatirea si oferirea ceaiului catre raniti. Sep.1916”. Ulterior comandantul completeaza in jurnalul cercetasului: “A ajutat si la transportarea ranitilor”. Insemnarea este parafata cu aceeasi stampila, ca si cea de pe brasarda.

La o intrunire din anul 1993, cercetasului erou Constantin Sapatino isi aduce aminte: “Dupa intrarea Romaniei in razboi, nemtii au inceput bombardamentele asupra capitalei, cu avioane, dar si cu zeppeline. Nu exista aparare antiaeriana, se tragea mai mult ca sa se faca zgomot, cu tunuri de campanie. Primul meu contact cu ororile razboiului a fost cand un zeppelin a aruncat o bomba pe strada Covaci, producand multi morti si raniti. Ca cercetas am ajutat la transportul ranitilor si am stat la dispozitia lor pe tot timpul cat au fost spitalizati” (citeste marturia integrala aici).

🔊 Constantin Sapatino - cercetas in primul razboi mondial

[inregistrare audio (fragment) prin amabilitatea domnului Nicu Anusca, senior cercetas, membru de onoare ACT-RO]

Dupa un bombardament al unor avioane germane, Alexandru Daia descrie atmosfera din Spitalul “Coltea”: “Te credeai pe front, dupa o lupta nimicitoare. Toate culoarele devenisera impracticabile, fiind intesate de targi pline cu raniti. Cand si de unde fusesera adusi acesti raniti?  Nu stiu. Dar nu mai puteai pune piciorul pe nici un loc. Figuri livide sau crispate de durere, capete sangerande, maini si picioare rupte, rani deschise care aratau ca niste guri mari, sfartecate, carne sfasiata, intestine atarnand afara din abdomen ca niste zdrente. O imagine de infern.” 

Evolutia evenimentelor militare determina retragerea armatei, guvernului si a Casei Regale in Moldova. Li se vor alatura si cercetasii, care parasesc capitala pana pe data de 13 noiembrie. Bucurestiul va fi ocupat de catre trupele germane pe 6 decembrie 1916.
Cercetasii romani vor continua faptele lor de vitejie pana la terminarea razboiului, ca sanitari, curieri, telefonisti, telegrafisti, paznici, inlocuind functionari, ajutand la munca campului sau in ateliere.

Nu il cunoastem pe cercetasul care a purtat brasarda de mai sus, dar stim ca a raspuns indemnului principelui Carol din primele zile ale razboiului: “Voi, cei tineri, sunteti chemati sa va indepliniti si voi datoria fata de Tara, inlocuind pe cei plecati, ajutand pe cei ramasi”.

Alin Dimancescu

surse:

-Principele Carol - Comandantul Marii Legiuni, Ordinul pe Marea Legiune nr. 31 din 15 August 1916, Revista “Cercetasul” - Buletinul lunar al Asociatiunii Cercetasii Romaniei”, numarul 8,  august 1916

-Alexandru Daia, Eroi la 16 ani, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1988

-Ioan Dimancescu, Jurnal de cercetas, 1915-1916

foto: Alexandru Daia, Eroi la 16 ani, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1988

citeste si:

• Cercetasii Romaniei in Rasboiul cel Mare (1916-1919)
• Marturia unui cercetas erou

O harta a Bucurestiului, excursii cercetasesti si un jurnal (1916)

Prima luna de primavara inseamna si iesirea cercetasilor in teren, dupa ore de sala sau excursii izolate pe timpul iernii.

Pe o harta a Bucurestiului din anul 1916 am identificat destinatiile descrise in jurnalul sau de cercetas de Ioan Dem. Dimancescu (1898-1951), bunicul meu.

[click pentru zoom - necesita Flash!]

Locurile de intalnire (pentru cei din centuria I, II si III, cohorta Pastorul Bucur) erau Liceul "Gheorghe Lazar" (recunoscut oficial in materialele Asociatiei Cercetasii Romaniei ca leaganul cercetasiei noastre) sau alte puncte din oras (Piata Victoriei, rondul de la Bufet - Soseaua Kiseleff, terenurile Federatiei Sportive (actualul Stadion National de Rugby “Arcul de Triumf”, fostul Stadion al Tineretului).

Atunci cand plecau in afara capitalei, cercetasii se adunau direct la gara (Bucuresti Nord, Obor sau Filaret - astazi autogara). Excursiile se faceau in preajma Bucurestiului (Buftea, Mogosoaia, Cernica, Catelu) sau pe distante mai mari (Budesti, Comana, Giurgiu, Moroeni-Pietrosita, Oltenita, Slatina, Turtucaia, Vidra etc.). 

Activitatile erau conduse de profesori (se remarca prof. Constantin Nedelcu, dascal de latina la liceul Lazar, ajuns in perioada interbelica Instructor sef al Cercetasilor Romaniei) si cadre militare (tineri ofiteri).

Ultimele activitati mentionate in jurnal se petrec in august si septembrie 1916. Jurnalul poate fi citit in forma transcrisa

sau rasfoit online.

Intrarea Romaniei in razboi alaturi de Antanta (1916-1918) a prilejuit si aportul cercetasilor la efortul general de razboi (vezi Eroi la 16 ani, prof. Alexandru Daia).

Harta de mai sus este tiparita la 31 VIII 1916, dupa o gravura realizata (1903-04) de Rudolf Roscsak (renumit pentru proiectele cartografice la care a participat, dar mai ales pentru activitatea sa de expert filatelist si mare colectionar in perioada interbelica).

Realizata la o scara de 1:75.000, harta este o editie tradusa in germana (legenda si unele denumiri) si reprezinta orasul si imprejurimile, linia forturilor, drumuri de acces (auto, cai ferate), cursuri de apa si curbe de nivel.

In coltul din dreapta jos exista o semnatura si o data: Otto, 5-9.12.16. Pe verso mai sunt cateva insemnari in germana.
Harta o am de la un colectionar care mi-a prezentat-o ca fiind folosita de un ofiter german din trupele de cavalerie care au ocupat Bucurestiul pe 6 decembrie 1916.

Alin Dimancescu

citeste si:

• Din meniul primilor cercetasi
• Cercetasul - Harta Judetului Ilfov 

O excursie la Comana

Doua marturii inedite, vechi de 95 de ani:
-un articol publicat de profesorul Constantin Nedelcu, unul dintre primii instructori ai cercetasiei, cadru didactic la Liceul Gheorghe Lazar din Bucuresti (leaganul cercetasiei din Romania), membru marcant al miscarii in perioada interbelica

-relatarea excursiei, asa cum a fost notata in jurnalul sau (1915-1916) de catre tanarul cercetas Ioan Dem. Dimancescu, initiator al primei patrule de cercetasi (1913, alaturi de Dimitrie Dimancescu, fratele sau), comandant al Cohortei I Galben si al Legiunii Bucuresti in perioada interbelica.

Intr-o postare viitoare urmeaza reeditarea excursiei, cu plecarea din Bucuresti, cu masina. Trenul nu mai trage de mult timp pe peronul Garii Filaret, statie care a decazut la statutul de autogara si care inca mai asteapta promisiunea transformarii intr-un muzeu al cailor ferate.

Alin Dimancescu

Excursiunea de la Comana

Congresul instructorilor cercetasi din acest an si-a inceput lucrarile cu o proba practica, in cadrul unei excursiuni cercetasesti la Comana.

Excursiunea a fost aranjata de cohorta “Pastorul Bucur” cu o centurie formata din cercetasii cei mai harnici ai tuturor centuriilor din Capitala, repartizati in trei grupe de cate 30 de cercetasi. Fiecare grupa a fost condusa de catre un instructor asistat de catre doi consilieri tehnici. A fost deci, o stare ideala, cum, pana acuma, numai in putine locuri si la prilejuri rare se realizeaza.

Doua patrule au fost trimise inainte, dimineata, ca sa pregateasca locul bivuacului. Insasi centuria, cu toti participantii a plecat cu trenul de amiazi, in vagoane rezervate ce au fost puse la dispozitie de directia c.f.r.

In acelas tren au luat loc Alteta Sa Regala Principele Carol, comandantul Marei Legiuni, urmat de intreg Comandamentul si de biuroul congresului.

[Cercetasii imprejurul instructorului lor]

Cercetasii din Bucuresti mai facusera drumul acesta. Regiunea li era cunoscuta; multi au recitit in carnete observatiile ce si-au fost insemnat; dar n’au lipsit nici de aceia, cari n’au mai stiut ca langa Vidra se trece peste Sabar, langa Gradistea peste Arges si ca pe sub Comana curge Neajlovul. Li s’a spus din nou acuma. Cercetasii nu s’au dat jos in statii.

In gara Comana a asteptat una din patrulele trimise inainte si o grupa de onoare a cercetasilor din Giurgiu, impreuna cu d-l Iuca, prefectul judetului Vlasca unde ne aflam.

S’a format coloana de mars. Cercetasii s’au oprit la monumentul din sat si au ascultat descoperiti cuvintele rostite de d-l V. Suteu, comandantul Cohortei, intru comemorarea eroilor cazuti pentru Patrie la 1877 si la 1913.

[Vedere din curtea Manastirei]

Aci, toti instructorii au fost repartizati pe langa cate una din cele trei grupe ale centuriei, care acuma s’au despartit, avand sa execute, fiecare aparte, dupa ordinea de rotatiune fixata inainte, programa, care prevedea: 1) vizitarea Manastirei, cu explicari de istorie si archeologie; 2) o halta de popas pe marginea baltii, cu explicari din domeniul stiintelor naturale si higienei, si 3) vizionarea unei gospodarii taranesti, cu explicari de ordin national-economic.

Altetea Sa Regala Principele Carol a asistat rand pe rand, la o parte din exercitiile fiecarei grupe, si in acelasi timp s’a intretinut cu mult interes cu satenii.

Apoi centuria s’a adunat in fata Manastirei si a plecat spre locul bivuacului, la “Putul lui Sobaru”, urmand soseaua principala a Comanei. A fost de rara frumusete aceasta defilare a cercetasilor prin mijlocul satenilor gatiti in straie de sarbatoare si care aclamau cu nespusa dragoste pe inaltul lor oaspete, A.S.R. Principele Mostenitor. Toate casele erau impodobite cu drapele tricolore. Cercetasii constatau cu bucurie aspectul casutelor curate ce se insirue dealungul strazei principale si urmele de stare buna ce se zareau in fiecare ograda.

Ici si colo gaseam semnele lasate de patrulele trimise inainte.

Pe platoul de deasupra Comanei d-l colonel Popescu, dela Marele Stat Major, face o foarte instructiva expunere despre cetirea hartilor, cu exemple practice. De aci nu mai aveam departe. Intr’o poenita, iata corturile bivuacului. Cercetasii se instaleaza veseli, isi depun echipamentul, isi consuma merindele, si se odihnesc, ceea ce a dansii se manifesta in forma de jocuri.

Alaturea, in padure, Alteta Sa ia loc cu instructorii la o gustare cercetaseasca, servita cu indemanare de cercetasii din Giurgiu. Fiind ziua de Sf. Gheorghe, sunt aclamati d-nii Mugur, Adamescu, Murgoci si instructorii care poarta numele acestui patron. O echipa din centuria a V-a felicita deosebit pe d-l Murgoci, pentru interesul special ce a arata d-sa acestei centurii.

Dealtcum masa se termina iute, caci cercetasii si-au inceput sezatorile, si Alteta Sa asista.

Cand a dat sa se insereze, a trebuit sa gandim la plecare. Cantand a plecat centuria, si cu parere de rau, ca ziua s’a sfarsit atat de iute. Am ramas in urma cu grupa care avea sa adune corturile; cercetasii nu se indurau sa le ridice. “E atat de frumos aici; si macar o singura noapte sa fim dormit in corturi”… Plouase undeva, si adierea vantului aducea miros de livada frageda. O privighetoare incepu sa cante in crang, chiar langa noi; - dintre baieti, unii nu mai auzisera cantec de privighetoare in liber -; toti ascultam fermecati.

Trecand din nou prin sat, departe in urma coloanei principale, gasim oamenii vorbind in grupuri, spunandu-si reciproc impresiile zilei, cari le va ramane si lor neuitata. Ceeace se repeta in toate partile era multumirea lor de o fi vazut, acasa la ei pe Printul Tarii, ceeace i-a minunat, a fost bunavointa cu care s’au vazut agraiti si considerati de Alteta Sa Regala, si interesul personal ce a aratat Principele Mostenitor pentru tot ce priveste viata lor de sateni romani.

In gara, pana la sosirea trenului, se improvizeaza o a doua sezatoare, comuna din cercetasi si sateni, imprejurul Altetei Sale, cu cantece din fluer, cu doine.

Trenul pleaca, insotit pana departe de ovatii.

A doua zi, la congres, urma sa se discute excursiunea, sa se faca critica. Intr’adevar, era cate ceva de intregit, si de observat, de explicat. Dar, mult peste toate celelalte impresii a stapanit la toti participantii, multumirea profunda ce a adus fiecare din escursiunea aceasta, impreuna cu marturisirea sincera, ca fiecare a vazut ceva ce l-a interesat si a invatat ceva nou. Iar cand discursurile incepeau sa fe lungi, multi congresisti gandeau in sine, ce bine ar fi fost in fiecare zi cate o proba practica, ca cea de la Comana.

Prof. Const. Nedelcu

Excursia de la Comana

23 Aprilie 1916
La Congresul Cercetasilor din anul acesta s-a hotarat sa se faca o escursie model dimpreuna cu toti domnii instructori. Escursia a fost hotarata sa se faca la Comana.
Plecarea se hotareste pentru 1½ p.m. din gara Filaret.
Suntem repartizati toti cercetasii din Bucuresti in 3 mari grupuri. Grupa din care fac parte este sub comanda D-lui Profesor Const. Nedelcu. Instructorii din toata tara, precum si A.S.R. Principele Carol merg cu noi. Ajunsi la Comana vizitam monumentul din mijlocul satului, ridicat in amintirea celor cazuti la 1877. Grupa mea merge la Manastirea Comana unde domnul Nedelcu ne vorbeste cateva cuvinte: Aceasta manastire a fost intemeiata la 1462 de catre Vlad Tepes si reintemeiata la 1588 de Radu Serban Voda care a fost si este considerat adevaratul ei ctitor. [???]
Manastirea s-a tot stricat, pana cand Serban Paharnicul, Radu Voda Serban de mai tarziu s-a hotarat s’o ia sub ocrotirea sa si o modifica in 1700.
Calugarii greci pe mana carora incape mai tarziu o adusera intr-o stare de plans.
Dupa aceasta ocolim manastirea pe dinafara si ne oprim in fata locului din dosul manastirii unde un consilier tehnic ne vorbeste cateceva despre botanica si vietuitoarele ce traiesc pe marginea lacurilor. Vizitam apoi o gospodarie taraneasca de unde luam drumul spre padure. Aci fu asezat in graba un bivuac. A.S.R. si tuturor instructurilor li se serveste o gustare de catre cercetasii din Giurgiu. Dupa sezatoare ne indreptam spre gara Comana de unde luam cu totii trenul spre Bucuresti.

Ioan Dem. Dimancescu

surse:
1 - Prof. Constantin Nedelcu, Excursiunea la Comana, Cercetasul, Nr. 5, Mai 1916
2 - Ioan Dem Dimancescu, Jurnal de Cercetas, 1915-1916

vezi reeditarea excursiei in aprilie 2014 (Pe urmele unui jurnal)

Activitati cercetasesti de primavara

1933

Cohortele de cercetasi si cercetase din Bucuresti au sarbatorit duminica 9 aprilie 1933 (de Florii) sosirea primaverii si Unirea cu Basarabia printr-o grandioasa serbare a sadirii pomilor in comuna Pasarea, din judetul Ilfov.
Conducatorii au aratat in cuvinte impresionante insemnatatea acestei zile pentru poporul romanesc si dupa oficierea unei slujbe religioase, cercetasii si cercetasele au procedat la sadirea pomilor. (1)

[foto 1: cercetasele indreptandu-se catre Padurea Cercetasilor,
a carei plantare a inceput inca de anul trecut (1932)]

[foto 2: un grup de cercetasi plantand pomi
sub conducerea profesorilor si a sefilor de cohorte]

[foto 3: cercetase frigand miei pentru masa tuturor cercetasilor]

[foto 4: masa cercetasilor in bivuac]

1936

In ziua de Duminica Floriilor, un tren special compus din 19 vagoane a transportat cercetasi si oaspeti la locul unde a inceput sa se infiripe Padurea Cercetasilor, langa localitatea Pasarea.
Aici, an de an, incepand din 1932, cercetasii muncesc o zi plantand o suprafata de 5.000 mp cu 5.000 puieti. Alaturi de vlastarele anilor trecuti care se ridica viguroase in soare, se adauga in fiecare an noi mladite de viata tanara, spornica in nadejdi.
Serbarea s'a desfasurat in prezenta A.S.R. Principele Nicolae, Comandantul Marei Legiuni a Cercetasilor. Au luat parte d-l Subsecretar de stat Cancicof din partea ministerului de domenii, d. prof. universitar Simion Mehedinti, d. prof. Universitar Dracea, d. Dr. Stefan Soimescu reprezentand pe d. Ministru al Instructiunii, d. inginer Marin Radulescu, precum si toti functionarii superiori din ministerul de domenii si dela C.A.P.S. (Centrul de exploatare a padurilor statului, n.r.).

La sosirea pe teren, A.S.R. Principele Nicolae, insotit de domnul Colonel Samboteanu Ulisse, a primit raportul dat de d-l Maior Ioan Dimancescu, comandantul legiunii "Pastorul Bucur". Apoi a trecut in revista unitatile cercetasesti. S'a procedat la solemnitatea ridicarii pavilionului national in cantecul Imnului Regal, intonat de 1.200 de cercetasi si 200 cercetase. A urmat apoi un serviciu divin oficiat de parintele Macarie Bradet dela Manastirea Cernica. [...]

S'a rostit apoi deviza cercetasului strajer *, legea micilor cercetase, legea cercetaselor, legea puilor de soim, legea cercetasilor. A luat cuvantul d-l ministru Cancicof care a spus ca [...] anul trecut (1935) 500.000 tineri au plantat 5.000.000 de copaci, iar anul acesta se vor planta 30.000.000 [...].
Au vorbit d-l St. Soimescu, d-l Simion Mehedinti si A.S. Regala.
Dupa cuvantari s'au plantat pomii. Alteta sa a plantat primul puet [...] A inceput munca cercetasilor si cercetaselor care au rasadit toti puetii. Cercetasilor li s-a servit o masa gustoasa de catre C.A.P.S.
Intreaga manifestare a fost deosebit de inaltatoare [...]. (2)

[foto 5: A.S. Regala Principele Nicolae sadind primul pom]

[foto 6, 7: A.S.R. Principele Nicolae participa la serbarea sadirii pomilor]

1931

Activitati ca cele de mai sus au fost posibile ca urmare a parafarii unui acord (mai, 1931) intre societatea "Progresul Silvic" si Marea Legiune a Cercetasilor. In baza acestuia, cercetasii vor colabora cu agronomi si silvicultori, pentru ca impreuna, sub auspiciile asociatiei Prietenilor Padurii, sa se ocupe de sadirea si ingrijirea pomilor.
Au fost revitalizate sarbatori ca: ziua arborilor, ziua primaverii, ziua muncii si sadirea "Stejarului Unirei".
"Legatura dintre padurari si cercetasi este una dintre cele mai stranse; intre om si natura este indisolubila, atunci cand cresc laolalta, cand el i-a legat ranile si a sadit cu mana sa un pom ce va creste odata cu sine" - A.S.R. Principele Nicolae.
Se urmareste formarea unei "noui mentalitati silvice" si constiinte forestiere. (3)

materiale de arhiva: Alin Dimancescu si Iulian Lipovanu

* cercetasul strajer => suntem in 1936 cand cei doi termeni (cercetas si strajer) coexista la nivel de organizatii si uniforme distincte; la inceputul anului 1937 cercetasia va fi desfiintata, singura organizatie pentru copii si tineret (obligatorie) ramanand Straja Tarii

foto:
-Realitatea Ilustrata, aprilie 1933 (1-4)
-Cercetasii la sadirea pomilor, Cercetasul, aprilie 1936 (5)
-Ilustratiunea Romana, 16 aprilie 1936 (6,7)

surse:
1 - Cercetasii Romaniei intampina primavara, Realitatea Ilustrata, aprilie 1933
2 - Cercetasii la sadirea pomilor, Cercetasul, aprilie 1936
3 - ing. Cezar Gr. Cristea, Cercetasii, Dinastia si Padurile, Cercetasul, nr. 18, octombrie 1931

Cercetasele Romaniei

Infiintarea organizatiei. Primii ani

La 8 Aprilie 1915 (data la care "Razboiul cel Mare" incepuse) Asociatia “Cercetasii Romaniei” (1914-1936) era recunoscuta ca “persoana morala si juridica” de catre Corpurile Legiuitoare. Romania era inca in neutralitate.

Intrarea Romaniei alaturi de Antanta a prilejuit integrarea miscarii cercetasesti in efortul de razboi (1916-1918). Cercetasii sunt prezenti ca forte auxiliare in spatele frontului, unde activeaza in misiuni auxiliare ca sanitari, brancardieri, curieri, telefonisti, telegrafisti, factori postali, paznici etc. (1)

Imediat dupa razboi (1919-1923), pe fondul unei lipse de cadre de conducere, se refac structurile organizatiilor cercetasesti. Intre anii 1924 si 1928 miscarea stagneaza.
La 1 august 1928 cercetasia este trecuta ca directie la Oficiul National pentru Educatie Fizica (ONEF). In anul 1929 principele Nicolae devine comandantul Marii Legiuni a Cercetasilor Romaniei si organizatia cunoaste un nou avant. (2)

La inceputul anului 1929 existau grupuri distincte de cercetase, constituite separat, dar incadrate in Marea Legiune a Cercetasilor. Zilnic se primeau cereri ale fetelor care vroiau sa devina cercetase. (3)
Erau “urmasele” unei cercetase, sora medicala pe front si mai apoi luptatoare in prima linie - Ecaterina Teodoroiu. In anul 1914, fiind eleva in Bucuresti, se inrolase in Cohorta "Pastorul Bucur". Revenita la Targu-Jiu a activat in Cohorta "Domnul Tudor". In vara anului 1916 (august) a participat impreuna cu toti cercetasii cohortei la ingrijirea ranitilor. (11)

Constituirea Cercetaselor Romaniei ca organizatie separata de Cercetasii Romaniei este urmarea unui cumul de factori:
1. Influenta externa - aparitia miscarilor de Girl Guides / Scouts (prima in Anglia, 1910)
2. Emanciparea statutului femeii in Romania dupa primul razboi mondial. Ca exemplu, in anul 1919 se inregistreaza Asociatia Crestina a Femeilor (ACF), filiala cu personalitate juridica a organizatiei YWCA (echivalentul feminn al YMCA). ACF era patronata (ca presedinta de onoare) de Regina Maria (initiatoarea demersului de a infiinta filiala din Romania). Scopul asociatiei era integrarea femeii in societate pe baza unor norme de morala crestina si prin activitati specifice, orientate catre trup, minte si suflet.
3. Implicarea directa a Principesei Ileana care va deveni autoritatea morala si decizionala a organizatiei. La studiile facute in Anglia (Colegiul din Heathfield-Ascot), Domnita luase contact cu "fenomenul" Girl Guides.

• In primavara anului 1929, Principesa Ileana convoaca la Palatul Cotroceni un grup numeros de persoane pentru a discuta despre oportunitatea infiintarii unei miscari de cercetase.

• Se stabileste un comitet restrans (A.S.R. Principesa Ileana, Nissa Camarasescu si cpt. I Dimancescu - comandantul cohortei I Galben) care va conlucra cu Ministerul Scoalelor.

• La 8 iunie 1929 are loc la Ministerul Instructiunei o conferinta a directoarelor de scoli secundare

• Comitetul de initiativa a fost largit prin cooptarea doamnelor O. Ionescu (directoarea liceului de fete “Domnita Ileana”), E. Monroe (directoarea scolii normale de fete “Elena Doamna”) si a domnului profesor V. Suteu (directorul liceului de baieti “Cantemir Voda”, fost comandant al Cohortei "Pastorul Bucur" in primii ani ai cercetasiei)

• La inceputul anului scolar (septembrie) se organizeaza un sediu (un birou in cladirea ONEF-ului) de unde se va coordona activitatea de dinaintea lansarii (redactarea statutului si a regulamentelor) si de dupa.

• Lansarea Asociatiei Cercetasele Romaniei va avea loc pe 18 ianuarie 1930, la Palatul Cotroceni in prezenta Domnitei Ileana si a colaboratorilor sai. Tot atunci se constituie legal si Biroul Central al Marii Legiuni. (4)

• In februarie 1930 se infiinteaza primele patru centurii: Centuria I Marele Voevod Mihai, Centuria a II-a Domnita Ileana, Centuria a II-a Regina Maria si Centuria a IV-a Elena Doamna. (4)

• Primele comandante si conducatoare depun legamantul pe 6 septembrie 1930.

• Cercetasele cohortei Domnita Ileana din Bucuresti depun juramantul pe stadionul ONEF la 21 noiembrie 1930, in fata M.S. Regina Maria si a A.S.R. Principesa Ileana, Comandanta Marii Legiuni a Cercetaselor Romaniei. (5)

Conducerea Asociatiei Cercetasele Romaniei era urmatoarea:

-Domnita Ileana – comandanta Marii Legiuni
-Nissa Camarasescu – ajutoarea comandantei Marii Legiuni
-Biroul Central, format din Viorica Litzica - directoarea generala, ajutata de domnisoarele I. Cernatescu si O. Cosco. (6)

Grupele de varsta sunt:
-micile cercetase / cercetase incepatoare (7-11 ani)
-cercetase (11-18 ani)
-calauze (18 ani+) (7)
Cel putin 36 de cercetase formeaza 1 centurie, fiind conduse de o comandanta. Mai multe centurii formeaza o cohorta. (8)

La inceputul anului 1931 Marea Legiune a cercetaselor cuprindea 11 cohorte (Bucuresti+10 orase). (8)
In octombrie 1931 se inregistrau 20 de cohorte, pentru ca in ianuarie 1932 sa existe 23 cohorte formate din 2078 cercetase. (9) (10)

Desi separata ca structuri, organizatia a pastrat o legatura stransa la nivel de activitati si informare cu Asociatia "Cercetasii Romaniei".

Alin Dimancescu


citeste si:

• Primele cercetase
• Jamboreea cercetaselor (Breaza, 1935)

surse:
1 - Activitatea cercetasilor Romaniei dupa inceperea rasboiului, Cercetasul, nr. 9, septembrie 1916
2 - Valeriu Tebeica, Istoricul Cercetasiei, Cercetasul nr.2 - aprilie 1930, pag.11
3 - N. Camarasescu, Privind inapoi, Cercetasul nr.21 – ianuarie 1932, pag.2
4 - A. Grigorescu, Din activitatea Cohortei “Domnita Ileana” Bucuresti, Cercetasul nr.21 – ianuarie 1932, pag.4
5 - Legamantul cercetaselor din cohorta “Domnita Ileana” Bucuresti, Cercetasul nr.9 - decembrie 1930, pag.11
6 - Ion Tik, Cercetasele Domnitei, Ilustratiunea Romana, joi, 30 aprilie 1931, pag . 6-7
7 - cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre Cercetasie in raport cu educatia fizica, Gazeta Sporturilor, 12 aprilie 1930
8 - Un an de la constituirea asociatiei cercetaselor, Cercetasul nr.10 - ianuarie 1931, pag.5
9 - Scrisoare adresata de Ajutoarea Comandantei Marei Legiuni a Cercetaselor tuturor Comandantelor de unitati din Tara cu prilejul deschiderii anului nou cercetasesc, Cercetasul nr.18 - octombrie 1931, pag.4
10 - Unitati si efectivul Marei Legiuni a Cercetaselor, Cercetasul nr.21 – ianuarie 1932, pag.4
11 - Casa memoriala Ecaterina Teodoroiu, Muzeul Gorjului - Targu-Jiu

foto: Cercetasul, Ilustratiunea Romana, povesteaunuicercetas.ro

Bivuacul Marei Legiuni (1916)

La 8 Aprilie 1915 asociatia “Cercetasii Romaniei” a fost recunoscuta ca persoana morala si juridica de catre Corpurile Legiuitoare, scopul asociatiei fiind de a asigura "educatia fizica si morala a tineretului".
Asociatia hotareste ca in fiecare an sa se tina un congres al comandantilor.
In martie 1915 s-a desfasurat la Bucuresti primul Congres. Al doilea Congres se desfasoara in 1916, tot la Bucuresti. Cu acest prilej s-a organizat si un mare bivuac cercetasesc la Sosea (Stadionul Kiseleff).
Ioan Dem. Dimancescu de la Centuria a III-a, Cohorta Pastorul Bucur isi noteaza in jurnalul sau de cercetas cum decurge participarea grupei sale la aceasta manifestare.

Alin Dimancescu


Joiu 19 Maiu. Adunarea la 8½ la liceu. Vine si Dl. Director. Face apelul chiar domnia sa. Cercetasii sub conducerea mea pornesc spre Piata Victoriei unde ne intilnim cu Dl. S-lt Beldiceanu. De aci impreuna cu domnia sa mergem la parcul sportiv unde ni se da locul destinat pentru centuria noastra. Adunam paie si fan. O parte din cercetasi raman pe teren, iar ceilalti ne intoarcem in oras pentru a ne aduce hrana pentru 3 zile. Dupa masa ma duc la Batalionul 2 Vanatori cu un docar al cercetasului Constantiniu de unde iau 20 de foi de cort. La 3 p.m. sunt inapoi la Bivuac. Aci avem si corturile noastre. Sase corturi. Centuria noastra are loc in fata Comandamentului.
De acum incepe viata adevarata de bivuac. Facem santuri in jurul corturilor. Ne pregatim focul. Ne caram pae pentru asternuturi in corturi, lemne. La fiecare jumatate de ceas sosesc cohorte din toata tara. Cercetasii sunt voiosi si plini de insufletire.
La 8 luam masa. De la 8½ - 10 sezatoare. La 10 se suna stingerea. Sunt primul de planton.

Liniste pretutindeni. Ici si colo cate un planton la lumina rosie a focului se zareste. Deasupra corturilor pluteste lumina stinsa a lanternelor ce pare a motai de somn. Cate un hornait prelung tulbura linistea bivuacului. Din timp in timp apar somatiile plantoanelor facute umbrelor mergatoare, ce nu sunt altceva decat domnii de la Comandament.
Ceasul e 12. Gornistul de la Comandament suna. Felinarul e ridicat sus. Plantoanele se schimba. Ma schimb si eu. Odata cu zgomotul facut de schimb adorm si eu.
I.D.

Vineri 20 Maiu. In afara de viata de bivuac, la ora 9 dimineata toti cercetasii merg la parcul calaretilor unde fac exercitii sub comanda A.S.R.
Dupa amiaza cercetasii din provincie viziteaza orasul. Spre seara un cercetas ne aduce veste trista in bivuac. Cercetasul Hartescu din Centuria a V-a voind sa salveze de la inec pe un copil de la lacul de la Herastrau, isi gaseste moartea, incurcandu-se in niste bradis. Pana seara la culcare gandul mi-a fost numai la moartea lui.
I.D.

Sambata 21 Maiu. La ora 10 se serbeaza patronul nostru in parcul calaretilor.
In sunetul imnului regal si al uralelor nesfarsite, M.S. Regele si Regina si A.S.R. Principele Carol trec in revista coloanele nesfarsite de cercetasi.
Incepe apoi slujba religioasa, dupa care se citeste de catre A.S.R. legea cercetasilor si ordinea de zi. D-l Colonel Berindei tine un mic discurs oferind A.S.R. Virtutea Cercetaseasca. Se distribuie Virtutea de catre M.S. Regina catre mai multi instructori si cercetasi. Eu sunt citat printr-un ordin de zi pe Marea Legiune pentru activitate deosebita.

Mai stau in bivuac pana spre seara pentru a strange cu cercetasii mei cortul. Parte din cercetasii din provincie ce pleaca asta seara au inceput a-si strange lucrurile.

Ionel D. Dimancescu

Din meniul primilor cercetasi

Inca de la infiintare (1913), primele patrule de cercetasi organizau excursii in imprejurimile orasului sau pe distante mai mari (vezi harta). Odata ajunsi la destinatie, masa se lua in mijlocul naturii, la focul de tabara din fata corturilor.

E foarte probabil ca, in lipsa unui Lion, Joe sau a unui Baton cu rom, primii cercetasi sa fi avut si ei optiunile lor pentru o gustare “din mers”. Almanahul Ziarului Universul pe anul 1915 ne da cateva raspunsuri posibile.

In marsurile spre Pipera sau padurea Tunari, ar fi putut manca din "deliciosii" biscuiti Iosiek, avand specialitati pentru toate gusturile: Petit Beurre, Albert etc.

Sau poate ca cei mai patrioti dintre ei ar fi cautat sa obtina ceva energie in plus dintr-o ciocolata cu lapte Ideal, de “cea mai buna fabricatiune romaneasca”.

In excursiile cu trenul, plecati din Gara de Nord, gara Obor, dar si din uitata gara Filaret, cercetasii si-ar fi putut indulci orele de stat in vagon cu Ciocolata calatorilor, de la Fabrica Berindei, “renumita prin produsele sale”.

Nu in ultimul rand, “mancaciosii” ar fi ascultat de "sfaturi", “gustand” dintr-o "chocolat" Nestle.

Alin Dimancescu

reclame: Almanahul Ziarului Universul, Bucuresti, 1915

ilustratie: Ioan Dem. Dimancescu, Jurnal de cercetas, 1915-1916

Pe urmele unui jurnal - Pietrosita

Drumul de astazi este un remember al excursiei facute de bunicul meu - Ioan Dem. Dimancescu - ca tanar cercetas la Pietrosita, in aprilie 1916. Relatarea din jurnalul de atunci o puteti citi aici.
Excursia se facea cu doar cateva luni inainte de intrarea Romaniei in primul razboi mondial. La un moment dat, plecand din Pietrosita si ajungand la Pucheni, cercetasii vor obtine aprobarea granicerilor "de a merge pe munti" (granita cu Imperiul Austro-Ungar era foarte aproape).

Am plecat din Bucuresti la 8 dimineata. Afara sunt deja 30 de grade. Prima oprire (doua ore) este la Targoviste, la sediul Arhivelor Nationale, Filiala Dambovita, acolo unde pe durata lunii august are loc expozitia „Sport si Turism in Dambovita Interbelica”, un eveniment restitutio interbellica.

Mergem mai departe, pe drumul spre Sinaia. Pietrosita este situata la 45 km de Targoviste, intre localitatile Fieni si Moroeni. Trecem podul peste Ialomita. Langa Monumentul Eroilor de la 1916, cu o copie a desenului vechi in mana, intreb un localnic de biserica. 

 

Suntem indrumati pe un drum lateral si lacasul apare dupa un cot al drumului, cu cele doua turle inconfundabile. Biserica este ctitorita la 1767 de Negoita, un negustor din Targoviste, sub domnia lui Alexandru Scarlat Ghica, fiind declarata monument istoric. Intram si admiram frescele. Picturile sunt restaurate recent, dar si-au pastrat patina vremii. Ne facem o rugaciune si aprind o lumanare pentru bunicul meu. Plecam, nu inainte de a-i lasa preotului paroh o copie dupa relatarea excursiei din 1916.

Ne intoarcem la pod si coboram pe partea cealalta, inspre gara. Multa liniste. O placuta arata ca gara este inca functionala. Sunt trenuri spre/de la Titu si Bucuresti Nord. Un suierat strident precede aparitia unei mocanite de marfa care pe o linie cu ecartament ingust intersecteaza traseul caii ferate principale.

Revenim la pod in incercarea de a identifica unghiul in care a fost facuta schita din jurnal cu vederea Pietrositei. Intru in vorba cu bibliotecara urbei care ne da o indicatie, dupa ce in prealabil ii las adresa site-ului unde am pus jurnalul. Trebuie sa ne intoarcem spre Targoviste. Cordonul de verdeata compact blocheaza orice vedere spre Pietrosita pe o distanta de 2-3 km. Dupa cateva incercari nereusite, obtin permisiunea unui proprietar si fac cateva poze din spatele curtii in directia Ialomitei si a Pietrositei. Unghiul este aproape acelasi. Curbele dealurilor premontane au ramas, dar vegetatia si locuintele construite intre timp au schimbat vechiul plan.

Termometrul masinii arata ca afara sunt 42 de grade. Aerul conditionat incearca sa-si faca treaba. Lasam in urma Pietrosita. Nu suntem cu un 4x4 pentru a ne abate si la Bolboci, o alta destinatie din episodul 1916.

Fugim de caldura catre Sinaia si urcam la Cota 1400. Spre seara vom face in oras o vizita familiei lui Constantin Ciocoiu, cel mai mare sportman al Sinaiei interbelice, descoperit si format de bunicul meu la scoala Clubului Sportiv Peles si a patrulelor Batalionului 1 Vanatori de Munte.

Alin Dimancescu

13.08.2010