Volumul de fata a aparut in anul 1916 la Bucuresti, fiind editat de Stabilimentul de Arte Grafice “Energia”. Face parte din Biblioteca Asociatiei “Cercetasii Romaniei”, primul din seria B, serie care isi propunea sa grupeze carti de literatura, stiinta sau cercetasie pentru “a sta in biblioteca fiecarui camin si in casele cercetasilor”.
I. Primul capitol, “O scoala de imputernicire”, prezinta idei din conferintele tinute de Gh. D. Mugur la “Casa Scoalelor” si la “Teatrul National” din Craiova.
Autorul a fost publicist, redactor la editura "Universul", inspector general al Cultelor şi Artelor si din iulie 1940, presedintele Consiliului de Administratie al Societatii de Radiodifuziune. A sprijinit cercetasia inca de la primii pasi ai organizarii in Romania. Din anul 1914 a fost secretar al asociatiei, din 1915 a fost membru in comitetul central al asociatiei si membru al Directiei Publicatiilor care edita buletinul lunar “Cercetasul”. Tot din 1915 este inspector general in cadrul comandamentului Marii Legiuni, facand tandem cu prof. Gheorghe Murgoci.
Din primele pagini se explica ce inseamna cercetasia prin raportarea la
-“imbracamintea pitoreasca care place copiilor”
-jocurile, plimbarile si “escursiunile” ca mijloace de educatie
-elementul moral al legamantului si legii
Si se pune o intrebare “rascolitoare”: cum de un “general de oaste (Baden-Powell) pune la 1908 in Englitera, cea mai fireasca problema de educatie sociala […] si de intregire a scolii”? Si de ce nu au realizat-o pedagogii?
Urmeaza o trecere prin istoria universala, identificand “cercetasia ca realitate de viata”, iar apoi o prezentare a “Scouting for Boys”, cartea de capatai a cercetasiei, tradusa in anul 1915 in limba romana.
Cateva date legate de raspandirea cercetasiei in Europa, America si Asia prefateaza reperele aparitiei cercetasiei in Romania, intr-o prezentare preluata si actualizata in anul 1930 in paginile revistei “Cercetasul” de catre Valeriu Tebeica. Cronologia prezentata este cea oficiala a infiintarii cercetasiei in Romania.
1. aparitia cercetasiei (1913)
Prima comunicare asupra cercetasiei este facuta de catre profesorul Gheorghe Murgoci intr-o sedinta a Asociatiei Sportive, propunerea initiala find ca boy-scoutii nostri sa se numeasca “panduri”.
Prima publicatie despre cercetasie este editata de catre profesorul Gabriel Giurgea. Acesta o trimite directiunilor scolilor secundare, facand ca cercetasia sa fie cunoscuta in toata tara.
Intre cele doua momente, in vara anului 1913, inspirati de un articol citit intr-o revista frantuzeasca, cativa elevi de la Liceul Lazar din Bucuresti (fratii Dimancescu, fratii Berindei, Sandel Bogdan si Ionel Andronescu) formeaza singuri, fara ajutorul adultilor, primele patrule de cercetasi, facand excursii si activitati in Muntii Bucegi.
Dupa inceperea cursurilor, elevii de mai sus vor infiinta prima legiune de cercetasi, avand sprijinul directorului de atunci al liceului (Marin Demetrescu). Tot la Lazar se va tine prima conferinta despre cercetasie de catre Vladimir Ghidionescu.
2. infiintarea Asociatiei “Cercetasii Romaniei”, dezvoltarea structurilor si recunoasterea de catre parlament (1914-1915)
Colonelul adjutant Grigore Berindei preia organizarea cercetasilor si infiinteaza primul comitet al asociatiei. Atrage alaturi de miscare profesori, ofiteri, ziaristi, oameni de litere. Din primul comitet faceau parte Gabriel Giurgea, Vladimir Ghidionescu, maiorii Manolescu, Uica, capitanul Samboteanu si locotenentii Samboteanu, Panaitescu si Manicatide.
In vara anului 1914 col. adj. Berindei obtine o audienta si prezinta catre membri casei regale (Regele Carol I, principele Ferdinand si principele Carol) cercetasia si organizarea asociatiei pana in acel moment. Obtine sprijin neconditionat si asociatia se dezvolta pana in anul 1916 la un numar de 9,000 de cercetasi, grupati in 34 de legiuni si 56 de cohorte.
Recunoasterea asociatiei ca “persoana morala” este votata la Senat (20 decembrie 1914) si de Adunarea Deputatilor (21 februarie 1915), fiind publicata in Monitorul Oficial la 9 aprilie 1915.
In zilele de 15-18 martie 1915 se tine la Bucuresti primul Congres al Comandantilor.
I. Primul capitol, “O scoala de imputernicire”, prezinta idei din conferintele tinute de Gh. D. Mugur la “Casa Scoalelor” si la “Teatrul National” din Craiova.
Autorul a fost publicist, redactor la editura "Universul", inspector general al Cultelor şi Artelor si din iulie 1940, presedintele Consiliului de Administratie al Societatii de Radiodifuziune. A sprijinit cercetasia inca de la primii pasi ai organizarii in Romania. Din anul 1914 a fost secretar al asociatiei, din 1915 a fost membru in comitetul central al asociatiei si membru al Directiei Publicatiilor care edita buletinul lunar “Cercetasul”. Tot din 1915 este inspector general in cadrul comandamentului Marii Legiuni, facand tandem cu prof. Gheorghe Murgoci.
Din primele pagini se explica ce inseamna cercetasia prin raportarea la
-“imbracamintea pitoreasca care place copiilor”
-jocurile, plimbarile si “escursiunile” ca mijloace de educatie
-elementul moral al legamantului si legii
Si se pune o intrebare “rascolitoare”: cum de un “general de oaste (Baden-Powell) pune la 1908 in Englitera, cea mai fireasca problema de educatie sociala […] si de intregire a scolii”? Si de ce nu au realizat-o pedagogii?
Urmeaza o trecere prin istoria universala, identificand “cercetasia ca realitate de viata”, iar apoi o prezentare a “Scouting for Boys”, cartea de capatai a cercetasiei, tradusa in anul 1915 in limba romana.
Cateva date legate de raspandirea cercetasiei in Europa, America si Asia prefateaza reperele aparitiei cercetasiei in Romania, intr-o prezentare preluata si actualizata in anul 1930 in paginile revistei “Cercetasul” de catre Valeriu Tebeica. Cronologia prezentata este cea oficiala a infiintarii cercetasiei in Romania.
1. aparitia cercetasiei (1913)
Prima comunicare asupra cercetasiei este facuta de catre profesorul Gheorghe Murgoci intr-o sedinta a Asociatiei Sportive, propunerea initiala find ca boy-scoutii nostri sa se numeasca “panduri”.
Prima publicatie despre cercetasie este editata de catre profesorul Gabriel Giurgea. Acesta o trimite directiunilor scolilor secundare, facand ca cercetasia sa fie cunoscuta in toata tara.
Intre cele doua momente, in vara anului 1913, inspirati de un articol citit intr-o revista frantuzeasca, cativa elevi de la Liceul Lazar din Bucuresti (fratii Dimancescu, fratii Berindei, Sandel Bogdan si Ionel Andronescu) formeaza singuri, fara ajutorul adultilor, primele patrule de cercetasi, facand excursii si activitati in Muntii Bucegi.
Dupa inceperea cursurilor, elevii de mai sus vor infiinta prima legiune de cercetasi, avand sprijinul directorului de atunci al liceului (Marin Demetrescu). Tot la Lazar se va tine prima conferinta despre cercetasie de catre Vladimir Ghidionescu.
2. infiintarea Asociatiei “Cercetasii Romaniei”, dezvoltarea structurilor si recunoasterea de catre parlament (1914-1915)
Colonelul adjutant Grigore Berindei preia organizarea cercetasilor si infiinteaza primul comitet al asociatiei. Atrage alaturi de miscare profesori, ofiteri, ziaristi, oameni de litere. Din primul comitet faceau parte Gabriel Giurgea, Vladimir Ghidionescu, maiorii Manolescu, Uica, capitanul Samboteanu si locotenentii Samboteanu, Panaitescu si Manicatide.
In vara anului 1914 col. adj. Berindei obtine o audienta si prezinta catre membri casei regale (Regele Carol I, principele Ferdinand si principele Carol) cercetasia si organizarea asociatiei pana in acel moment. Obtine sprijin neconditionat si asociatia se dezvolta pana in anul 1916 la un numar de 9,000 de cercetasi, grupati in 34 de legiuni si 56 de cohorte.
Recunoasterea asociatiei ca “persoana morala” este votata la Senat (20 decembrie 1914) si de Adunarea Deputatilor (21 februarie 1915), fiind publicata in Monitorul Oficial la 9 aprilie 1915.
In zilele de 15-18 martie 1915 se tine la Bucuresti primul Congres al Comandantilor.
II. Capitolul “Cercetasii” de Gabriel Giurgea reproduce continutul brosurii publicate in noiembrie 1913. Aceasta este dedicata “celor mici de azi in care sta speranta Romaniei mari de maine”, fiind un “proces aspru, dar foarte drept al vietii romanesti din ceasul de acum si un indemn puternic de reactiune, pentru prefacerea din adanc a sufletului romanesc”.
“Plecand de la convingerea ca avem nevoe nu numai de educatiune familiala ci si de educatiune civica si socio-morala, am crezut ca ar fi bine sa atragem, printr’o mica si nepretentioasa lucrare informatoare, atentia asupra unui intreg sistem de crestere, care a reusit in mod surprinzator in Anglia, si care azi se intinde cu aceeasi reusita in toate tarile. Sistemul acesta e scoutismul”.
III. "Organizarea si starea actuala a cercetasiei in Romania" prezinta asociatia incepand cu anul 1914, considerat punctul de start al organizarii Marii Legiuni a “Cercetasilor Romaniei”.
IV. Raportul de activitate pe anul 1915, prezentat de catre domnul colonel-adjutant Gr. Berindei, presedintele comitetului central.
Dupa prezentarea cifrelor de bilant, se nota:
“Cu toate ca nu lucram cu aceleasi mijloace ca scoala, ar fi un lucru foarte nimerit sa putem lucra paralel cu dansa, urmand astfel doua drumuri diferite care duc la acelasi tel. Avem dar nevoe de colaborarea in intregime a corpului didactic, care prin pregatirea sa pedagogica e in masura sa ne dea un concurs pretios.”
V. Marea Legiune a “Cercetasilor Romaniei”
Sunt prezentate cele 34 de legiuni si 56 de cohorte, insumand un numar de aproximativ 9000 de cercetasi.
Legiunile reprezinta judetele din Romania anului 1916 (Tara Romaneasca si Moldova) la care dupa sfarsitul Razboiului Balcanic (1913) se adaugase si Cadrilaterul (cu judetele Caliacra si Durostorul).
Cercetasii din Transilvania se vor alatura Asociatiei “Cercetasii Romaniei” dupa Unirea cu Romania (1 decembrie 1918).
Alin Dimancescu
vezi si:
- Istoricul Cercetasiei (II) - Introducerea Cercetasiei in Romania
