-relatarea excursiei, asa cum a fost notata in jurnalul sau (1915-1916) de catre tanarul cercetas Ioan Dem. Dimancescu, initiator al primei patrule de cercetasi (1913, alaturi de Dimitrie Dimancescu, fratele sau), comandant al Cohortei I Galben si al Legiunii Bucuresti in perioada interbelica.
Intr-o postare viitoare urmeaza reeditarea excursiei, cu plecarea din Bucuresti, cu masina. Trenul nu mai trage de mult timp pe peronul Garii Filaret, statie care a decazut la statutul de autogara si care inca mai asteapta promisiunea transformarii intr-un muzeu al cailor ferate.
Alin Dimancescu
Excursiunea de la Comana
Congresul instructorilor cercetasi din acest an si-a inceput lucrarile cu o proba practica, in cadrul unei excursiuni cercetasesti la Comana.
Excursiunea a fost aranjata de cohorta “Pastorul Bucur” cu o centurie formata din cercetasii cei mai harnici ai tuturor centuriilor din Capitala, repartizati in trei grupe de cate 30 de cercetasi. Fiecare grupa a fost condusa de catre un instructor asistat de catre doi consilieri tehnici. A fost deci, o stare ideala, cum, pana acuma, numai in putine locuri si la prilejuri rare se realizeaza.
Doua patrule au fost trimise inainte, dimineata, ca sa pregateasca locul bivuacului. Insasi centuria, cu toti participantii a plecat cu trenul de amiazi, in vagoane rezervate ce au fost puse la dispozitie de directia c.f.r.
In acelas tren au luat loc Alteta Sa Regala Principele Carol, comandantul Marei Legiuni, urmat de intreg Comandamentul si de biuroul congresului.
[Cercetasii imprejurul instructorului lor]
Cercetasii din Bucuresti mai facusera drumul acesta. Regiunea li era cunoscuta; multi au recitit in carnete observatiile ce si-au fost insemnat; dar n’au lipsit nici de aceia, cari n’au mai stiut ca langa Vidra se trece peste Sabar, langa Gradistea peste Arges si ca pe sub Comana curge Neajlovul. Li s’a spus din nou acuma. Cercetasii nu s’au dat jos in statii.
In gara Comana a asteptat una din patrulele trimise inainte si o grupa de onoare a cercetasilor din Giurgiu, impreuna cu d-l Iuca, prefectul judetului Vlasca unde ne aflam.
S’a format coloana de mars. Cercetasii s’au oprit la monumentul din sat si au ascultat descoperiti cuvintele rostite de d-l V. Suteu, comandantul Cohortei, intru comemorarea eroilor cazuti pentru Patrie la 1877 si la 1913.
[Vedere din curtea Manastirei]
Aci, toti instructorii au fost repartizati pe langa cate una din cele trei grupe ale centuriei, care acuma s’au despartit, avand sa execute, fiecare aparte, dupa ordinea de rotatiune fixata inainte, programa, care prevedea: 1) vizitarea Manastirei, cu explicari de istorie si archeologie; 2) o halta de popas pe marginea baltii, cu explicari din domeniul stiintelor naturale si higienei, si 3) vizionarea unei gospodarii taranesti, cu explicari de ordin national-economic.
Altetea Sa Regala Principele Carol a asistat rand pe rand, la o parte din exercitiile fiecarei grupe, si in acelasi timp s’a intretinut cu mult interes cu satenii.
Apoi centuria s’a adunat in fata Manastirei si a plecat spre locul bivuacului, la “Putul lui Sobaru”, urmand soseaua principala a Comanei. A fost de rara frumusete aceasta defilare a cercetasilor prin mijlocul satenilor gatiti in straie de sarbatoare si care aclamau cu nespusa dragoste pe inaltul lor oaspete, A.S.R. Principele Mostenitor. Toate casele erau impodobite cu drapele tricolore. Cercetasii constatau cu bucurie aspectul casutelor curate ce se insirue dealungul strazei principale si urmele de stare buna ce se zareau in fiecare ograda.
Ici si colo gaseam semnele lasate de patrulele trimise inainte.
Pe platoul de deasupra Comanei d-l colonel Popescu, dela Marele Stat Major, face o foarte instructiva expunere despre cetirea hartilor, cu exemple practice. De aci nu mai aveam departe. Intr’o poenita, iata corturile bivuacului. Cercetasii se instaleaza veseli, isi depun echipamentul, isi consuma merindele, si se odihnesc, ceea ce a dansii se manifesta in forma de jocuri.
Alaturea, in padure, Alteta Sa ia loc cu instructorii la o gustare cercetaseasca, servita cu indemanare de cercetasii din Giurgiu. Fiind ziua de Sf. Gheorghe, sunt aclamati d-nii Mugur, Adamescu, Murgoci si instructorii care poarta numele acestui patron. O echipa din centuria a V-a felicita deosebit pe d-l Murgoci, pentru interesul special ce a arata d-sa acestei centurii.
Dealtcum masa se termina iute, caci cercetasii si-au inceput sezatorile, si Alteta Sa asista.
Cand a dat sa se insereze, a trebuit sa gandim la plecare. Cantand a plecat centuria, si cu parere de rau, ca ziua s’a sfarsit atat de iute. Am ramas in urma cu grupa care avea sa adune corturile; cercetasii nu se indurau sa le ridice. “E atat de frumos aici; si macar o singura noapte sa fim dormit in corturi”… Plouase undeva, si adierea vantului aducea miros de livada frageda. O privighetoare incepu sa cante in crang, chiar langa noi; - dintre baieti, unii nu mai auzisera cantec de privighetoare in liber -; toti ascultam fermecati.
Trecand din nou prin sat, departe in urma coloanei principale, gasim oamenii vorbind in grupuri, spunandu-si reciproc impresiile zilei, cari le va ramane si lor neuitata. Ceeace se repeta in toate partile era multumirea lor de o fi vazut, acasa la ei pe Printul Tarii, ceeace i-a minunat, a fost bunavointa cu care s’au vazut agraiti si considerati de Alteta Sa Regala, si interesul personal ce a aratat Principele Mostenitor pentru tot ce priveste viata lor de sateni romani.
In gara, pana la sosirea trenului, se improvizeaza o a doua sezatoare, comuna din cercetasi si sateni, imprejurul Altetei Sale, cu cantece din fluer, cu doine.
Trenul pleaca, insotit pana departe de ovatii.
A doua zi, la congres, urma sa se discute excursiunea, sa se faca critica. Intr’adevar, era cate ceva de intregit, si de observat, de explicat. Dar, mult peste toate celelalte impresii a stapanit la toti participantii, multumirea profunda ce a adus fiecare din escursiunea aceasta, impreuna cu marturisirea sincera, ca fiecare a vazut ceva ce l-a interesat si a invatat ceva nou. Iar cand discursurile incepeau sa fe lungi, multi congresisti gandeau in sine, ce bine ar fi fost in fiecare zi cate o proba practica, ca cea de la Comana.
Prof. Const. Nedelcu
Excursia de la Comana
23 Aprilie 1916
La Congresul Cercetasilor din anul acesta s-a hotarat sa se faca o escursie model dimpreuna cu toti domnii instructori. Escursia a fost hotarata sa se faca la Comana.
Plecarea se hotareste pentru 1½ p.m. din gara Filaret.
Suntem repartizati toti cercetasii din Bucuresti in 3 mari grupuri. Grupa din care fac parte este sub comanda D-lui Profesor Const. Nedelcu. Instructorii din toata tara, precum si A.S.R. Principele Carol merg cu noi. Ajunsi la Comana vizitam monumentul din mijlocul satului, ridicat in amintirea celor cazuti la 1877. Grupa mea merge la Manastirea Comana unde domnul Nedelcu ne vorbeste cateva cuvinte: Aceasta manastire a fost intemeiata la 1462 de catre Vlad Tepes si reintemeiata la 1588 de Radu Serban Voda care a fost si este considerat adevaratul ei ctitor. [???]
Manastirea s-a tot stricat, pana cand Serban Paharnicul, Radu Voda Serban de mai tarziu s-a hotarat s’o ia sub ocrotirea sa si o modifica in 1700.
Calugarii greci pe mana carora incape mai tarziu o adusera intr-o stare de plans.
Dupa aceasta ocolim manastirea pe dinafara si ne oprim in fata locului din dosul manastirii unde un consilier tehnic ne vorbeste cateceva despre botanica si vietuitoarele ce traiesc pe marginea lacurilor. Vizitam apoi o gospodarie taraneasca de unde luam drumul spre padure. Aci fu asezat in graba un bivuac. A.S.R. si tuturor instructurilor li se serveste o gustare de catre cercetasii din Giurgiu. Dupa sezatoare ne indreptam spre gara Comana de unde luam cu totii trenul spre Bucuresti.
Ioan Dem. Dimancescu
surse:
1 - Prof. Constantin Nedelcu, Excursiunea la Comana, Cercetasul, Nr. 5, Mai 1916
2 - Ioan Dem Dimancescu,
Jurnal de Cercetas, 1915-1916
vezi reeditarea excursiei in aprilie 2014 (Pe urmele unui jurnal)
La sediul Arhivei Nationale de Filme (ANF), la cererea Istoriei Cercetasiei s-au vizionat mii de metri de pelicula. 
