A 3-a Jamboree Internationala. Participarea Romaniei

A 3-a jamboree internationala (Arrowe Park, Birkenhead, Marea Britanie, 29 iulie-12 august 1929) a reprezentat a 21-a aniversare (“majoratul”) a miscarii cercetasesti si a aparitiei primei carti despre cercatasie (Scouting for Boys).

A fost prima jamboree internationala care a avut o tema: Coming of Age.
Au participat 50,000 de cercetasi din 35 de tari. S-a apreciat ca au fost prezenti si 300,000 de vizitatori. A 3-a jamboree internationala este considerata cea mai mare manifestare din istoria cercetasiei.

Lord Baden-Powell a primit de la regele George al V-lea titlul onorific de Baron Baden-Powell of Gilwell. Gilwell Park era considerat cel mai important centru de instructie pentru cercetasi si comandanti, rolul sau in titulatura nobiliara a lui B-P fiind unul pur simbolic. De-a lungul timpului Baden-Powell nu l-a folosit ca resedinta, ci numai pentru campare, cursuri si intruniri, proprietarul domeniului fiind Boy Scout Association in urma unei donatii din anul 1919 (3).

Pe durata jamboreei, intre 7 si 9 august s-au desfasurat si lucrarile celei de a 5-a Conferinte Internationale a Cercetasiei.

Mai jos avem o relatare din presa vremii despre participarea Romaniei la aceasta manifestare. Trebuie scuzat autorul, care confunda denumirea de Jamboree cu un ipotetic tinut exotic din Anglia :-)

In bogatul tinut Jamboree din Anglia, in mijlocul unei naturi luxuriante, s’au sarbatorit intre 30 Iulie si 22 August crt., 21 de ani de la infiintarea cercetasiei.
“Boy-Scouts"-ii Angliei, au dat primul semnal pentru desteptarea tineretului, sub conducerea lordului Robert Baden Powell.
Pe langa rolul educativ pe care-l are cercetasia, - regenerand trupurile tinere inobiland sufletele, intrucat ea se practica numai in aer liber, - a adus mari si insemnate servicii tuturor statelor care au inteles sa dea acestei institutiuni adevarata insemnatate, pe care o are. Sunt, inca, recente, in mintile tuturor, sacrificiile făcute de cercetasi in decursul razboiului, - cand au luptat vitejeste cot la cot cu soldatii pe toate fronturile sau au indeplinit functiuni civile si militare, ajutand prin aceasta statele combatante in operaţiunile lor, - iar in timpul marilor greve din occident, cercetasii au fost aceia cari au asigurat circulatia si functionarea fabricilor si uzinelor de prima necesitate.

La Jamboree s'au adunat anul acesta peste 50 mii de cercetasi din intreaga lume, participand si detegatiuni din China, Japonia şi Havay - si adunarea a fost onorata de vizitele membrilor familiei regale engleze, precum si a multor ministri.
Printre putinele tari care n'au trimis delegatiuni de cercetasi la aceasta Olimpiada, se numara si Romania, care a trimis numai o delegatiune de comandanti ai cercetasiei noastre.

Fotografia de mai sus reprezinta pe lordul Robert Baden Powell intemeietorul cercetasiei si seful suprem al cercetasilor din lumea intreaga, in mijlocul delegatiei trimise sa reprezinte Romania.
In randul intai dela dreapta spre stanga sunt: Locot.-colonel Ulisse Samboteanu, directorul cercetasiei si seful delegatiei, lordul Baden Powell, d-l profesor Const. Nedelcu, atasat pe langa delegatia oficiala.
In randul al douilea, dela dreapta spre stanga: Capitan Ioan Dimancescu, comandantul cohortei 1 Bucuresti; d-l profesor Goia, comandantul cohortei Cluj si d-l Alex. Daia, comandantul cohortei III Bucuresti, - toţi membrii oficiali ai delegaţiei. (4)




La Congresul general al Cercetasilor (Arenele Romane, Bucuresti, 23-27 Aprilie 1930), lt. col. Ulisse Samboteanu a prezentat un raport detaliat in legatura cu participarea Romaniei alaturi de alte 42 de tari la congresul de la Birkenhead, in Anglia (5).

Congresul prefateaza hotararea Principelui Nicolae, comandantul Marei Legiuni, de a se organiza jamboree nationale din doi in doi ani, prima dintre ele peste numai cateva luni (Piatra Neamt, 5-25 august) (6).

Alin Dimancescu


citeste si:

• Jamboree internationale. Prima Jamboree
• Prima Jamboree nationala (Piatra Neamt, 1930)

surse:
1 - 3rd World Scout Jamboree, wikipedia
2 - World Jamborees, ScoutBaseUK
3 - Gilwell Park, wikipedia
4 - Olimpiada Cercetaseasca, Realitatea Ilustrata, 31 august 1929
5 - Congresul general al Cercetasilor, Cercetasul nr.3 - mai 1930, pag.8
6 - Prima Jamboree Nationala a Cercetasiei Romane, Cercetasul nr.6 - august-septembrie 1930, pag.1

logo: World Organization of the Scout Movement, wikipedia
foto si invitatii: Povestea unui cercetas

Jamboree internationale. Prima Jamboree. Participarea Romaniei

In cercetasie, o jamboree reprezinta o adunare mare de cercetasi care are loc la nivel national sau international.

Baden-Powell a ales acest termen pentru ca alte cuvinte (adunare, intalnire, multime) nu puteau reda esenta noului concept al acelor ani (1).

Ideea de a organiza periodic jamboree internationale, o data la 4 ani (intervalul de succedare a olimpiadelor), a fost prezentata lui Baden-Powell de catre comandantul Cercetasiei din Grecia, Konstantinos ("Kokos") Melas in anul 1918, la o intalnire internationala cercetaseasca din Anglia (2).

O Jamboree Internationala (World Scout Jambore) este o jamboree organizata de catre World Organization of the Scout Movement (WOSM), organizatie fondata in 1920 la Geneva/Elvetia, avand ca misiune educarea tineretului printr-o Promisiune si o Lege (3).

Prima Jamboree s-a tinut in anul 1920, in Marea Britanie, la centrul expozitional Olympia din Londra. Au participat 8,000 de cercetasi din 34 de tari.

Audienta foarte mare a determinat organizatorii ca pentru jamboreele urmatoare sa nu mai ia in calcul locatii de tip “inchis” (indoor).

La sfarsitul manifestarilor (foto) Baden-Powell a fost aclamat spontan de catre cercetasi ca Chief Scout of the World (4).

Romania participa cu o delegatie de 58 de cercetasi, sub conducerea prof. univ. Gheorghe Munteanu Murgoci (foto).

Suntem inscrisi la cinci concursuri (foto: antrenament la proba de franghie), din care castigam trei. Per ansamblu, delegatia noastra face o impresie deosebita.

Urmatoarele jamboree s-au tinut la

Ermuleden, Danemarca, 1924

Birkenhead, Marea Britanie, 1929

Gödöllő, Ungaria, 1933

Vogelenzang, Olanda, 1937

Dupa o pauza de 10 ani, jamboreele au fost reluate la Moisson, Franta, 1947, manifestarile avand tema Jamboree of Peace (2), (5).

citeste si

• A 3-a Jamboree Internationala. Participarea Romaniei

surse:

1 - Jamboree (Scouting), wikipedia

2 - World Scout Jamboree, wikipedia

3 - World Organization of the Scout Movement, wikipedia

4 - 1st World Scout Jamboree, wikipedia

5 - World Jamborees, ScoutBaseUK

logo: 1st World Scout Jamboree, wikipedia

foto:

The Jamboree Book, 1920, Boy Scout Association, The Pine Tree Web (1)

A. S. Goia, Romanii la I-a Jamboree Internationala la Londra 1920, Cartea cercetasului Practic, decembrie 1933 (2, 3)

Despre activitatile cercetasilor

Aparuta in anul 1913 din actiunea simultana a trei factori

1. comunicarea profesorului Gh. Murgoci intr-o sedinta a Asociatiei Sportive

2. infiintarea primelor patrule de cercetasi pe langa Liceul Lazar din Bucuresti (fratii Dimancescu, fratii Berindei, Taranu, Mortun, Nistor, Babes, Bogdan si altii)

3. promovarea sistemul de educatie scoutist prin publicatiile domnului Giurgea,

cercetasia din Romania reuseste sa capteze entuziasmul col. Berindei (care preia conducerea la nivel de structuri), a lui Vladimir Ghidionescu si a ofiterilor Manolescu, Uica, Samboteanu, Panaitescu si Manicatide. Acestia, impreuna cu dl. Giurgea si prof. Murgoci pun bazele primului comitet, for de conducere ce va pune miscarea sub tutela Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice.

In vara anului 1914 miscarea cercetaseasca obtine sprijinul regelui Carol si al viitorului rege Ferdinand. Principii Carol si Nicolae vor activa ca tineri cercetasi.
Miscarea devine nationala si in aprilie 1915 se publica un Regulament de administratie si un Regulament al cercetasilor. Acestea urmareau sa “potriveasca regulile si intocmirile cercetasesti cu faptele ce se petrec in diferitele parti ale tarii”.
La 8 Aprilie 1915 asociatia “Cercetasii Romaniei” a fost recunoscuta ca persoana morala si juridica de catre Corpurile Legiuitoare, scopul asociatiei fiind de a asigura "educatia fizica si morala a tineretului".

Primele forme de manifestare prin care structurilor create (patrule, centurii, cohorte, legiuni) si-au desfasurat activitatile au fost:
-intalniri/adunari la sediul organizatiei (scoala sau liceu) constand in ore de pregatire teoretica sau fizica (jocuri)
-participari la evenimente publice (conferinte, parade sau intreceri sportive).
Activitatea in teren a cercetasilor presupunea excursii si tabere organizate de catre comandanti.
Depunerile de juramant aveau caracter festiv si se desfasurau adesea in prezenta A.S.R. principii Carol si Nicolae.

Asociatia hotareste ca in fiecare an sa se tina un congres al comandantilor.
In martie 1915 s-a desfasurat la Bucuresti primul Congres. Al doilea Congres se desfasoara in 1916, tot la Bucuresti. Cu acest prilej s-a organizat si un mare bivuac cercetasesc la Sosea (Stadionul Kiseleff).

Intre anii 1916-1918 miscarea cercetaseasca sustine efortul de razboi al Romaniei prin misiuni auxiliare, ca sanitari, brancardieri, curieri, telefonisti, telegrafisti, factori postali, paznici etc.

Imediat dupa razboi (1919-1923), pe fondul unei lipse de cadre de conducere, se refac structurile organizatiilor cercetasesti. Intre anii 1924 si 1928 miscarea stagneaza.

La 1 august 1928 cercetasia este trecuta ca directie la Oficiul National pentru Educatie Fizica (ONEF). In anul 1929 principele Nicolae devine comandantul Marei Legiuni a Cercetasilor Romaniei si organizatia cunoaste un nou avant.

Intre 23-26 aprilie 1930, pentru a comemora 15 ani de la infiintarea Asociatiei Cercetasii Romaniei si de la primul Congres se organizeaza la Bucuresti un Congres al Comandantilor si un bivuac cercetasesc.
Urmare a participarii Romaniei cu o delegatie la jamboreea internationala de la Birkenhead/Marea Britanie – 1929 (un foarte mare succes de participare: 50,000), in anul 1930 se hotareste introducerea unor jamboree nationale.
Acestea vor fi tinute din 2 in 2 ani: Piatra Neamt (1930), Sibiu (1932), Mamaia (1934), Brasov (1936).

Romania va participa la Jamboree internationale si la alte evenimente cercetasesti tinute peste hotare.

Incepand cu 1934 se infiinteaza "Oficiul de Educatie a Tineretului Roman" (OETR). Tinerii de ambele sexe intre 7 si 18 ani faceau parte din "Straja Tarii", compusa din Marile Legiuni ale Cercetasilor si Cercetaselor, Marile Falange ale Strajerilor si Strajerelor, precum si din orice organizatie recunoscuta de OETR.
La 24 ianuarie 1937 se desfiinteaza OETR-ul, prin reorganizarea "Strajii Tarii" ca singura organizatie de stat pentru indrumarea si conducerea tineretului in ceea ce priveste educatia fizica, moral-religioasa, sociala si nationala. Implicit este defiintata si Cercetasia.

Noua organizatie il avea in frunte pe Marele Strajer (regele Carol al II-lea), iar ca si comandant suprem pe colonelul Teofil Sidorovici.

Alin Dimancescu


surse:
1. Activitatea cercetasilor Romaniei dupa inceperea rasboiului, Cercetasul, nr. 9, septembrie 1916
2-Valeriu Tebeica, Istoricul Cercetasiei, Cercetasul nr.2 - aprilie 1930, pag.11

3 - Congresul general al Cercetasilor, Cercetasul nr.3 - mai 1930, pag.1
4 - Prima Jamboree Nationala a Cercetasiei Romane, Cercetasul nr.6 - august-septembrie 1930, pag.1
5 - prof. dr. Nicu Alexe şi colectiv, Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din Romania, Editura Aramis, Bucuresti, 2002, vol.III ISBN 973-8473-22-5, pag.141-144

ilustratie: Cercetasul

Despre organizarea cercetasilor

Grupele de varsta ale cercetasilor/cercetaselor sunt:
-pui de soimi, micile cercetase (7-11 ani)
-cercetasi, cercetase (11-18 ani)
-cercetasi seniori/roveri, calauze (18 ani+) (13)

Organizarea cercetasilor
O patrula este formata din 6 cercetasi. Patrula este condusa de un sef de patrula, care are un ajutor. Primele doua patrule din Romania s-au format in vara anului 1913, membrii lor fiind inspirati de un articol citit despre cercetasii francezi in “Lectures pour tours”.
5 patrule formau o grupa (30 de cercetasi).
La nivelul unei scoli/liceu, patrulele si grupele se vor organiza in centurii. O centurie (3 grupe sau 15 patrule) este condusa de un comandant/adult (profesor, cadru militar, functionar etc.) Mai multe centurii formeaza o cohorta, iar mai multe cohorte formeaza o legiune.
In anul 1915, Cercetasii Romaniei numarau 34 legiuni, 58 cohorte, 192 comandanti, 12,966 cercetasi (1), pentru ca in 1929 situatia sa fie urmatoarea: 19 legiuni, 120 cohorte, 22 cohorte in organizare/reorganizare, 9,076 cercetasi (2).
Inainte de primul razboi mondial activitatile cercetasesti erau orientate pe patrule. Dupa razboi, din lipsa de comandanti, activitatile s-au orientat spre centurii, insa in anul 1930 se discuta reintoarcerea la sistemul de patrule (3).

Organizarea puilor de soimi
Este aprobata prin regulament in martie 1930. Pana la acea data puii de soimi erau recunoscuti ca grupa de varsta, dar integrati in structurile cercetasilor, fara a a avea structuri independente.
O echipa este formata din 3 pui de soimi. Sase pui de soimi formeaza o patrula, condusa de un sef de patrula. Doua sau mai multe patrule alcatuiesc 1 grupa de pui de soimi.
Grupele sunt atasate pe langa centuriile de cercetasi, sau formeaza centurii de pui de soimi, conduse de comandanti (4).

Organizarea cercetasilor seniori/roveri
Primele incercari de organizare si activitati pe centurii se fac inca din 1929, dar fara rezultate notabile. In anul 1931 se hotareste ca activitatea seniorilor sa se faca numai la nivel de patrule (tot de 6) (5).
Seniorii dintr-o cohorta se constituie intr-o centurie. Mai multe patrule se organizeaza in grupe, in functie de institutia/organizatia pe langa care functioneaza (6).

Organizarea cercetaselor
Marea Legiune a Cercetaselor se infiinteaza la 18 ianuarie 1930 (7). Primele comandante si conducatoare depun legamantul pe 6 septembrie 1930, iar primele cercetase in octombrie si noiembrie (8).
Cel putin 36 de cercetase formeaza 1 centurie, fiind conduse de o comandanta.
La inceputul anului 1931 Marea Legiune a cercetaselor cuprindea 11 cohorte (Bucuresti+10 orase). Activitatile erau coordonate de Biroul Central (9).
In octombrie 1931 Marea Legiune a Cercetaselor numara 20 de cohorte (10).
Se introduce sistemul patrulelor si la cercetase.
In ianuarie 1932 erau constituite 23 cohorte ingloband 2078 cercetase (11).

Incepand cu 1934 se infiinteaza "Oficiul de Educatie a Tineretului Roman" (OETR). Tinerii de ambele sexe intre 7 si 18 ani faceau parte din "Straja Tarii", compusa din Marile Legiuni ale Cercetasilor si Cercetaselor, Marile Falange ale Strajerilor si Strajerelor, precum si din orice organizatie recunoscuta de OETR.
La 24 ianuarie 1937 se desfiinteaza OETR-ul. Prin reorganizarea "Strajii Tarii" ca singura organizatie de stat pentru indrumarea si conducerea tineretului in ceea ce priveste educatia fizica, moral-religioasa, sociala si nationala, implicit este defiintata si Cercetasia (12).

Straja Tarii il avea in frunte pe Marele Strajer (regele Carol al II-lea), iar ca si comandant suprem pe colonelul Teofil Sidorovici.

Alin Dimancescu


surse:
1 -Valeriu Tebeica, Istoricul Cercetasiei, Cercetasul nr.2 - aprilie 1930, pag.11

2 - Situatia Marei Legiuni a Cercetasilor Romaniei, Cercetasul nr.1 - martie 1930, pag.17
3 - cpt. Marin Georgescu, Sistemul patrulelor, Cercetasul nr.2 - aprilie 1930, pag.7
4- cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Puii de soim, Cercetasul nr.11 - februarie 1931, pag.2
5- Petre Rosca, Pareri asupra seniorismului, Cercetasul nr.20 - decembrie 1931, pag.11
6 - Proiect de regulament al cercetasilor seniori, Cercetasul nr.21 - ianuarie 1932, pag.17
7 - N. Camarasescu, Privind inapoi, Cercetasul nr.21 – ianuarie 1931, pag.2
8 - Legamantul cercetaselor din cohorta “Domnita Ileana” Bucuresti, Cercetasul nr.9 - decembrie 1930, pag.11
9 - Un an de la constituirea asociatiei cercetaselor, Cercetasul nr.10 - ianuarie 1931, pag.5
10 - Scrisoare adresata de Ajutoarea Comandantei Marei Legiuni a Cercetaselor tuturor Comandantelor de unitati din Tara cu prilejul deschiderii anului nou cercetasesc, Cercetasul nr.18 - octombrie 1931, pag.4
11 - Unitati si efectivul Marei Legiuni a Cercetaselor, Cercetasul nr.21 – ianuarie 1932, pag.4
12 - prof. dr. Nicu Alexe şi colectiv, Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România, Editura Aramis, Bucureşti, 2002, vol.III ISBN 973-8473-22-5, pag.141-144
13 - cpt. Ioan Dem. Dimancescu, Despre Cercetasie in raport cu educatia fizica, Gazeta Sporturilor, 12 aprilie 1930

ilustratie: Cercetasul

Bivuacul Marei Legiuni (1916)

La 8 Aprilie 1915 asociatia “Cercetasii Romaniei” a fost recunoscuta ca persoana morala si juridica de catre Corpurile Legiuitoare, scopul asociatiei fiind de a asigura "educatia fizica si morala a tineretului".
Asociatia hotareste ca in fiecare an sa se tina un congres al comandantilor.
In martie 1915 s-a desfasurat la Bucuresti primul Congres. Al doilea Congres se desfasoara in 1916, tot la Bucuresti. Cu acest prilej s-a organizat si un mare bivuac cercetasesc la Sosea (Stadionul Kiseleff).
Ioan Dem. Dimancescu de la Centuria a III-a, Cohorta Pastorul Bucur isi noteaza in jurnalul sau de cercetas cum decurge participarea grupei sale la aceasta manifestare.

Alin Dimancescu


Joiu 19 Maiu. Adunarea la 8½ la liceu. Vine si Dl. Director. Face apelul chiar domnia sa. Cercetasii sub conducerea mea pornesc spre Piata Victoriei unde ne intilnim cu Dl. S-lt Beldiceanu. De aci impreuna cu domnia sa mergem la parcul sportiv unde ni se da locul destinat pentru centuria noastra. Adunam paie si fan. O parte din cercetasi raman pe teren, iar ceilalti ne intoarcem in oras pentru a ne aduce hrana pentru 3 zile. Dupa masa ma duc la Batalionul 2 Vanatori cu un docar al cercetasului Constantiniu de unde iau 20 de foi de cort. La 3 p.m. sunt inapoi la Bivuac. Aci avem si corturile noastre. Sase corturi. Centuria noastra are loc in fata Comandamentului.
De acum incepe viata adevarata de bivuac. Facem santuri in jurul corturilor. Ne pregatim focul. Ne caram pae pentru asternuturi in corturi, lemne. La fiecare jumatate de ceas sosesc cohorte din toata tara. Cercetasii sunt voiosi si plini de insufletire.
La 8 luam masa. De la 8½ - 10 sezatoare. La 10 se suna stingerea. Sunt primul de planton.

Liniste pretutindeni. Ici si colo cate un planton la lumina rosie a focului se zareste. Deasupra corturilor pluteste lumina stinsa a lanternelor ce pare a motai de somn. Cate un hornait prelung tulbura linistea bivuacului. Din timp in timp apar somatiile plantoanelor facute umbrelor mergatoare, ce nu sunt altceva decat domnii de la Comandament.
Ceasul e 12. Gornistul de la Comandament suna. Felinarul e ridicat sus. Plantoanele se schimba. Ma schimb si eu. Odata cu zgomotul facut de schimb adorm si eu.
I.D.

Vineri 20 Maiu. In afara de viata de bivuac, la ora 9 dimineata toti cercetasii merg la parcul calaretilor unde fac exercitii sub comanda A.S.R.
Dupa amiaza cercetasii din provincie viziteaza orasul. Spre seara un cercetas ne aduce veste trista in bivuac. Cercetasul Hartescu din Centuria a V-a voind sa salveze de la inec pe un copil de la lacul de la Herastrau, isi gaseste moartea, incurcandu-se in niste bradis. Pana seara la culcare gandul mi-a fost numai la moartea lui.
I.D.

Sambata 21 Maiu. La ora 10 se serbeaza patronul nostru in parcul calaretilor.
In sunetul imnului regal si al uralelor nesfarsite, M.S. Regele si Regina si A.S.R. Principele Carol trec in revista coloanele nesfarsite de cercetasi.
Incepe apoi slujba religioasa, dupa care se citeste de catre A.S.R. legea cercetasilor si ordinea de zi. D-l Colonel Berindei tine un mic discurs oferind A.S.R. Virtutea Cercetaseasca. Se distribuie Virtutea de catre M.S. Regina catre mai multi instructori si cercetasi. Eu sunt citat printr-un ordin de zi pe Marea Legiune pentru activitate deosebita.

Mai stau in bivuac pana spre seara pentru a strange cu cercetasii mei cortul. Parte din cercetasii din provincie ce pleaca asta seara au inceput a-si strange lucrurile.

Ionel D. Dimancescu

Din meniul primilor cercetasi

Inca de la infiintare (1913), primele patrule de cercetasi organizau excursii in imprejurimile orasului sau pe distante mai mari (vezi harta). Odata ajunsi la destinatie, masa se lua in mijlocul naturii, la focul de tabara din fata corturilor.

E foarte probabil ca, in lipsa unui Lion, Joe sau a unui Baton cu rom, primii cercetasi sa fi avut si ei optiunile lor pentru o gustare “din mers”. Almanahul Ziarului Universul pe anul 1915 ne da cateva raspunsuri posibile.

In marsurile spre Pipera sau padurea Tunari, ar fi putut manca din "deliciosii" biscuiti Iosiek, avand specialitati pentru toate gusturile: Petit Beurre, Albert etc.

Sau poate ca cei mai patrioti dintre ei ar fi cautat sa obtina ceva energie in plus dintr-o ciocolata cu lapte Ideal, de “cea mai buna fabricatiune romaneasca”.

In excursiile cu trenul, plecati din Gara de Nord, gara Obor, dar si din uitata gara Filaret, cercetasii si-ar fi putut indulci orele de stat in vagon cu Ciocolata calatorilor, de la Fabrica Berindei, “renumita prin produsele sale”.

Nu in ultimul rand, “mancaciosii” ar fi ascultat de "sfaturi", “gustand” dintr-o "chocolat" Nestle.

Alin Dimancescu

reclame: Almanahul Ziarului Universul, Bucuresti, 1915

ilustratie: Ioan Dem. Dimancescu, Jurnal de cercetas, 1915-1916

Tabara cercetaseasca (III)

de G.M. Murgoci

Instalarea si randuiala taberei

După alegerea locului si facerea tuturor demersurilor, venim in camp sa ne instalam:
Nu e loc aci sa descriem toata desfasurarea instalarei si randuiala vietei intr’o tabara.
Trimitem la manualele lui Baden-Powell sau a Colonelului Royet. Vom aminti aci numai in treacat lucrurile si masurile cele mai importante:
Pentru alcatuirea unei tabere trebuiesc patru lucruri: a) Adapost, b) Ustensile, c) Provizii si d) Randuiala.

a) Adapostul
l. Cortul, de orice model ar fi, este adapostul cel mai potrivit taberei.
2. Se recomandă deasemenea facerea colibelor de craci (cu lemne sau scanduri) mult mai poetice si mai higienice. Cand poti sa faci coliba nu e nevoe de cort, dar sa o faci larga si inalta.
3. In noptile frumoase sa se doarma sub cerul liber (,,a la belle etoille") sau numai sub un adapost ingust pentru cap, contra rouei, etc.; atunci pui foaia de cort pe un strat de fan sau cetina. Sa nu dormiti nici pe fan prea aromatic, nici pe muschiu moale, dar umed. Hamacul e tot ce-i mai placut in asemenea cazuri.
4. In regiunile calde si uscate este bine de facut cortul pe o groapă de vreo l/2 m. adancime (bordei acoperit cu cort) care tine racoare si da inaltime cortului.
5. In locurile cu tantari, luati poloage, iar in regiunile de camp sau balta, cu ploi rari, pologul este chiar adapostul complect. Daca sunteti cu luntrea, intindeţi pologul chiar in luntre; e mai sanatos decat pe malul umed al apei.
6. Nu e nevoe ca asezarea corturilor sa fie in linie, ci dupa configuratia terenului, cautandu-se ca fiecare cort sa aiba locul cel mai bun (aplicatia principiului primului ocupant). Dacă terenul e uniform de bun, se pot aseza corturile in cerc cu deschiderea spre centru, unde va fi batatura, parul cu steagul, clopotul, vatra focului de seara si sezatoarea.
7. Sa se faca cu pricepere santurile si baterea tarusilor de sprijin si intindere, si sa se controleze mereu in timpul si dupa furtuna sau ploaie.
8. In regiunile cu nopti racoroase se poate pune cortului captuseala pe dinauntru (strat de aer, vezi Royet); iar daca pamantul are cat de putina umezeala, iti faci pat de pae sau fan, de cetine (cu cracute prinse putin in pamant) sau frunzis vested, asezat intre tarusi ca o saltea. Din pamantul santului faci loc ridicat, unde-ti incropesti o perna din ranita, o camasa sau pantaloni umpluti cu pae.
9. In jurul corturilor sa fie curat şi plăcut; nu batatura uscata ci o brazda-doua de floricele, iarba cosita marunt, o movilita, carari innisipate, anumite inscriptii de petricele, etc. Sa fie semnul in satucul pasager de locuitori cu gust si sentiment.
10. Nu inchideti noaptea corturile, decat cand va ploua; iar ziua aerisiti-le ridicand o aripa. Scoateti tot tarhatul la soare si scormoniti paele din pat sa le ia soarele.
11. Noaptea nu esiti desculti si desbracati afara din cort (mai ales spre ziua).
12. Mai la o parte de corturi faceti-va parcul de vehicule ce aveti (caruta, roaba, cotiga, etc.) precum si staulul de animale (cal, magar, caini, etc.).
Luati neaparat un caine de paza.

b) Ustensile
1. Aranjati odata pentru totdeauna ustensilele mari ce va trebuie pentru bucatarie si
masa (caldari, ciaoane de tuciu, tingiri, tigai (de arama), frigari, gratare, castroane si strachini mari, cofe sau galeti, etc. cutite si furculite de bucatarie, etc., precum şi topor, cazma, lopata, ferestrau mare, etc.) cari raman averea cohortei; se iau cu
inventar si se dau asemenea complecte si nestricate.
Se face un bordei (magazie) cu polite pentru pastrarea lor, cand nu sunt in uz. In bordei se tin in curatenia cea mai perfecta, spalandu-se politele cu lesie.
3. Fiecare cercetas sa-si aiba ustensilele lui si vesela de masa. Pe cat se poate cercetasii sa aiba lucrurile si instrumentele prescrise in echipamentul lor de patrula: o funie, un topor, o lopată, un tarnacop, un ferastrau, un felinar, etc.
4. Să se injghebeze cum se poate mai bine si mai frumos o „sala de mancare" sub un stejar batran, pe o piatra sau stanca potrivita, pe o terasa sau o taetura de pamant, ca ,,masa lui Traian". lmprovizati scaune din lemne, butuci, pietre, etc.
5. Faceti instalatie proprie (masa, scaune sau mobile, polite, etc.) Dupa fiecare masa sa se spele vasele si mesele. Curatenie, curatenie si iar curatenie!
6) Ingrijiti de un felinar mare, de clopot (o toba, o goarna, etc.), un par si scripeti pentru steag, etc.

c) Proviziile de alimente
1. Fiecare cercetas sa-si aduca cat mai mult de acasa, caci pentru timpurile de acum cred ca nu scapati nici cu 40 lei de cercetas hrana pe zi. Ce se aduce se socoteste
in bani si se tine seama la contul fiecaruia.
2. Dela instalare aduceti in tabara un sac cu malai, unul cu cartofi, unul mai mic cu fasole, roate de cascaval, un burduf de branza, o bucata de slanina, costite afumate si toate de ale bacaniei. Zilnic sa va cumparati numai lucrurile ce nu tin si cari trebue sa fie totdeauna proaspete.
3. Serviciul de bucatar se face de cineva priceput la gatit (ce se va schimba cu un altul in anumite zile, odata pe saptamana), dar aprovizionarea o va face un instructor sau un sef de grupa. Alergatura după provizii se va face de cercetasi trepadusi) cu schimbul. Pe langă bucatar în fiecare zi sa fie cu schimbul 2-3 ajutoare.
4. Proviziile se tin aşezate cu randuiala la racoare pe polite, in beciul-magazie. Acolo se va pastra si mancarile ce raman dela o masa la alta. Bordeiul sa aiba use buna: sa fie un metru in pamant, sa nu fie accesibil cainilor si animalelor rapitoare cu doua sau patru picioare.

5. In anumite zile de post se face o raita de toti cercetasii pentru adunarea buruenilor bune de mancare: stevie, urzici, macris, papadie, susai, ciuperci (atentie la cele veninoase), ciuciuleti, minatarci, bureti. Se va manca post cel putin de doua ori pe saptamana.
6. Bucataria să fie mai la o parte de corturi. Pentru usurarea la gatit, luati o carte de gatit sau invitati cate o ruda sa vie sa va arate. Curatenie si iar curatenie!
7. Aprovizionarea cu pae sau fan si lemne din apropiere. Sa nu se tae padurea verde, sa nu se strice lucrurile facute si sa nu se arda paele sau fanul. La lemne, daca nu esti in padure, sa se faca economie; focul sa tie cat sezatoarea.

d) Randuiala.
In tabara sa domneasca ordinea, activitatea, disciplina si curatenia.
a. „Ordinea si buna tinuta a taberei trebue sa stea in altceva decat in aparenta si in fatada".
2. „Disciplina in tabara nu se arata prin semne exterioare, ci prin fapte". (Royet)
3. Divizati in fiecare zi munca cu pricepere. Cautati ca fiecare cercetas sa aiba ocaziunea sa faca pe rand toate diferitele treburi din tabara: si ca planton, si ca ajutor de bucatar, si ca trepadus la aprovizionare, si la curatenia taberei, si la diferitele lucrari ale taberei, ca şi la excursii, jocuri, petreceri, etc. Cercetasi-musafiri, de stau mai mult de o zi, se pun si ei la treaba si la plata.
4. Faceti in fiecare zi un program de lucru, ceas cu ceas, desemnand pe fiecare cercetas la o anumita treaba. Treceti programul intr'un registru al taberei, unde se va nota toata activitatea si diferitele evenimente intamplate in tabara. Lasati timp si pentru lucru personal (vezi art. 12 de mai sus).
La plecare faceti un lucru care sa ramae ca o amintire de petrecerea cercetasilor acolo; e bine să fie un lucru de folos.
5. Nu neglijati sezatorile de seara si faceti-le variate; acestea-s adevarata scoala a cercetasului. Ele sa fie punctul de atractie pentru cercetasi si chiar pentru locuitori.
,,Acest foc al bivuacului, care dealungul veacurilor a fost in sufletul stramosilor nostrii in legatura tainica cu emotiile care incetul cu incetul au dat nastere dragostei de tara, vor redestepta aceleasi emotii in inima cercetasilor cari vor avea fericirea sa traiasca cateva clipe ca si strabunii lor in contact cu solul pe care acestia atata l'au iubit. Flacara curata a acelui foc, simbol a tot ce se inalta, triumfeaza si purifica, va destepta in fiecare cercetas constient de datoria lui si supus servitor si credincios al Patriei sale, idealul Tariei, al Virtutii si al Vitejiei". (Benoit).
6. In zilele de sarbatoare sau Duminicile, organizati o petrecere de zi (sau de seara) cu lucru cercetasesc, jocuri, cantece etc., la care invitati si lumea vecina. Puteti organiza chiar o serbare mai pretentioasa - de puteti sa aveti elemente destoinice - la oraşelul sau vreo statie balneara vecina, adunand astfel si fonduri, cu cari sa faceti excursii sau sa prelungiti statul in tabara.
8. Nici o economie in ce priveste higiena si curatenia. Aranjati latrinele dupa regulile militare (un sentulet cu pamant marunt la indemana pentru acoperit). Sa nu fie aproape de isvoare sau fantani. Ingrijiti de desinfectante (hipoclorit de calce, sulfat de fer, etc.)
9. Alegeţi locul de scaldat, aranjati un dus cu o stropitoare (sau chiar o galeata agatata intr'un copac si se hatana cu o sfoara). Nu faceti economie la sapun, nici la apa pentru spalat, oricat de departe ar fi sau greu de adus.
10. Resturile de la bucatarie si masa puneti-le la un loc anumit, intr'o groapa si le ardeti din cand in cand. Maturati batatura si in jurul corturilor, iar gunoaele, hartiile, paele, etc. din batatura sau „sala de mancare" le dati la foc. Curatenia sa domneasca peste tot. Une nu-i curat, nu poate fi veselie.
11. Lucrul in tabara si in general traiul sa fie liber; cat se poate de mult umblati cu capul descoperit, cu picioarele goale si umblati in bluza (sau camase) subtire si cu manecile suflecate.
12. Cand spargeti tabara vedeti sa nu uitati ceva din ustensile, sau din echipament sau din accesorile corturilor. Astupati gaurile si latrina, curatiti gunoaele si le dati foc, adunati paele gramada, datuiti ce aveti de prisos din provizii etc.. Locul sa ramae tot asa curat ca si cand ati tabarat.

vezi si:

• Despre tabara (partea I)
• Pregatirea unei tabere (partea a II-a)
• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Inedit - Un duel "la varf" intre cercetasi

Acum aproape un an am dat peste articolul de mai jos. Prima reactie a fost sa ma bucur ca Ioan Dem. Dimancescu (bunicul meu) a castigat duelul. Al doilea impuls a fost sa aflu cine ar fi putut fi adversarul si ce a stat la baza disputei.

Citind relativ recent cateva numere din anul 1930 ale revistei Cercetasul, am dat peste acelasi nume -  Tebeica - ca autor al unor articole. Numele nu este unul foarte comun si imediat m-am gandit ca el ar putea fi adversarul.

Cercul s-a inchis complet citind cu atentie o scrisoare trimisa de catre generalul I. Manolescu (ajutorul Comandantului Marii Legiuni) bunicului meu pe 3 iulie 1930, cu o luna inainte de prima Jamboree nationala de la Piatra-Neamt (5-25 August), in contextul in care acesta se autosuspendase de la conducerea cohortei sale.

Reiese, fara nici un dubiu, ca duelul l-a opus lui Ioan Dimancescu (ofiter de cariera, Comandantul Cohortei I Galben - “Mircea cel Batran” Bucuresti) pe Valeriu Tebeica (Comandantul Cohortei IV Verde - Bucuresti si Secretar al Marii Legiuni).

Motivul disputei ramane necunoscut, dar foarte probabil legat de orgolii profesionale si onoare .

Alin Dimancescu


Time, April 25, 1932
Rumanians & Popcorn

[...] Unfortunately those few Rumanians who choose the duel as a means to ''satisfy their honor" do not shoot with popcorn. Two years ago a Capt. Dimancescu*, now an officer in the King's Guards Regiment fought a duel with a civilian from eight in the morning till six in the afternoon. There were 15 florette encounters and five sabers, before the poor civilian was put out of fight with the muscles of both hands cut to the bone.
It is unlawful to fight a duel in Rumania, though the unwritten code of the Army requires that officers should defend their honor with sword or gun. After they do it, to satisfy the law, they go to jail.

Dacus Viator

Pittsburgh, Pa. 

*Ioan Dimancescu of the 2nd Royal Guard Regiment, Bucarest, against a bank clerk Tebeica.

[traducere]

Romanii & popcorn-ul
[...] Din nefericire, acei cativa romani care aleg duelul ca un mod de a-si “restabili onoarea” nu trag cu popcorn.
Acum doi ani, un capitan Dimancescu*, acum ofiter in Regimentul de Garda Regal, s-a duelat cu un civil de la 8 dimineata pana la 6 dupa-amiaza. S-au folosit 15 florete si 5 sabii, inainte ca sarmanul civil sa fie scos din lupta cu muschii de la ambele maini taiati pana la os.
Duelul este ilegal in Romania, desi codul nescris al armatei le cere ofiterilor sa isi apere onoarea cu sabia sau pistolul. Dupa ce au terminat duelul, pentru a intra in legalitate, cei doi au mers direct la inchisoare.

Dacus Viator,
Pittsburg, Pa.

* Ioan Dimancescu din Regimentul Regal 2, Bucuresti, impotriva unui functionar de banca - Tebeica.

Iubite Capitan Dimancescu,

Credeam ca pot veni cateva zile pe la Teckirghiol, caci imi rezervasem placerea sa te vad, dar imprejurarile m’au impiedicat.

Asa sa’ti explici ca iti trimit cu intarziere aceste randuri de felicitari pentru succesele ce ai avut in Iugoslavia cu echipa militara de sportivi.

Dumneata iubesti atat de adanc si practici atat de mult sportul si dexteritatile de ori ce fel - calitati necesare cetateanului modern – incat nu se putea sa nu obtii succes in Iugoslavia, cum de altfel ai obtinut si in alatea alte imprejurari.

Odata cu aceste sincere felicitari, intelegi de ce, din cauza incidentului dintre dumneata si Tebeica, am zilnic mahnirea ca de atunci nu te mai vad – cum eram obisnuit – in toate manifestarile frumoase ale cercetasiei, pentru care ai lucrat atat de mult si de al carui sprijin are ea atata nevoie astazi.

Plec maine pentru deschiderea Jamboreei de la Piatra Neamt si iti marturisesc ca sunt mahnit ca nu esti acolo, prea obisnuit cu simpatica ta figura si cu inaltele tale sentimente.

Rezemat pe toate aceste stari de simtire si odata cu aceste marturisiri scrise, iti fac si rugamintea sa nu parasesti cercetasia. Vreau sa-ti vezi cercetasii. Vino sa’ti vezi Cohorta. Eu sunt in tabara intre 5-10 August, apoi revin intre 20-25 August. Cauta-ma in tabara sau la Bucuresti, ca sa chibzuim cum si in ce fel sa ajuti cercetasia si de aci inainte, daca nu mai poti comanda Cohorta.

Tineri ca dumneata nu pot si nu trebue sa lipseasca de la cercetasie; iar batrani ca mine au datoria sa staruiasca, sa-i roage si sa-i convinga ca numai trecand - cu orice pret - peste amorul propriu, se pot simti emotiile supra etice ale luptei pentru binele obstesc, si astfel se poate afirma scopul suprem al cercetasiei.

Te imbratisez cu drag si zicandu-ti “sanatate” sper sa te vad si sa-ti strang mana ca un frate mai mare.

General I. Manolescu
1930 – VIII - 3

Tabara cercetaseasca (II)

de G.M. Murgoci

Pregatirea unei Tabere

1. Epoca de esirea cercetasilor in tabara trebue considerata anume pentru o anumita localitate; aci nu se poate lua o dispozitie generala, caci clima variaza de la loc la loc si cand e frumos intr’o regine a tarei, tocmai atunci se paote sa avem o perioada de ploi in o alta regiune. In genere, tinand cont de climatul Romaniei si de faptul ca cei mai multi cercetasi sunt elevi de scoala, epoca cea mai priincioasa de tabara e intre 15 Iulie si 1 Septembrie. Atunci campul este pe jumatate liber, caci bucatele in afara de porumb s’au strans; vanatoarea nu este inca complect libera, iar manevrele militare n’au inceput.
N’ar fi practic sa stingherim pe tarani la munca campului sau sa interferam cu exercitiile militare. Cat priveste pe vanatori (cari in alte tari invinuesc pe cercetasi ca le sperie vanatul) putin ne intereseaza; sanatatea cercetasilor ne e mai scumpa decat succesul sportului lor. Si apoi Porunca XI din legea cercetasului!

2. Durata taberei va depinde de bugetul trupei si de invoirea parintilor. Este de dorit ca cercetasii sa ia parte la tabara in numar cat mai mare, dar trebue sa cerem totdeauna consimtamantul parintilor. Mai ales la noi, in aceasta privinta instructorii vor trebui sa dea dovada de multa pricepere si putere de convingere.
Pentru ca totul sa mearga bine si pentru ca sa nu se piarda toata vremea cu lucrari de instalare, ar fi de dorit ca o tabara sa tie cel putin 10 zile (ca sa fie si o Duminica in timpul de tabara). Pentru mai multa eficacitate se recomanda doua saptamani.

3. Tabara nu va fi la o departare mai mare de 4-5 km (o ora de umblat) de un centru locuit; nu in varful muntilor si nici in mijlocul baltilor sau al campului. Aceasta pentru ca: 1) familiile sa poata veni usor sa-si vada copii; 2) pentru a se putea lesne trimite acasa sau la un spital cercetasii indispusi sau bolnavi; 3) pentru ca distanta pe care se va transporta materialul mai greu sa fie mai scurta; 4) pentru a se putea ridica tabara si instala cercetasii in case, in caz de vreme foarte urata, pe timp indelungat; 5) pentru a se putea usor aproviziona cu cele ce le trebe zilnic.
Pitorescul si orizontul deschis nu trebue uitat si pierdut din vedere, precum si un loc mai larg pentru exercitii.

4. Dupa ce va fi stabilit timpul si regiunea sefii de trupa vor face cu mult inainte diferite explorari minutioase pentru gasirea terenului celui mai potrivit. Vom alege pe un loc mai asezat sau putin inclinat, pe terenuri permeabile (pe cat posibil nisipoase) pentruca aceste sunt cele mai sanatoase caci apa carand de la suprafata miasmele nesanatoase si traversand cu usurinta straturile solului le duce mai la fund. Apoi in timp de ploae nu stagneaza mult apa si nu se face noroi mare. Vom fugi deci de soluri mai putin permeabile (argiloase), chiar daca la suprafata ele ne-ar ispiti printr’o verdeata ademenitoare. La cea mai mica ploaie, totul se va transforma in baltoace de noroi.

5. Se va cauta si vecinatatea unei ape curgatoare; dar tabara nu se va face chiar la marginea unei garle sau unei balti, pentru ca tabara sa nu fie invaluita in aburi ce se ridica noaptea pe suprafata apei. Se va tabari deci mai pe coasta, camla 100 de m departare de rau sau elesteu.

6. Conditia cea mai importanta insa o va forma prezenta unei ape bune de baut in apropiere, fie din isvoare ori fantani, toate cercetate in prealabil asupra calitatii si a curateniei. In carti militare tiparite acum se da indicatiunile simple asupra modului de a recunoaste o apa buna de baut si asupra filtrarii ei in mod sumar. Acestea nu ne vor impiedica insa de a ne informa de la autoritatile unei localitati (primar, institutor etc.) pentru a ne informa ca apa ce ne intereseaza ofera toate garantiile. De exista vreo banuiala, vom trimete o proba de apa spre analizare unui laborator de chimie sau bacteriologie, unde aceste analize se fac pe gratis. Cand va fi vreo banuiala si totusi nevoie de intrebuintat, apa de baut se va firbe un sfert de ora si se va lasa sa se raceasca.

7. Seful de trupa va alege un loc oarecum umbrit, caci o tabara fara picatura de umbra n’ar avea nici un farmec si va fi chiar tare neplacuta. Se vor evita insa arbori prea stufosi, care sa nu lase sa treaca o adiere de vant si o raza desoare si sub care cresc palcuri de ciuperci. Ciupercile sunt cea mai buna dovada ca solul este umed si deci nesanatos. In tabara cautam sanatate si soare care nu numai ca e datator de viata naturei, dar este distrugatorul microbilor si medicamentul universal contra tuturor bolilor. Realizati insa ca intotdeauna soarele in tabara sa fie si cu umbra.

8. Dar inainte de a stabili tabara este nevoie de autorizarea proprietarului locului sau a comunei. Aceste demersuri vor privi pe seful taberei. Ele se vor face pe cat posibil inainte si in scris.
La instalare vor atrage atentia cercetasilor la art. X “respecta avutul altuia” si ca nu le este permis de a taia craci si frunzis din toate partile, caci s’ar expune la plangeri si nemultumiri si ar devasta repede padurile din imprejurimi, gresind si asupra articolului XI din lege. Sefii de trupe vor lua prealabil intelegere despre portiunile de padure unde taierea crengilor, strangerea lemnelor uscate etc. este permisa.

9. Domnii instructori sa-si intipareasca bine in minte ca trebuie sa vegheze in tot timpul instalarii si al sederii afara in camp la indeplinirea celor mai riguroase masuri sanitare si de higiena. Fiecare tabara va avea o ladita cu farmacie si pansamente pentru primele ajutoare. Ar fi de dorit ca orice trupa mai numeroasa sa fie insotita de un doctor sau student in medicina. In orice caza sefii de trupa se vor aranja astfel ca sa aiba la dispozitie intr’un caz urgent un medic din apropiere. Un examen medical trebue facut impreuna cu cantarirea cercetasilor; dupa statul in tabara, ei se vor cantari iarasi.
Se va trimite acasa un cercetas care ar da semne de oboseala prea mare sau de o indispozitie serioasa. Pentru aceasta se va trece zi cu zi in revizie toti cercetasii, imediat dupa sculare.

10. Veselia si voia buna sa domneasca in tabara; nu exista morocanosi sau pretentiosi in tabara.
Cu cat cercetasii vor fi mai numerosi, mai darnici si mai saritori la lucru, cu atat mai multa veselie va domni printre ei si cu atat vor trai mai bine, deoarece munca si cheltuielile generale la care vor contribui toti vor fi astfel usurate. Sa se pue aceasta in vedere cercetasilor din vreme.

11. Intr’o tabara sub un instructor sa nu fie mai mult de 30 cercetasi. Daca sunt inscrisi pentru tabara ai multi cercetasi decat o grupa, se va alcatui o alta tabara in vecinatate, sub conducerea unui alt instructor.
Daca sunt mai multe tabere, atunci fara pierdere multa de timp, grupele dintr’o anumita regiune se vor putea intruni intr’un singur camp, unde se fac exercitii in comun, jocuri si concursuri cercetasesti.

12. Alcatuirea unei tabere se poate face numai pentru petrecerea in aer liber si la soare, sau pentru ca cercetasii sa faca si o anumita lucrare ca: cercetarea unei regiuni, unui sat, unui munte etc., din punct de vedere stiintific, economic sau social. E de dorit ca cercetasii sa vie cu colectii sau cu un lucru manual facut de ei in tabara, iar pe locul taberei sau in apropiere sa se faca un lucru de pomina cercetasilor.

vezi si:

• Despre tabara (partea I)
• Instalarea si randuiala taberei (partea a III-a)

• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Pe urmele unui jurnal - Pietrosita

Drumul de astazi este un remember al excursiei facute de bunicul meu - Ioan Dem. Dimancescu - ca tanar cercetas la Pietrosita, in aprilie 1916. Relatarea din jurnalul de atunci o puteti citi aici.
Excursia se facea cu doar cateva luni inainte de intrarea Romaniei in primul razboi mondial. La un moment dat, plecand din Pietrosita si ajungand la Pucheni, cercetasii vor obtine aprobarea granicerilor "de a merge pe munti" (granita cu Imperiul Austro-Ungar era foarte aproape).

Am plecat din Bucuresti la 8 dimineata. Afara sunt deja 30 de grade. Prima oprire (doua ore) este la Targoviste, la sediul Arhivelor Nationale, Filiala Dambovita, acolo unde pe durata lunii august are loc expozitia „Sport si Turism in Dambovita Interbelica”, un eveniment restitutio interbellica.

Mergem mai departe, pe drumul spre Sinaia. Pietrosita este situata la 45 km de Targoviste, intre localitatile Fieni si Moroeni. Trecem podul peste Ialomita. Langa Monumentul Eroilor de la 1916, cu o copie a desenului vechi in mana, intreb un localnic de biserica. 

 

Suntem indrumati pe un drum lateral si lacasul apare dupa un cot al drumului, cu cele doua turle inconfundabile. Biserica este ctitorita la 1767 de Negoita, un negustor din Targoviste, sub domnia lui Alexandru Scarlat Ghica, fiind declarata monument istoric. Intram si admiram frescele. Picturile sunt restaurate recent, dar si-au pastrat patina vremii. Ne facem o rugaciune si aprind o lumanare pentru bunicul meu. Plecam, nu inainte de a-i lasa preotului paroh o copie dupa relatarea excursiei din 1916.

Ne intoarcem la pod si coboram pe partea cealalta, inspre gara. Multa liniste. O placuta arata ca gara este inca functionala. Sunt trenuri spre/de la Titu si Bucuresti Nord. Un suierat strident precede aparitia unei mocanite de marfa care pe o linie cu ecartament ingust intersecteaza traseul caii ferate principale.

Revenim la pod in incercarea de a identifica unghiul in care a fost facuta schita din jurnal cu vederea Pietrositei. Intru in vorba cu bibliotecara urbei care ne da o indicatie, dupa ce in prealabil ii las adresa site-ului unde am pus jurnalul. Trebuie sa ne intoarcem spre Targoviste. Cordonul de verdeata compact blocheaza orice vedere spre Pietrosita pe o distanta de 2-3 km. Dupa cateva incercari nereusite, obtin permisiunea unui proprietar si fac cateva poze din spatele curtii in directia Ialomitei si a Pietrositei. Unghiul este aproape acelasi. Curbele dealurilor premontane au ramas, dar vegetatia si locuintele construite intre timp au schimbat vechiul plan.

Termometrul masinii arata ca afara sunt 42 de grade. Aerul conditionat incearca sa-si faca treaba. Lasam in urma Pietrosita. Nu suntem cu un 4x4 pentru a ne abate si la Bolboci, o alta destinatie din episodul 1916.

Fugim de caldura catre Sinaia si urcam la Cota 1400. Spre seara vom face in oras o vizita familiei lui Constantin Ciocoiu, cel mai mare sportman al Sinaiei interbelice, descoperit si format de bunicul meu la scoala Clubului Sportiv Peles si a patrulelor Batalionului 1 Vanatori de Munte.

Alin Dimancescu

13.08.2010

Tabara cercetaseasca (I)

de G.M. Murgoci

Dintre mijloacele de educatie ale cercetasiei cel mai important si mai caracteristic, si de sigur cel mai important pentru cercetasie, este tabara. Nu numai ca nu s’a gandit cineva sa preconizeze viata si lucrul de tabara in programele scolare sau in viata scolarilor, dar nicaieri activitatea de tabara nu-i utilizata, afara de armata.

Cu totul altceva este tabara cercetaseasca.
Un grup de cercetasi isi intind corturile pentru o bucata de vreme in lunca unui rau, pe tapsanul unui deal, langa un isvor de munte sau la marginea marii. Si acolo sub conducerea unui instructor si prin conlucrarea lor si viata comuna trag din natura toate foloasele ce ea le ofera: aprecierea frumosului si pitorescului din peisaj; respirarea aerului curat, racoros de dimineata; odihna sub pacla arsitei de vara; miscarea in aer liber sub bataia razelor de soare datatoare de viata; cercetarea pana in adancul lor a bogatiilor de stiinta, de viata si de pilda ale naturei; lucru productiv in aer liber pentru folosul sau sau al altora.

Numai in tabara se poate face toata educatia cercetaseasca; in viata de tabara ai ocaziunea, nu numai sa atingi, ci sa aprofundezi si sa precizezi toate problemele din instructia si educatia cercetasului.
Acolo, afara de sgomotul orasului, in aer curat, cand in arsita soarelui, cand la racoarea crangului verde, in apropierea isvorului limpede, in mijlocul florilor si nenumaratelor vietati, va simti el ca este om, o vietate superioara, ce are o menire pe pamant, sa faca ceva bun.
Acest fel de viata s’a impus dela inceput lui Baden-Powell si el cand si-a scris manualul de cercetasie “Scouting for Boys” n’a facut nici capitole, nici parti pe specialitati, nici cine stie ce impartiri sistemice si pedagogice, ci tot materialul lui l’a impartit pe timpul linistit de invatatura in tabara. Cartea lui are 28 de “Camp fire Yarn” cari au fost traduse in romaneste cu bivuac; dar nu e nimerit. “Camp fire Yarn” este “sezatoarea (povestiri) din jurul focului de tabara”. In aceste sezatori in mijlocul naturei indica Baden-Powell sa se faca toata sistematizarea si precizarea invataturilor si experientei ce capata cercetasul zi de zi.
De altfel aceasta metoda nu-i o inovatie la noi. Urmand aceasta indrumare si practicand viata de tabara, noi cei din orase, nu vom face decat sa ne intoarcem la adevaratul fel de viata al Romanului, ne intoarcem nu numai la natura ci si la viata stramosilor nostri. Putine sunt natiile cari, prin ocupatiile lor, sa duca o viata in aer liber si de camp ca Romanul.

In alte tari, chiar si in sate si catune, viata e aproape aceea din orasele noastre, viata cercuita in barierele orasului, munca intensa si in sila, adesea inchisa intre patru pereti cu aer viciat.
La noi, ocupatiile de predilectie ale Romanului sunt agricultura si pastoritul ce reclama viata si lucrul afara pe camp. Multumita faptului ca populatia e inca rara si campurile intinse nelocuite,

adesea omul e nevoit sa-si paraseasca casa din sat si pentru luni de zile sa-si faca o coliba sau un bordeiu, uneori sa se adaposteasca saptamani intregi sub caruta lui, la capatul ogorului. E o viata dura, lipsita de multe, uneori chiar de apa cum se cade, dar e o viata sanatoasa, de schimb continuu de energie si de satisfactie.
Asa-i si viata cercetasului.
Dar pastoritul? Aceasta ocupatie obliga pe om la o viata mai grea dar complecta, de poezie si de lucru in larg: totdeauna lupta cu elementele naturii si animalele salbatice a facut pe om atent si neobosit; trepadatul pe drumurile vechi, catre balta si catre munte, il invata multe lucruri vechi si noi., vede lume straina, le invata limba si vine in atingere cu toate straturile societatei. Si apoi e o viata libera; agricultorul e robul pamantului, ciobanul este cutreeratorul tarilor, e prototipul cercetasului.

Noi prin cercetasie revenim la viata sanatoasa si simtirea naturala, caracteristica neamului nostru. Cu viata de tabara si cercetasul de oras se intoarce iar in inima neamului; se va simti ca devine mai roman.

In America sunt societati cari organizeaza “camp”-uri mari, cu zeci de corturi si poti petrece in tabara ca intr’un hotel, avand totul in cort, si masa comuna, table d’hôte.
Dar in America cate nu se intreprind pe baza acestei noi experiente. Unii s’au apucat ca sub ademenirea vietii de bivuac, cu picnicuri si excursii organizate in camp, cu petrecere sub cerul liber si la focul de seara din geana padurei, sa faca propaganda si opera de educatie religioasa, inaugurand sistemul asa numit “Chatoqua”.

De aceea si noi nu gasim destule cuvinte ca sa va recomandam sa organizati si sa atrageti cat mai multi cercetasi in viata sanatoasa si recreatoare a taberei.

Viata de tabara se poate desfasura in doua feluri: 1) pe loc, tabara stabila; sau 2) in caravana cutreerand tara, “ca tiganii cu cortul”.
Stiu toti de cata poezie e plina viata, dupa unii si in multe privinte mizerabila, a tiganilor laeti. Aceasta viata, odata libera ca vantul sub cerul intins, a fost descrisa in culori vii de nenumarati poeti.
E plina de sanatate, de invataminte si de distractii viata de cutreerator, dar pentru inceput suntem de parere sa se organizeze tabere stabile, in apropierea localitatii cohortei, sau mai departe, unde ar gasi cu cale domnii instructori.

La organizarea unei tabere sa se aiba in vedere urmatoarele recomandatiuni:

vezi si:

• Pregatirea unei tabere (partea a II-a)
• Instalarea si randuiala taberei (partea a III-a)

• Tabara de cercetasi - Sinaia, 1929

publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.4, Iunie 1930

Apreciarea distantelor

Este bine ca intotdeauna sa ne putem da socoteala de departarea la care ne gasim de diferite puncte ce ne inconjoara, sa putem spune cu oarecare aproximatie bineinteles; pana la cutare sunt 500 metri, pana la casa din fund 1200 metri, etc.; adica sa fim in stare sa apreciem distantele.

Inainte de a intra in amanuntele aprecierei de distante, iata cateva date de cum apar vederei noastre diferite obiecte insufletite si neinsufletite la anumite distante.

Aprecierile variaza dupa timp. In general insa pe un timp frumos, o vedere buna dintr’un punct de observatie nu tocmai ridicat, campul de vedere de jur imprejur se poate intinde pana la 4 km.

Pe timp intunecat, ploios, el se reduce la 1 kilometru, 1 kilometru jumatate.

-Un ochiu bun insa, poate zari clopotnita unei biserici, ce s’ar gasi chiar la 15 kilometri departare, o casa acoperita cu tabla pana la 5 kilometri, arborii stufosi pana la 3,000 metri, stalpii de telegraf pana la 1,000 metri.

-Oricine are puterea de vedere normala, poate zari la 3 km , mase de oameni ce s’ar misca intr’o directie oarecare.

La aceasta distanta oamenii izolati, fie ca sunt pe jos, sau calari, se vad cu totul nelamurit, si n’ai putea spune -daca stau pe loc sau se misca, daca sunt calare sau pe jos.

-La 1,500 metri poti sa deosebesti daca omul e pe jos, calare sau cu caruta.

-La 900 metri poti sa-ti dai seama de numarul oamenilor, bineinteles daca sunt asezati intr’o ordine regulata.

-La 800 metri se deosebesc miscarile picioarelor si bratelor, se distinge capul calului si partile de imbracaminte.

-La 600 metri se deosibeste bine capul de restul trupului, miscarile picioarelor calului.

-La 500 metri se deosibeste bine capul oamenilor, calul de calaret, si culorile mai inchise ale imbracamintei.

-La 300 de metri se poate spune cum e imbracat omul, se aude si vocea.

-La 200 de metri se distinge si fata.

-La 150 metri vad mainile, nasturii daca sunt luciosi.

-La 100 de metri se observa locul ochilor.

-La 60 metri ochii se vad ca doua puncte negre.

-La 20 metri se deosebeste albul ochilor.

Toate acestea sunt relative intrucat starea atmosferica, felul cum sunt luminate obiectele si persoanele, va influenta asupra aprecierei. Ele trebuiesc considerate ca vazute pe timp senin si intr’o lumina uniforma.

Cercetasul insa nu trebue sa se multumeasca a spune ca pana la cutare om e atata, el trebue la inceput sa cerceteze, sa controleze si sa se convinga intr’adevar ca distanta a fost bine sau rau apreciata..

Si pentru aceasta, cercetasul nu se va folosi nici de bastonul sau, nici de vreun instrument intrucat echipamentul sau este foarte redus, ci de picioarele sale, parcurgand distanta ce a apreceiat’o. Insa pentru acest lucru trebuie sa stie masura pasului sau. Aceasta constitue ceea ce se numeste etalonarea pasului. In ce consta etalonarea pasului? In a parcurge in mers natural, de mai multe ori, o distanta de 100 metri, bine masurata pe teren si a vedea cati pasi sau dubli pasi, mai practic, a facut de cate ori a parcurs aceasta distanta. Odata de pilda, a facut 62 de dubli pasi, odata 60, odata 61. Face media si vede ca’i iese 61 de dubli pasi, masura constanta pe care o va intrebuinta intotdeauna pentru a masura o suta de metri. Cercetasul se zice ca si-a etalonat pasul si astfel pregatit va putea oricand controla aprecierea ce a facut’o pentru o anumita distanta, sa mearga 500 de metri si sa se opreasca acolo unde trebue, sau dintr’un punct oarecare in cadrul unei schite, prin aprecierea si reducerea la scara sa astearna pe hartie toate obiectele la departarea la care in realitate se gasesc unele de altele pe teren.

U.S. (Ulisse Samboteanu – nota red.)

articol publicat in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni, Nr.3, Mai 1930

Nicolae Iorga si Cercetasia

Imediat dupa infiintarea Cercetasiei in Romania, oameni politici, istorici, personalitati din cultura  sau din mediul academic se implica in sustinerea si promovarea noii miscari.

Urmeaza doua marturii inedite:

1. insemnari din jurnalul cercetasului Ioan Dem. Dimancescu legate de participarea in 1916 la o conferinta tinuta de profesorul Nicolae Iorga si

2. un extras din textul integral al conferintei, publicat trei ani mai tarziu in volumul No.3 al Seriei B din Biblioteca Asociatiei "Cercetasii Romaniei" (tipografia Jockey Club, 1919).

Alin Dimancescu

1. "Vineri 26 Martie 1916 – Seara

Conferinta D-lui Prof. Iorga: “Cercetasul Roman in fata Momentelor Istoriei”

Tinuta la Fundatia Regele Carol I. Sala e plina de cercetasi. La 8,45 vine si A.S.R. Principele Carol. Imediat Dl. Iorga incepe sa-si expuna conferinta sa. Vorbeste mai intai despre poezia populara. De modul ce trebuie intrebuintat pentru a putea culege poezii, legende si bazme populare.

Ne da apoi lamuriri de ceea ce trebuie sa faca un cercetas cand ajunge inaintea unei biserici care ar putea avea o cat de neinsemnata urma istorica, care insa ar da foloase reale pentru cei care se ocupa cu istoria neamului romanesc. Ne indeamna apoi de a lua schite si planuri de case cu adevarat romanesti, de porti frumoase si fantani etc.

Pe la orele 10,15 D-l Iorga isi termina conferinta sa, cand cu totii ne retragem in liniste pe la casele noastre, dupa 2, 3 vorbe schimbate, cercetas intre cercetasi."

(preluare din Jurnal de cercetas)

2. Cercetasii si Monumentele noastre de istorie si arta
- Cateva invataturi si sfaturi -

de Nicolae Iorga

[fragment]

"Daca inteleg bine, cercetasia are scopul frumos de a scoate pe scolari din cercul lucrurilor scrise pentru a-i pune inaintea lucrurilor vazute.

Cercetasii

Acum, in scoala, fiecare dintre voi, baietilor, aveti inainte carti in cari se cuprind lucruri cari traesc si in afara cartii. Cartile sunt foarte bune, insa cu o conditie: sa se stie ca in afara de litera cartii este o lume intreaga care acolo, in carte, e infatisata, dar care, vazuta deadreptul, este mult mai interesanta decat cum se infatiseaza in cartea cea mai bine scrisa. Prin urmare scopul cercetasiei este acela de a va face sa treceti dincolo de slova cartilor pentru a vedea lucrul cel adevarat si frumos care se gaseste in natura insasi. De aceea, in excursiile pe care le intreprindeti, intalniti lucruri din atatea domenii ale naturii pe cari le vedeti dea-dreptul, le prindeti in minte si daca se poate, ni si aduceti din toate cate le-ati vazut, ni aduceti noua, oamenilor mai in varsta, o mica recolta din cele descoperite.

Numele acesta de “cercetas” mi se pare foarte bine ales, din doua motive: Intaiu, fiindca de fapt, cercetati, si nu numai pentru placerea voastra, dar si pentru folosul societatii, anumite lucruri pe cari, noi cestialalti, le putem cerceta mai greu. La oarecare varsta, cu anumite ocupatii, nu poate mearga cineva, necontenit in cele mai necercetate colturi de tara ca sa vada ce se ascunde acolo, putand aduce folos pentru toata lumea.

Noi, daca facem, o excursie, o facem cu mai multa greutate, in imprejurari mai putin prielnice, o facem cu tot bagajul, cu tot balastul pe care-l aduce varsta noastra si rostul nostru in societate, pe cand voi porniti liberi in lume, cand de o parte, cand de alta, intalniti o sumedenie de lucruri neasteptate si se poate intampla ca printre ele sa mai gasiti de acelea cari sunt intr’adevar de cel mai mare folos si pentru noi, cei mai in varsta, pentru profesorii vostri si pentru profesorii profesorilor vostri, cari ne deslocuim mai greu, cari prin urmare nu putem gasi tot ceeace rasare neprevestit inaintea voastra. Botanistul va va spune ca puteti aduce o multime de fapte noi de cari n’avea cunostiinta; acelasi lucru il poate spune tovarasul botanistului in orice alt domeniu al stiintelor naturale; tot asa poate spune si istoricul, ba el chiar in primul rand, caci prin cercetarile voastre puteti aduce istoricilor o sumedenie de informatii cari pot fi de cel mai mare folos. Caci poate nu exista tara pe lume in care, la fiecare colt, sa se gaseasca mai multe lucruri neasteptateca interes si profitabile stiintei ca in tara noastra.

In alte tari, prin orasele mari, in musee se strang comorile de arta ale trecutului; noi n’am avut in vremuri vechi putinta de a strange in palatele oraselor mari ramasitele trecutului nostru cu toata frumusetea de arta pe care acest trecut a cuprins-o. Noi am fost batuti de multe nevoi, si de aceea e bine sa va pregatiti si voi, inca de la varsta voastra, pentru nevoile cari o sa ne bata si de acum inainte. Nu sa va pregatiti pentru vremuri cari au sa fie toate bune si toate usoare. Daca este un mare folos al cercetasiei, este si acesta: ca se pregateste astfel tineretul pentru furtunile grele cari se vor tot abate asupra oricarii natiuni si mai ales asupra celor mici.

Revenind la ce va spuneam, in vremuri grele am trait noi si in trecut si de aceea n’am putut face ce au facut Germanii, Francezii, Italienii, Englezii, strangand in anumite locuri bine zidite, frumos intretinute, din orasele mari, ce este mai frumos in trecutul neamului, ci am risipit comorile noastre de amintiri si de arta prin biserici, le-am raspandit prin toate satele; prin toate vaile, prin toate colturile pamantului acestuia am raspandit cate putin din frumusetile de arta si bogatiile istorice cari aiurea se gasesc stranse laolalta pe acelasi punct.

Cercetasii si monumentele istorice  

Cand, in alte tari, vrei sa vezi orice din domeniu artei, te duci – am spus-o – in cutare oras, deschizi portile cutarui museu si vei fi lamurit pe deplin; la noi ca sa stii cata arta adevarata s’a alcatuit de inaintasii nostri, cate urme sfinte ale trecutului nostru sunt samanate in toate partile, trebue sa iei tara dela un capat la celalalt, ceeace noi nu mai putem face , caci aceasta cere picioare foarte agere, cere tot timpul vostru liber care va poate permite ceeace noua imprejurarile vietii, in cea mai mare parte, ne interzic. Nu e biserica de sat la noi, cat  de mica, in care sa nu se cuprinda lucruri cari, prin vechimea sau frumsetea lor, sa nu formeze un obiect de atentie pioasa, si, deoarece cu miile sunt satele de la noi si deoarece oamenii din timpurile mai noua n’au cladit biserici, - multe le-au daramat, dar de cladit biserici noua, nu prea s’au apucat in vremile noastre, - mai toate aceste biserici au fost ridicate de boierii de pe vremuri, cari stateau la mosia lor, iar nu la Bucuresti, laolalta cu taranii lor, lucrand impreuna cu taranii lor, avand aceeasi viata cu dansii, legati sufleteste de ei, ori au fost ridicate de negustori, ba chiar de tarani, de obstiile lor. Si asemenea biserici sunt cu miile in toate colturile Romaniei si de la pragul bisericii pana in fund, la altar, la fiecare gasesti obiecte de cea mai mare frumuseata. Si e pacat sa nu se stie pana nu se pierd: de cate ori descopere cineva lucruri ca acestea, sa nu le tina numai pentru dansul, ci e o datorie pentru fiecare sa spuie: iata ce am vazut.

Nu trebuie sa fii mare invatat pentru a schita o descoperire. Un baiat de patrusprezece pana la optsprezece ani poate foarte bine, cu cunostiintele si indemnurile pe care le are, sa ni dea icoana desavarsita a unei biserici. Si ceea ce zic despre o biserica inteleg despre orice monument, in afara de acele forme mai vechi si mai grele de inteles ale trecutului despre care o sa vorbesc indata ce voiu intra in materia insasi a acestei sfatuiri, - caci nu este o conferinta, - pe care cei mai in varsta o pot prinde intreaga, cei mai tineri pe cat li ingadue varsta, desi peste cativa ani ea va putea sa li foloseasca si lor.

Dar nu e numai atata: in afara de gasirea lucrurilor cari intereseaza pe istoric – si pe toata lumea, pentru ca trecutul tarii nu este al istoricilor, ci este al poporului intreg si este nenorocit poporul care-si inchipue ca ceeace priveste trecutul sau intereseaza numai pe profesori, pe oamenii de stiinta cari se ocupa de istorie, asemenea fapte interesand natia intreaga, - cu atat mai mult din trecut o sa se cuprinda in sufletul fiecaruia, cu atat mai bine. Pentruca fiecine e cu atat mai puternic, cu cat are in el mai mult din viata celor dinaintea lui, si, adaug, cu cat cuprinde intr’nsul mai multe din nadejdile oamenilor cari vor veni dupa dansul.

Un biet om razlet, fara trecut, fara gand de viitor e o nimica toata; ceeace face puterea omului este toata amintirea care dela el merge in urma si toata asteptarea care de la el se indreapta inainte. Nu numai pentru istoric, dar pentru toata societatea si pentru voi insiva trebuie sa prindeti farami din trecut, farami de arta pe care sa le raspanditi in drumul vostru. Inca odata, e pacat sa treceti pe langa asemenea lucruri fara sa le vedeti bine si, odata ce le-ati vazut, este inca mai pacat sa nu le faceti cunoscute si altora.

Cercetasii si literatura poporului

Trecand dincolo de chemarea mea si de obiectul acestei cuvantari, v’as mai putea spune chiar ca si in alte domenii cercetasia va poate pune pe drumul cel bun pentru a imbunatati cunostiintele noastre si pentru a pastra ceva mai mult din sufletul poporului nostru. Daca ar fi un filolog mai putin “invatat” si mai putin pretentios, care sa stie vorbi cu toata lumea – se zice ca sunt si de acestia; ba poate sa fi vazut si eu, dar am uitat, - el ar putea spune ca in toate colturile tarii se pot prinde cantece populare si povesti, ca se pot urmari si regasi datine ale poporului. Pentru aceasta nu trebuie nici un fel de “invatatura”, ci trebue tragere de inima, atentie si constiinta a datoriei sociale si nationale. Cu gandul acesta stanjenitor, va veti intoarce intotdeauna cu o recolta folositoare. Caci distractia cea buna este numai aceea care pleaca dupa implinirea unei datorii si care ispraveste prin implinirea altei datorii. Intre doua datorii, acolo este distractia. Iar cea care incepe dela o lene si merge catre alta lene e mai rea si decat cei doi termini intre care e asezata."

nota: cuvantarea prof. N. Iorga avea sa fie preluata in Cercetasul, revista Cercetasilor Romaniei, Organ Oficial al Comandamentului Marei Legiuni (serie noua), pe parcursul mai multor numere din anul 1930 

(textul de mai sus apare in Nr.2, Aprilie 1930)